Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Jurnalist rus: Putin nu are cale de evadare
Şeful secţiei politic de la publicaţia independentă rusă „Novaya Gazeta”, Kirill Martînov a vorbit într-un interviu pentru emisiunea Conexiuni de la TVR MOLDOVA despre noile modificări aduse Constituţiei Federaţiei Ruse şi despre consecinţele interne şi externe ale acestora.
Kirill Martînov: Cred că motivul grabei este acelaşi pentru care este nevoie de acest referendum şi de aceste modificări în Constituţie: Putin vrea să-şi confirme, încă o dată, suveranitatea sa, puterea sa personală asupra Rusiei. El nu este gata să se accepte că unii factori îi strică planurile. Practic, în ultimele luni, Coronavirusul şi Vladimir Putin au fost concurenţi: cine dintre ei e mai important în Rusia, cine e mai şeful cel mai mare, cine şi cui i se subordonează. Şi Kremlinul a fost nevoit să-şi tempereze şi să amâne pentru câteva luni poftele politice. Însă aşteptarea a devenit pentru ei insuportabilă şi au decis să transpună în realitate, în regim de urgenţă, acele planuri pe care şi le-au făcut în ianuarie, sperând că toate evenimentele anterioare votului pentru Constituţie, îi vor permite lui Vladimir Putin să obţină din nou un rating mare, dragostea poporului şi să prelungească astfel această conducere fără limite a acestui om în Rusia, păstrând acea stabilitate notorie. Aşa cum se întâmplă des, cei de la Kremlin se străduiesc să acţiune în avans: ca să nu se întâmple ceva ce nu pot controla. Aş spune că chiar situaţia epidemiei i-a învăţat că trebuie să acţioneze mai repede decât erau obişnuiţi, fără a amâna deciziile, pentru că nu se ştie ce va fi. Există un milion de motive pentru care situaţia socială din Rusia ar putea fi mai încordată, atât din motive economice, cât şi din cauza unei nou posibil val al epidemiei sau alte situaţii extreme. Din acest motiv, autorităţile de la Kremlin trebuie să fie cei mai rapizi, să fie acel factor de urgenţă care schimbă totul în viaţa Rusiei.
TVR: De ce se numeşte vot popular şi nu referendum?
Kirill Martînov: În Rusia a fost adoptată o lege specială, care spune că acest vot are o oarecare putere juridică. Dar, pentru că este vorba despre schimbări în actuala Constituţie, în Constituţie nu este prevăzută o astfel de procedură. Din punct de vedere al legii fundamentale din 1993, schimbările în Constituţie deja sunt luate şi semnate de preşedinte. Deci, practic, conform Constituţiei, amendamentele trebuiau să intre deja în vigoare din momentul în care au semnate în aprilie. Întrucât sarcina lui Vladimir Putin nu este să schimbe puncte în Constituţie, ci să dea legitimitate şi să primească un nou pachet de „dragoste populară”, au şi inventat acest vot. Acest vot este foarte interesant din punct de vedere juridic. Nu se supune legilor ruse despre referendum şi alegeri şi asta le permite autorităţilor să-l petreacă în actuala situaţie epidemiologică, când votul are loc timp de o săptămână. Nu este o practică comună pentru Rusia. O parte a votului are loc online, ceea ce se aplică pentru prima dată la o scară mare. Şi cel mai important e că nimeni nu verifică acest proces de vot, cu excepţia unor oameni special delegaţi din Camera Publică a Federaţiei Ruse, care sunt absolut loiali Kremlinului. Avem o situaţie în care o procedură care nu-i trebuie nimănui, poporul are o atitudine liniştită şi chiar indiferent faţă de acest referendum, este impusă de Kremlin. Iar un aspect comic sau tragi-comic este că puterile regionale trebuie să dea raportul despre prezenţa la urne în faţa Kremlinului. Acei guvernatori regionali care nu vor arată o prezenţă demnă la urne, inclusiv cei de Moscova, vor avea o discuţie serioasă cu Kremlinul şi probleme serioase pentru că nu-şi fac munca la turaţie maximă.
TVR: Cum se poate să votezi şi în portabagajul de la maşină?
