Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
28 de ani de la armistiţiul semnat în războiul moldo-rus de pe Nistru
Acum 28 de ani, la Moscova era semnată Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat de pe Nistru. Documentul a fost semnat preşedinţii de atunci, Mircea Snegur şi Boris Elţîn. Prin semnătura sa, Elţîn recunoştea, de fapt, Rusia ca fiind parte a conflictului nesoluţionat nici până astăzi. Între timp, armata rusă de ocupaţie continuă să se simtă aici ca la ea acasă.
Prin convenţia semnată pe 21 iulie 1992 de Mircea Snegur şi Boris Elţîn, Republica Moldova şi Federaţia Rusă conveneau ca:
Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova
Articolul 1
"Din momentul semnării Convenţiei, părţile în conflict îşi asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte".
Nici în acest articol, nici în următoarele şapte articole ale convenţiei nu există o referire la faptul că regiunea transnistreană era parte a războiului.
„În război au fost doi subiecţi: Federaţia Rusă şi Republica Moldova şi semnătura lui Eliţân confirmă acest lucru. Armata rusă a luptat împotriva Republicii Moldova”, a spus ANATOL ŢĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova la Moscova.
Ulterior, în mod paradoxal, agresorul a fost transformat în forţă pacificatoare la Nistru.
„Este unicul caz în lume când statutul de pacificator îl au forţele antrenate în războiul sângeros de la Nistru. Ne-a atras Federaţia Rusă într-o capcană din care noi nu putem ieşi de aproape 30 de ani”, a declarat VALERIU CERBA, veteran al războiului moldo–rus.
În februarie 2013, Valerii Gherasimov, şeful statului–major general al armatei ruse, publica un articol intitulat "Valoarea ştiinţei în previziuni", în care a expus concepţia purtării unui război în condiţiile secolului XXI.
Cităm din acest articol:
„Utilizarea deschisă a forţelor, adesea sub masca menţinerii păcii şi a reglementării crizelor, este folosită doar într-o anumită etapă, în primul rând pentru atingerea succesului final al conflictului".
Prin această afirmaţie, Gherasimov a trădat, de fapt, rolul adevărat al misiunii ruse de pacificare la Nistru. În afară de pacificatorii ruşi, în stânga Nistrului staţionează şi Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care, potrivit Moscovei, ar asigura paza armamentului şi muniţiilor de la depozitul din Cobasna. Moscova, prin gura ambasadorului rus la Chişinău, a declarat recent că nu ar exista condiţii pentru retragerea militarilor săi de pe teritoriul suveran al Republici Moldova, deşi Chişinăul insistă pe retragerea necondiţionată a acestora.
„Nu există niciun document care ar servi drept temei pentru staţionarea pe teritoriul RM a acestor forţe fără acordul expres al statului gazdă”, a spus ANDREI POPOV, ambasador cu misiuni speciale.
Iar în privinţa mecanismului rus de pacificare, ambasadorul Popov susţine că pacea şi stabilitatea, care s-au consolidat pe malurile Nistrului, impun sarcini noi.
„Considerăm că accentul principal trebuie să fie redirecţionat de la separarea părţilor, şi anume acesta este mandatul actual din 1992 pentru misiunea de pacificare 01.43 spre promovarea măsurilor de încredere, spre interacţiune şi reintegrare”, a spus ANDREI POPOV, ambasador cu misiuni speciale.
În 2012, din cauza gloanţelor pacificatorilor ruşi a murit Vadim Pisari, un tânăr de 19 ani, împuşcat la postul de control de la Vadul lui Vodă. Tânărul a plătit cu viaţa pentru că nu a răspuns somaţiilor de a opri maşina. Militarul care a tras a scăpat basma curată, după ce a fugit în Rusia.
„Transnistria este o gaură neagră. Atâtea fărădelegi, atâta contrabandă, atâtea operaţiuni criminale. Această gaură neagră ne ţine în suspans 01.59 şi de aia noi plutim într-o sărăcie cumplită”, a declarat VALERIU CERBA, veteran al războiului moldo–rus.
