Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Mărturii ale supravieţuitorilor deportărilor din 1941
Basarabenii supravieţuitori ai deportărilor din 1941 povestesc cu groază despre calvarul prin care au trecut, iar amintirea acelor timpuri îi macină şi acum. S-au întâlnit cu moartea, au privit-o în ochi, însă au reuşit să o învingă. În această săptămână se împlinesc 80 de ani de la cel mai mare val de deportări din Basarabia şi Nordul Bucovinei. Peste 30 de mii de oameni nevinovaţi, au fost exilaţi de sovietici în Siberia şi Kazahstan, într-un plan mişelesc de epurare etnică. TVR Moldova vă prezintă mărturii ale victimelor care au trecut prin calvarul gulagurilor sovietice dar care au reuşit să se reîntoarcă acasă.
Lucia Scorţescu a fost deportată împreună cu tatăl ei în Siberia. