Interviu cu doi medici români care lucrează în Africa de Sud: Aici previziunile sunt foarte sumbre şi măsurile sunt de la început mai severe
Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional a realizat un interviu cu medicii Carmen Sinevici, medic anestezist la Thelle Mogoerane Regional Hospital şi Victor Sinevici, chirurg ortoped la Spitalului Universitar C.H. Baragwanath, despre situaţia generată de pandemia COVID-19 în Africa de Sud.
Carmen şi Victor Sinevici sunt împreună de peste 30 de ani. S-au cunoscut ca tineri rezidenţi într-un spital din Deva. Mai întâi au fost colegi, apoi destinele lor s-au unit într-unul singur ce le-a călăuzit paşii către celălalt capăt al lumii. I-am întrebat cum de-au ales tocmai Africa de Sud. În loc de răspuns, Victor mi-a istorisit o întâmplare.
„Imediat după absolvire (Facultatea de Medicină din Timişoara – n.r.) am fost trimis, temporar, într-o comună din munţii Orăştiei. Într-o zi, intră în cabinet un adolescent care mă roagă să-i ascult inima. Pe pieptul lui văd o cicatrice mare, semnul unei intervenţii chirurgicale. „Cine te-a operat?” – îl întreb. „Profesorul Barnard în Cape Town” – îmi răspunde. „Şi de ce ai venit să te văd eu? Nu eşti în evidenţa unui centru de cardiologie?”. „Ba da – îmi răspunde. Mă urmăreşte chiar domnul profesor. Dar pentru că tot sunteţi colegi, m-am gândit să mă vedeţi şi dvs.”. Amuţisem… În naivitatea sa, acest tânăr mă considerase coleg cu membrii celebrei echipe de chirurgi care făcuseră primul transplant de cord din lume. În acea clipă n-aş fi bănuit că paşii mă vor purta chiar prin Groote Shuur înainte de-a ne stabili în Johannesburg. De-atunci trăiesc această dilemă: spusele acelui tânăr sădiseră în mintea mea o dorinţă sau fusese glasul destinului care-mi arătase calea?!”.
Anii au trecut şi de mai bine de 20 de ani Victor şi Carmen sunt medici în Johannesburg: Carmen este medic anestezist la Thelle Mogoerane Regional Hospital, iar Victor, chirurg ortoped, conduce secţia de Traumatologie a membrului superior din cadrul Spitalului Universitar C.H. Baragwanath ataşat Universităţii Witwatersrand.
În aceste zile, trăiesc şi ei neliniştea ce-a cuprins întreaga lume. Acolo, lucrurile sunt încă la început, dar dezastrul pare iminent. Este ţara ce se confruntă cu cea mai mare epidemie de HIV/SIDA la nivel mondial (aprox 8 milioane de persoane infectate). Populaţia cu grad mare de risc în faţa noului coronavirus este imensă. SIDA şi alte afecţiuni asociate condiţiilor materiale precare, mai ales tuberculoza, pun şi ele presiune mare pe sistemul de sănătate sud-african. Medicii de-aici nu-şi pun problema că ar putea scăpa neinfectaţi cu noul virus. Totul e ca sistemele lor imunitare să reziste. Carmen şi Victor tocmai au trecut de 60 de ani…
Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Mă uit la ceas şi pentru că suntem pe aproape acelaşi fus orar bănuiesc că abia v-aţi întors de la clinică… Cum a fost azi?
Dr. Victor Sinevici:
Straniu… tot mai straniu… Ţara e în carantină, dar bolile nu înţeleg acest lucru. Aşa că oamenii continuă să vină la spital. E drept că din ce în ce mai puţini. De obicei aglomerate, coridoarele rămân tot mai goale… iar liniştea ce se-aşterne e tot mai grea, devine şi ea bolnavă. Vorba cântecului: „...silence like a cancer grows”. Îmi dă fiori: prevesteşte furtuna.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Aici voiam s-ajung. La voi cum stau lucrurile?
Dr. Carmen Sinevici:
Anestezişti şi chirurgi muncim cot la cot pentru a opera cât mai repede pacienţii, ca să golim spitalele… apoi pregătim condiţiile de spitalizare pentru viitorii pacienţi cu Covid-19… Suntem pe baricade…
Dr. Victor Sinevici:
Ne pregătim de război. De circa două săptămâni suntem în aşa-numitul „lockdown”, asemănător cu ce se întâmplă în România şi în foarte multe alte ţări din lume. Doar că aici, previziunile fiind foarte sumbre şi măsurile sunt de la început mai severe.
Dr. Carmen Sinevici:
Nici sistemul medical de aici nu e perfect. Şi noi avem probleme legate de insuficienţa personalului medical (mai ales în zona rurală), medicamente şi chiar echipament de protecţie.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Care este starea de spirit?
Dr. Victor Sinevici:
Reţinută, chiar sceptică aş spune, dar nu descurajantă. Mă refer la lumea medicală. Cât despre populaţie, toate etniile din Africa de Sud trăiesc într-un optimism aproape ireal. Şi extrem de molipsitor. Ei, localnicii indigeni, m-au ajutat să-mi înving pesimismul „balcanic” cu care venisem (râde). În ce ne priveşte pe Carmen şi pe mine, ce să spun? Pornim de la premisa realistă că fiind în linia I, probail nu vom putea evita infectarea.