Kirill Martînov: Este clar că din perspectiva legilor Federaţie Ruse sunt secţii de votare în portbagajul maşinilor, în autobuze sau în corturi militare, dar asta nu poate fi acum, pentru că trebuie să fie respectate anumite proceduri, cum votează oamenii, votul secret, locul unde se află observatorii. Dar actualul vot nu este reglementat de legile electorale ale FR şi asta le-a permis să facă lucrurile aşa cum le convine. Dar în acelaşi timp, autorităţile ruse îşi doresc ceva foarte festiv/solemn, care să arate măreţia rusă, râvna populară pentru o nouă Constituţie. Şi, desigur, când acest lucru are loc în portbagajul unui automobil nu arată suficient de măreţ. Vor trebui să ofere o altă imagine. Cred că televiziunile ruseşti oferă imagini minunate: „iată tocmai s-a încheiat parada, suntem plini de sentimente patriotice şi după ce ne-am reamintit că noi am câştigat în cel de-al doilea război mondial, ne-am ridicat şi ne ducem să votăm în alte locuri şi nu în portbagajul automobilelor”.
TVR: Rusia nu prea este interesată de opinia observatorilor internaţionali. De ce ?
Kirill Martînov: Aici sunt două aspecte. În primul rând, din punct de vedere ideologic, ei vor spune că acestea sunt chestiunile noastre interne şi noi vrem să avem amendamente noi la Constituţie, pentru ca nimeni să nu ne mai poată dicta cum corect să adoptăm legi în Rusia. Acest gest arată că nu mai au nevoie de recunoaştere internaţională şi o astfel de demonstraţie are loc acum. Alt aspect e că din punct de vedere al legii, Constituţia este deja în vigoare, atunci nu ai de ce te lua din perspectiva dreptului internaţional. Actuala procedură de vot este una suplimentară, excesivăşi de fapt, nu este necesară. Adică, dacă va exista vreunprocesjuridic, dacă de exempluuniicetăţeniruşi se vor plânge la CurteaEuropeanăpentruDrepturileOmului, că le-au fostîncălcatedrepturileprinvotulpentru noua Constituţia, atunci CEDO va lucradupălegileFederaţiei Ruse, iarconformacestorlegi, Constituţia este dejaadoptată.
TVR: Putin chiar vrea să rămână la putere până în 2036?
Kirill Martînov: În primul rând, când pe 15 ianuarie Putin a declarat că e timpul schimbărilor, era destul de comic, pentru că pe 14 ianuarie nimeni, nici un om din Federaţia Rusă nu ştia nimic despre asta. Dar, seara, pe 15 ianuarie, toată conducerea Rusiei, toţi deputaţii spuneau că ştiau mereu că e nevoie de schimbări şi iată că au venit. Şi timp de o lună, toţi se dădeau cu presupusul ce fel de schimbări propun, de fapt? Ce construcţie complicată este în spatele acestor schimbări din constituţie? Ce vor ei de fapt? Şi a fost un milion de idei: de exemplu că Putin va conduce un nou organ numit Consiliul de Stat şi multe altele. Apoi, a ieşit cosmonauta rusă Tereşcova care a spus că de fapt totul e foarte simplu. Iniţial a fost trasă o cortină grea sub forma unor schimbări constituţionale neclare pentru majoritatea şi abia după a fost anunţat şi principalul motiv pentru care vor fi votate. Unii chiar şi s-au întristat, de exemplu pentru politologi a fost un scenariu foarte plictisitor. S-au gândit că nici prea este ceva de comentat: e doar păstrarea puterii personale a lui Putin, ambalată într-un format straniu. Cred că principala problemă este că Putin a creat un sistem al relaţiilor de superioritate, un astfel de sistem de conducere a ţării în care nu mai e posibil schimbarea legală a lui Putin cu altcineva. Putin nu poate pleca fără ca acest sistem să fie distrus. Este rezultatul politicii sale.
TVR: De ce Putin nu renunţă la putere? Îi este frică să nu împărtăşească soarta lui Gadafi sau Mubarak?
Kirill Martînov: Este o logică în stilul filosofului Thomas Hobbes: dacă suveranul nostru va dispărea va începe un războiul al tuturor împotriva tuturor. Ei înşişi vorbesc deschis despre asta că dacă Putin va anunţa că pleacă, atunci se va începe să caute febril un înlocuitor. Chiar dacă Putin nu va face niciun anunţ de plecare, dar va fi clar că el nu mai poate duce încă o campanie prezidenţială, oricum va începe această căutare. Va începe instabilitatea. Dacă nu e Putin, nu va fi nici acea stabilitate notorie pe care o oferă prin figura sa. Clanurile din jurul Kremlinului se vor activa, va fi un conflict serios, nu se ştie cu ce se va încheia acesta, cum se va decide cine îl va înlocui. De aceea, Putin nu are cale de evadare. Şi în plus, în cazul în care aceste clanuri intră în război, nimeni nu-i garantează lui Putin integritatea personală.
