Când te naşti… la un pas de România, în Banatul Sârbesc
Sursa foto:tvri.tvr.ro Vizualizari:

Când te naşti… la un pas de România, în Banatul Sârbesc

”Trăim româneşte, oriunde ne-am afla, dincolo de graniţele României!” Un interviu realizat de Aura Dobre cu Adrian Borka, din Voivodina, prilejuit de Ziua Românilor de Pretutindeni.

Adrian Borka s-a născut în Kikinda, o localitate aflată la mică distanţă de frontiera cu România, în Serbia. Dar tot satul familiei sale este din Uzdin, în sudul Banatului Sârbesc. Acum locuieşte, împreună cu Daniela, soţia sa, şi cu fiul Konstantin la Novi Sad, oraşul de pe malul Dunării.

(w640)

La Uzdin am copilărit alături de părinţi, bunici, frate, prieteni, rude, vecini, toţii fiind de naţionalitate română, având în vedere că satul Uzdin este un sat aproape pur românesc. Desigur există şi alte naţionalităţi, precum sunt sârbi, romi, maghiari, dar într-un număr foarte mic.

Copilăria a fost foarte frumoasă, pot spune fără griji, chiar dacă am copilărit în anii '90, când s-a desfiinţat, printr-un război civil, fosta Iugoslavie. Chiar dacă în Serbia nu am văzut acest război, s-a simţit foarte rău, mai ales financiar şi economic. Aceasta având în vedere că până în anii '90 am avut un standard de viaţă bun, economia a fost dezvoltată şi ne-am bucurat de totul ceea ce am dorit, copii fiind (călătorii, vacanţele la mare în Croaţia, Muntenegru, care făceau parte din ţăra noastră Iugoslavia).

Primii ani de şcoală i-a făcut în limba română la Uzdin, după şcoala elementară a mers la liceul din Covăciţa, la 10 km de Uzdin. Făcea naveta în fiecare zi. Acolo a învăţat în limba sârbă.

Frecventarea cursurilor în limba sârbă, care nu este limba mea maternă, a fost mai dificilă la început, dar, având în vedere că de mic copil vorbeam perfect şi limba sârbă, nu am mai simţit această dificultate după câteva săptămâni. După liceu, m-am înscris la Facultatea de Drept din Novi Sad şi m-am mutat în acest oraş de pe malul Dunării. Din facultate am numai amintiri plăcute, am avut rezultate bune, dar şi colegi şi profesori foarte buni. Evident că m-am bucurat şi de viaţa într-un mare oraş, ca orice student, de altfel! Facultatea am făcut-o în limba sârbă, dar am avut şi cursuri în limba engleză. Conducerea facultăţii, ştiind că sunt român, în ultimul an de studiu m-a trimis în cadrul programului CEPUS, la un schimb de studii, pe durata de un semestru, la Facultatea de Vest din Timişoara, unde am frecventat cursurile şi am susţinut examenele în limba română. După absolvirea facultăţii, am urmat studiile de master la Facultatea de Drept din Novi Sad, iar în momentul de faţă sunt la studiile de doctorat la aceeaşi facultate.

Încă din facultate, a făcut practică în cadrul instituţiilor administrative ale Guvernului Provinciei Autonome Voivodina. Din 2007, este angajat în cadrul Secretariatului Provincial pentru Administraţie, Reglementări şi Minorităţile Naţionale.

(w640)

La început am fost angajat ca traducător de limba română, apoi ca expert pentru drepturile omului şi drepturile minorităţilor naţionale, iar în momentul de faţă sunt pe poziţia de inspector – consilier independent pentru supraveghere şi inspecţie pentru uzul oficial al limbii şi grafiei. Pe parcursul anilor, am luat examenul de traducător judiciar pentru limba română, apoi examenul de cunoaştere a limbii engleze, examenul de capacitate jurisdicţională - examenul de primire în profesia de avocat, examenul de stat pentru munca în instituţiile de stat şi examenul pentru inspector. În prezent, mă ocup de drepturile minorităţilor naţionale şi folosirea oficială a limbii şi grafiei. Sunt membru în diferite comisii şi comitete, grupuri de lucru din acest domeniu. De asemenea, fac parte din Comisia Mixtă Interguvernamentală Româno-Sârbă privind Minorităţile Naţionale.

(w640)

Am încercat să aflăm ce loc ocupă România în viaţa unui român care trăieşte la Novi Sad.

În viaţa mea personală şi socială, România ocupă un loc important. În primul rând, în familie vorbim limba română, promovăm obiceiurile noastre româneşti şi avem mulţi prieteni şi rude alături de care păstrăm tradiţia noastră românească. Nu este uşor, mai ales fiind stabiliţi într-un oraş mare unde sunt puţini români şi unde, în viaţa socială şi profesională,  familia mea foloseşte limba sârbă. Când venim acasa, vorbim română şi nu ne este greu, nici chiar pentru fiul nostru Konstantin. Urmărim programele de televiziune şi radio în limba română şi participăm la programele culturale care se desfăşoară în limba română. Având în vedere că mă ocup cu drepturile tuturor minorităţilor naţionale care trăiesc în Voivodina, desigur că, într-un mod aparte şi pasionat, mă ocup cu drepturile minorităţii române. Susţin profesional şi tehnic, prin activitatea Secretariatului unde sunt angajat, multe manifestări culturale ale românilor, ajutăm şcolile române, colaborăm cu autoguvernările locale unde se găsesc apartenenţii minorităţii române, colaborăm cu presa română din Voivodina.

(w640)

Deci, în fiecare zi ne dăm silinţa să ajutăm ca minoritatea română să existe, să îşi păstreze şi să-şi îmbunătăţească toate drepturile pe care le are stipulate în legi şi care trebuie doar bine implementate. În fiecare zi efectuez traduceri din diferite domenii şi prin această activitate ajut mulţi oamenii să comunice şi să dezvolte mediul economic, financiar, comercial între Serbia şi România. În România mergem în vizită de mai multe ori pe an, pentru că avem rude şi prieteni acolo, mai ales la Timişioara.

La final, l-am rugat pe Adrian Borka din Voivodina, Serbia să trasmită un mesaj cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni.

Trebuie să fim mândri de ceea ce suntem şi să nu uităm de unde am plecat şi cine sunt bunicii şi străbunicii noştri, care cu toţii au venit odată din România. Pentru mine, până în prezent, a fi minoritar român, în Serbia, dincolo de graniţele României, a fost doar un avantaj şi nu am avut neplăceri deloc. Noi, ca români care nu trăim în România, trebuie să respectăm statul ai cărui cetăţeni suntem şi unde ne aflăm în momentul de faţă, iar în acel stat să promovăm cultura, tradiţiile şi valorile noastre româneşti, pentru a putea apropia mai mult statul respectiv de România, pentru a consolida valorile democratice şi europene, dar mai ales pentru a ne învăţa copiii să fie oameni care respectă orice naţiune, ţară, tradiţie, minoritate. În felul acesta, continuăm să trăim româneşte oriunde ne-am afla, dincolo de graniţele României!

Interviu realizat de Aura Dobre

Sursa: tvri.tvr.ro

Similare
RECOMANDĂRI