Dr. Carmen Sinevici:
Dar suntem la fel de încrezători că sistemele noastre imunitare vor rezista, şi-n felul ăsta vom reuşi la rândul nostru să ajutăm cât mai multă lume. Dacă nu noi, atunci cine?!
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Nu vă e frică?
Dr. Victor Sinevici:
O, Doamne! Cum să nu ne fie?! …Cui nu i-ar fi?! … Doar suntem oameni…
Dr. Carmen Sinevici:
Eu chiar am trecut de la o iniţială stare de negare, de refuz în a accepta existenţa unei asemenea calamităţi, la o stare de panică uşor depresivă..., dar le-am depăşit.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Nu v-aţi gândit că în contextul de faţă ar fi poate mai bine să vă „retrageţi” mai devreme?
Dr. Victor Sinevici:
Nu. Nicio clipă.
Dr. Carmen Sinevici:
Frica poate fi controlată şi învinsă… Nelson Mandela spunea: “Curajul nu înseamnă absenţa fricii. Viteaz nu este cel căruia nu-i este frică, ci cel care reuşeşte să o stăpânească”.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Şi care sunt armele voastre?
Dr. Victor Sinevici:
În primul rând atitudinea celor din jurul nostru. Ea ne dă energia şi imboldul de-a merge mai departe! Uite! Aşa arată un mesaj pe care l-am primit recent: „Salut Victor. Sperăm că tu şi Carmen sunteţi bine şi în siguranţă în aceste vremuri ce ne pun la grea încercare. Gândurile noastre sunt alături de voi toţi, cei care formaţi „frăţia” medicală din ţara noastră, dar şi din lumea întreagă. În timp ce noi trebuie doar să stăm în casă, voi, medicii, sunteţi în linia întâi a acestei pandemii. Inimile noastre bat alături de voi toţi. Anunţaţi-ne doar că sunteţi bine....”.
Astfel de mesaje primim zilnic. După ce le citim nu ne rămâne decât o singură opţiune: să mergem mai departe. Până la capăt. Şi mai avem o armă: SPERANŢA. Tot Nelson Mandela, unul dintre marii conducători ai acestei ţări, zicea: “fie ca alegerile pe care le faceţi să reflecte speranţa, nu teama voastră!”. Iar noi asta facem.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Vi s-a mai întâmplat să vă fie frică?
Dr. Victor Sinevici:
Sigur că da. Mi-amintesc cum tremuram în interiorul meu când am consultat primul pacient sau teama care m-a cuprins venind în Africa de Sud, gândindu-mă că e posibil ca pregătirea din România să nu facă faţă cerinţelor de aici. Slavă Domnului, nu a fost aşa!
Dr. Carmen Sinevici:
De felul meu sunt curajoasă. Totuşi n-am să uit niciodată prima mea gardă în anestezie: mă cuprinsese o teamă enormă, paralizantă – mai ales că eram singură pentru două spitale de urgenţă. Dar m-am descurcat şi totul a fost foarte bine.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Vi se pare că frica de acum este o altfel de frică?
Dr. Victor Sinevici:
Fireşte. Atunci totul depindea doar de noi. Acum lucrurile sunt mai… complicate.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Se apropie Paştele. Cum credeţi că va fi cel de anul acestea?
Dr. Victor Sinevici:
Trist, dar plin de speranţă. De când suntem aici n-am lipsit de la slujba din noaptea Învierii. Biserica Greacă ne-a fost mereu gazdă. Oricum, vom participa la slujba transmisă prin media, iar de pe masă nu ne vor lipsi ouăle roşii şi cozonacii… doar invitaţii vor fi absenţi. Dar îi vom avea, împreună pe toţi cei dragi, în sufletele noastre…
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
Un gând pentru toţi românii…
Dr. Carmen Sinevici:
Înainte de-a ajunge în spital, învăţaţi să fiţi proprii voştri medici!
Dr. Victor Sinevici:
Eu aş răspunde inspirîndu-mă din dialogul a două personaje dostoievskiene: “cred în viaţa veşnică dintr-o altă lume, dar mai întâi cred în viaţa veşnică din această lume!”.
Reporter, Diana Gheorghiu, jurnalist TVR Internaţional:
…şi unul pentru confraţii voştri medici…
Dr. Carmen Sinevici:
Într-o zi vom deveni şi noi pacienţi. Mult CURAJ, dragii mei colegi!
Dr. Victor Sinevici:
Aş apela la concluzia unui confrate „imaginar”, doctorul Rieux din „Ciuma” lui Albert Camus, care în finalul romanului spune: „...în vremuri de restrişte, în ciuda dramelor personale, toţi oamenii care chiar dacă nu pot face minuni nici nu pot să accepte răul, aşa că se trudesc să fie medici...”
Aceştia suntem noi.. astăzi mai mult ca oricând, solidari într-o mare familie… soldaţii din linia I a acestei bătălii… Frica, poate chiar panica, n-au cum să ne ocolească… Totul e ca în clipele de deznădejde să găsim puterea să ridicăm ochii spre cer şi să ne regăsim curajul şi forţa în vorbele pe care marele Shakespeare ni le-a transmis cu glasul Opheliei: „Doamne, ştim ce suntem, dar habar n-avem ce putem fi!”.