TVR: În cazul ăsta ce putem aştepta de la Rusia: stagnare sau o altărevoluţie?
Kirill Martînov: În istorie sunt foarte multe cazuri când un oarecare detaliu duce la consecinţe grave, la schimbări serioase. Dacă puterea nu va face vreo prostie: de exemplu să bage la închisoare persoana nepotrivităsau să provoace o nemulţumire politică enormă a cetăţenilor, posibil că ne aşteaptă o etapă Brejnev2. O perioadă extinsă pe câteva decenii, când totul se îneacă în mocirlă, în timp ce toate elitele ruse, chiar dacă Putin încearcă să le naţionalizeze şi să-i facă să-şi banii şi copii în Rusia, toţi sunt oameni europeni. Visul şi practica fiecărui oficial important din Rusia e ca în fiecare vineri să zboare la cabana sa din Elveţia şi să trăiască minunat acolo. Este foarte ciudat, pentru că noi îi oferim poporului o ideologie veche, sovietică târzie, amestecată cu creştinism şi condusă de o elită politică care îşi ţine familiile şi banii în Vest, în Uniunea Europeană. Desigur că actuala conducere este interesată ca să păstreze această situaţie pentru totdeauna, pentru asta există un motiv simplu: ei scot rentă din ţară, ei sunt beneficiarii acelor resurse, petrolului care se extrage din Federaţia Rusă. Logica lor e foarte clară: ei vor ca nimic să nu se schimbe vreodată. Scenariul lor este unul de maximă stagnare. Care este scenariul societăţii vom vedea. Se poate întâmpla în toamnă sau anul viitor se poate întâmpla orice. De exemplu, un dosar ca cel al lui Golunov, care a fost o întâmplare, fără nicio teorie a conspiraţiei: pur şi simplu l-au arestat pe omul nepotrivit, care a şi ripostat. Astfel de evenimente provoacă consecinţe sociale pe care nu le controlează nimeni.
TVR: Este frecvent întâlnită ideea că propaganda străină încearcă să submineze din interior bazele statului rus. De ce oficialii ruşi, dar şi mulţi cetăţeni cred că alte state nu au şi altceva cu ce se pot ocupa?
Kirill Martînov: Cred că ideea că există nişte duşmani în exterior care împiedică dezvoltarea noastră înfloritoare nu este o invenţie pur rusească. Înţeleg că şi în China este o retorică asemănătoare. Am prieteni în Lituania care spun că acolo mereu există discuţia: Agentul cui eşti? Atunci când vor să te învinuiască de ceva, ai trei variante: eşti agentul Moscovei, al Washingtonului sau al birocraţiei de la Bruxelles. Şi aceste trei structuri ar împiedica prosperitatea Lituaniei. În Rusia asta a ajuns până la absurd din cauza provenienţei regimului politic din oameni care au fost educaţi în Uniunea Sovietică şi în capul lor Războiul Rece nu s-a terminat niciodată. De aceea, orientându-se spre partea loială a electoratului lor, să scoată la iveală astfel de idei.Pentrucinevaacesteideiconteazăîncă. Deceniile de propagandăsovietică nu au trecutfărărezultat. Ne este uşorsăcredemcăRăzboiulRece,Cortina de Fier suntrealitateanoastră de zicuzi.
TVR: Europa Centrală şi de Vest, din motive istorice, s-au raportat la Rusia cu garda sus. Ocuparea regiunii transnistrene, războiul cu Georgia, anexarea Crimeii şi războiul cu Ucraina doar au alimentat această neîncredere şi teamă. Ce nu-i permite Rusiei să-şi promoveze interesele folosit aşa-zisul „soft-power”, după cum face, de exemplu, UE?
Kirill Martînov: Este o dramă personală. Eu sunt patriot al ţării mele. Mi-aş fi dorit ca Rusia să fie un jucător puternic la fel de puternic, ca America, în raport vecinii noştri. Şi nu în sensul că noi vrem pe toţi şi să-i înconjurăm cu tancurile noastre, dar să avem programe de finanţare, să deschidem universităţi, să explicăm de ce cultura rusă e importantă. În cazul cu Crimeea, am crezut mereu că soft-powerul rusesc faţă de Crimeea a fost suficient pentru a controla această regiune. Ca să le propună oamenilor care locuiesc acolo să simpatizeze în primul rând Moscova şi nu Kievul. În acest mod autorităţile ruse ar fi pus o presiune asupra Ucrainei şi într-un asemenea scenariu nimeni nu ar fi putut să învinuiască conducerea Rusiei că sunt nişte ticăloşi care încalcă dreptul internaţional. Dar mi se pare că actualei conduceri a Federaţiei Ruse nu-i ajung competenţe pentru asta. Autorităţile ruse se consideră mari cercetaşi, meşteri iscusiţi a unor operaţiuni speciale. Ei pot să otrăvească pe cineva sau să împungă cu o umbrelă, dar să joace jocuri lungi şi complicate despre cultură şi să pună o presiune de genul „soft power”, nu prea pot. Şi asta e o problemă. Noi am fi trăit într-o altă Rusie, într-o altă Europă, dacă autorităţile ruse ar fi fost specialişti în asta şi nu în operaţiuni cu tancuri şi în război hibrid.