În 2005, Parlamentul de la Chişinău, prin votul unanim al deputaţilor, a adoptat Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului. O condiţie pentru reîntregirea statului Republica Moldova rămâne demilitarizarea, decriminalizarea şi democratizarea regiunii din stânga Nistrului.
Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova
Articolul 1
"Din momentul semnării Convenţiei, părţile în conflict îşi asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte".
Nici în acest articol, nici în următoarele şapte articole ale convenţiei nu există o referire la faptul că regiunea transnistreană era parte a războiului.
„În război au fost doi subiecţi: Federaţia Rusă şi Republica Moldova şi semnătura lui Eliţân confirmă acest lucru. Armata rusă a luptat împotriva Republicii Moldova”, a spus ANATOL ŢĂRANU, fost ambasador al Republicii Moldova la Moscova.
Ulterior, în mod paradoxal, agresorul a fost transformat în forţă pacificatoare la Nistru.
„Este unicul caz în lume când statutul de pacificator îl au forţele antrenate în războiul sângeros de la Nistru. Ne-a atras Federaţia Rusă într-o capcană din care noi nu putem ieşi de aproape 30 de ani”, a declarat VALERIU CERBA, veteran al războiului moldo–rus.
În februarie 2013, Valerii Gherasimov, şeful statului–major general al armatei ruse, publica un articol intitulat "Valoarea ştiinţei în previziuni", în care a expus concepţia purtării unui război în condiţiile secolului XXI.
Cităm din acest articol:
„Utilizarea deschisă a forţelor, adesea sub masca menţinerii păcii şi a reglementării crizelor, este folosită doar într-o anumită etapă, în primul rând pentru atingerea succesului final al conflictului".
Prin această afirmaţie, Gherasimov a trădat, de fapt, rolul adevărat al misiunii ruse de pacificare la Nistru. În afară de pacificatorii ruşi, în stânga Nistrului staţionează şi Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care, potrivit Moscovei, ar asigura paza armamentului şi muniţiilor de la depozitul din Cobasna. Moscova, prin gura ambasadorului rus la Chişinău, a declarat recent că nu ar exista condiţii pentru retragerea militarilor săi de pe teritoriul suveran al Republici Moldova, deşi Chişinăul insistă pe retragerea necondiţionată a acestora.
„Nu există niciun document care ar servi drept temei pentru staţionarea pe teritoriul RM a acestor forţe fără acordul expres al statului gazdă”, a spus ANDREI POPOV, ambasador cu misiuni speciale.
Iar în privinţa mecanismului rus de pacificare, ambasadorul Popov susţine că pacea şi stabilitatea, care s-au consolidat pe malurile Nistrului, impun sarcini noi.
„Considerăm că accentul principal trebuie să fie redirecţionat de la separarea părţilor, şi anume acesta este mandatul actual din 1992 pentru misiunea de pacificare 01.43 spre promovarea măsurilor de încredere, spre interacţiune şi reintegrare”, a spus ANDREI POPOV, ambasador cu misiuni speciale.
În 2012, din cauza gloanţelor pacificatorilor ruşi a murit Vadim Pisari, un tânăr de 19 ani, împuşcat la postul de control de la Vadul lui Vodă. Tânărul a plătit cu viaţa pentru că nu a răspuns somaţiilor de a opri maşina. Militarul care a tras a scăpat basma curată, după ce a fugit în Rusia.
„Transnistria este o gaură neagră. Atâtea fărădelegi, atâta contrabandă, atâtea operaţiuni criminale. Această gaură neagră ne ţine în suspans 01.59 şi de aia noi plutim într-o sărăcie cumplită”, a declarat VALERIU CERBA, veteran al războiului moldo–rus.
În 2005, Parlamentul de la Chişinău, prin votul unanim al deputaţilor, a adoptat Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului. O condiţie pentru reîntregirea statului Republica Moldova rămâne demilitarizarea, decriminalizarea şi democratizarea regiunii din stânga Nistrului.
