Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Istorici: Tragedia basarabenilor deportaţi în Siberia nu a luat sfârşit atunci când s-au întors acasă
Obiectivul principal al organizării foametei şi a deportărilor a românilor basarabeni a fost lipsirea de coloană vertebrală a acestui popor. Declaraţia aparţine istoricului Mariana S. Ţăranu şi a fost făcută în cadrul emisiunii Punctul pe AZi, într-o ediţie dedicată celor 71 de ani de la al doilea şi cel mai mare val de deportări din Basarabia.
Istoricul spune că deportările organizate de sovietici au fost o formă a terorii, care au decapitat ceea ce se numeşte astăzi Republica Moldova. În cadrul deportărilor, elita intelectuală şi elita economică a fost dusă în Siberia.
„Poporul a fost lipsit de coloană vertebrală, iar ocupantul a făcut ceea ce a crezut că este mai important pentru el. A luat bogăţii materiale, a organizat colectivizarea, foametea, rusificarea, cu alte cuvinte, a transformat Basarabia într-o colonie a Imperiului Rus. În momentul în care au dispărut modelele, oamenii au conştientizat că, indiferent de faptul dacă opun sau nu rezistenţă, oricum soarta lor este acceptarea intrării, înscrierii în colhoz. Cea mai mare consecinţă a fost privarea de coloană vertebrală a poporului.
Oamenii nu s-au opus, nu au făcut nimic, au mers în colhoz, au acceptat sovietizarea, ca în consecinţă să fie lipsiţi de demnitate naţională”, mai spune Mariana Ţăranu.
Istoricul spune că, prin intermediul foametei şi a deportărilor, sovieticii şi-au atins cel mai mare scop: transformarea basarabenilor într-o masă amorfă şi în acelaşi timp, racordarea economiei tradiţionale româneşti la standardele sovietice.
Istoricul Ion Varta spune că deportările şi foametea au fost un adevărat genocid, iar societatea ar trebui să vorbească mai mult despre aceste evenimente, pentru că „s-a mers cu tăvălugul peste noi, s-a şters memoria, s-a furat coloana vertebrală”.
„Nu există în R. Moldova familii care să nu fi avut rude asemenea victime. Regretabil este să uiţi, trebuie creştineşte să păstrăm memoria acestor oameni şi să luăm aminte, să ne învăţăm lecţia din aceste pagini dramatice pentru a ne recăpăta verticalitatea şi conştiinţa naţională, pentru a ne atingem acele obiective, să devenim ceea ce am fost cândva, să revenim acasă, să ne reîntregim cu Ţara noastră, România”, a declarat Ion Varta.
De asemenea, istoricul şi deputatul Octavian Ţîcu spune că tragedia basarabenilor nu s-a terminat odată întorşi acasă:
„Unii din ei au găsit un context ostil la revenirea lor, fără să mai aibă nimic, cu ştampilă de duşman al poporului. Alţii, după ce au încercat să revină, s-au întors înapoi în Siberia şi aşa avem o condiţie extrem de ingrată faţă de aceşti oameni care au trecut prin deportările din 1941 şi 1949”.
Şi istoricul Mariana S. Ţăranu spune că atunci când cei deportaţi au revenit la baştină, ei au fost nevoiţi să înceapă a treia oară să îşi construiască o locuinţă, ceea ce este foarte dur pentru o soartă de om:
„Realităţile erau deja altele. Ei au fost nevoiţi să se conformeze regimului, graţie terorii care se instituise la baştină. Realităţile erau altele, lumea era alta. Şi cel maigrav este că deportaii reveniţi la baştină au rămas să lucreze la munci necalificate, pentru că noile autorităţi nu le-au înputernici alte munci. O soartă cu nimic mai bună au avut-o copii, pentru că, cu un dosar nu prea favorabil, din perspectiva regimului sovietic, de regulă, copiii nu erau acceptaţi la facultăţile umanitare. Atucni când se făcea repartizarea, majoritatea erau trimişi în localităţi săteşti, departe de centre raionale, localităţi îndepărtate de calea ferată, îndepărtate de frontiere. Calvarul acestor familii, din păcate, a continuat. Au fost terorizaţi toată viaţa lor”.
Ce ţine despre faptul că nici Zinaida Greceanîi, preşedinta Parlamentului, şi nici Igor Dodon, şeful statului, nu au depus flori la monumentul "Trenul Durerii" , Octavian Ţîcu spune că această guvernare trebuie trasă la răspundere.
„Poporul a fost lipsit de coloană vertebrală, iar ocupantul a făcut ceea ce a crezut că este mai important pentru el. A luat bogăţii materiale, a organizat colectivizarea, foametea, rusificarea, cu alte cuvinte, a transformat Basarabia într-o colonie a Imperiului Rus. În momentul în care au dispărut modelele, oamenii au conştientizat că, indiferent de faptul dacă opun sau nu rezistenţă, oricum soarta lor este acceptarea intrării, înscrierii în colhoz. Cea mai mare consecinţă a fost privarea de coloană vertebrală a poporului.
Oamenii nu s-au opus, nu au făcut nimic, au mers în colhoz, au acceptat sovietizarea, ca în consecinţă să fie lipsiţi de demnitate naţională”, mai spune Mariana Ţăranu.
Istoricul spune că, prin intermediul foametei şi a deportărilor, sovieticii şi-au atins cel mai mare scop: transformarea basarabenilor într-o masă amorfă şi în acelaşi timp, racordarea economiei tradiţionale româneşti la standardele sovietice.
Istoricul Ion Varta spune că deportările şi foametea au fost un adevărat genocid, iar societatea ar trebui să vorbească mai mult despre aceste evenimente, pentru că „s-a mers cu tăvălugul peste noi, s-a şters memoria, s-a furat coloana vertebrală”.
„Nu există în R. Moldova familii care să nu fi avut rude asemenea victime. Regretabil este să uiţi, trebuie creştineşte să păstrăm memoria acestor oameni şi să luăm aminte, să ne învăţăm lecţia din aceste pagini dramatice pentru a ne recăpăta verticalitatea şi conştiinţa naţională, pentru a ne atingem acele obiective, să devenim ceea ce am fost cândva, să revenim acasă, să ne reîntregim cu Ţara noastră, România”, a declarat Ion Varta.
De asemenea, istoricul şi deputatul Octavian Ţîcu spune că tragedia basarabenilor nu s-a terminat odată întorşi acasă:
„Unii din ei au găsit un context ostil la revenirea lor, fără să mai aibă nimic, cu ştampilă de duşman al poporului. Alţii, după ce au încercat să revină, s-au întors înapoi în Siberia şi aşa avem o condiţie extrem de ingrată faţă de aceşti oameni care au trecut prin deportările din 1941 şi 1949”.
Şi istoricul Mariana S. Ţăranu spune că atunci când cei deportaţi au revenit la baştină, ei au fost nevoiţi să înceapă a treia oară să îşi construiască o locuinţă, ceea ce este foarte dur pentru o soartă de om:
„Realităţile erau deja altele. Ei au fost nevoiţi să se conformeze regimului, graţie terorii care se instituise la baştină. Realităţile erau altele, lumea era alta. Şi cel maigrav este că deportaii reveniţi la baştină au rămas să lucreze la munci necalificate, pentru că noile autorităţi nu le-au înputernici alte munci. O soartă cu nimic mai bună au avut-o copii, pentru că, cu un dosar nu prea favorabil, din perspectiva regimului sovietic, de regulă, copiii nu erau acceptaţi la facultăţile umanitare. Atucni când se făcea repartizarea, majoritatea erau trimişi în localităţi săteşti, departe de centre raionale, localităţi îndepărtate de calea ferată, îndepărtate de frontiere. Calvarul acestor familii, din păcate, a continuat. Au fost terorizaţi toată viaţa lor”.
Ce ţine despre faptul că nici Zinaida Greceanîi, preşedinta Parlamentului, şi nici Igor Dodon, şeful statului, nu au depus flori la monumentul "Trenul Durerii" , Octavian Ţîcu spune că această guvernare trebuie trasă la răspundere.