TVR: Cum luptă autorităţile ruse cu noul coronavirus şi ce lecţii am putea extrage din experienţa rusă?
Kirill Martînov: Iniţial, retorica autorităţilor ruse era că noi avem o cale specială şi din anumite motive Coronavirusul nu-i afectează pe ruşi, ba chiar îi ocoleşte. Această retorică a durat mult, timp în care era o explozie de infecţii în China, în Europa şi în acelaşi timp statistica oficială arată în martie că în Moscova sunt mai puţini infectaţi ca în Estonia, ceea ce nu era posibil în principiu pentru că Moscova e de zece ori mai mare decât Estonia şi contactul internaţional e foarte intens. Apoi, retorica s-a schimbat şi cred că asta a fost istoria despre cum se conduce cu adevărat în Rusia. Preşedintele a declarat, în mod demonstrativ, că pentru toate lucrurile bune legate de depăşirea crizei provocate de Coronavirus este responsabil personal şi că el îi va felicita primul pe ruşi când va fi depăşită criza. În acelaşi timp, el a pus responsabilitatea pentru toate riscurile legate de sistemul de sănătate, de criza economică pe autorităţile locale, pe guvernatori. Deşi sunt foarte critic faţă de ceea ce face Sobianin şi de figura lui, cred că ce a făcut el la Moscova nu este cel mai rău scenariu, pentru că aici s-a respectat o oarecare carantină comparativ cu alte regiuni. Aici într-adevăr mulţi oameni, timp de două luni, au rămas în casă, ca în ţările europene. Cred că tot acest „lagăr de concentrare digital” în stilul lui Sobinanin a cam întârziat. Dacă ar fi impus carantina în martie, poate că am fi fost mai aproape de succesul unor ţări europene. Acum reiese că la Moscova a fost carantină, aici este medicină modernă şi avem o oază de linişte epidemiologică. În afara Moscovei, şi Moscova nu este închisă, în multe regiuni, în Sankt Petersburg în primul rând este o stare complicată, dinamica îmbolnăvirilor este îngrijorătoare în continuare. Medicina este de calitate mai proastă. Nu se ştie cu ce se va încheia asta în toamnă. Acum ni s-a spus să ne plimbăm, să ne bucurăm de timp frumos, şi să votăm pentru noua Constituţie, dar în ce se vor transforma toate acestea spre toamnă nu ştie nimeni. Cred că aici autorităţile joacă dur la ruletă, dar nouă ne este deja clar că Putin personal nu va purta nicio vină în toate astea.
TVR: Dmitry Holodov, Vlad Listiev, Yuri Shchekochikhin, Pavel Hlebnikov,Anna Politkovskaia, Alexander Rastorguev, OrkhanDzhemal, KirillRadchenko – sunt doar câteva dosare răsunătoare din multe altele. În unele cazuri, executorii crimelor au fost traşi la răspundere, însă în majoritatea cazurilor comanditarii sunt necunoscuţi. În ce măsură statul poartă răspundere pentru abuzuri în raport cu jurnaliştii?
Kirill Martînov: Da, noi considerăm că autorităţile poartă răspundere directă pentru faptul că nu sunt identificaţi în mod sistematic comanditarii omorurilor. Mulţi factori adiacenţi arată că omorurile la comandă atât pe teritoriul Rusiei, cât şi în afară sunt legate de conducerea Republicii Cecene. De îndată ce acest lucru este clar, investigarea acestor crime este blocată politic. Sunt nişte omoruri politice care sunt apoi blocate politic. Făptaşii pot fi pedepsiţi, însă comanditarii rămân necunoscuţi timp de zeci de ani. Acum există anumite paralele între dosarul omorului jurnalistei noastre Anna Politkovskaia şi dosarul lui Boris Nemţov.
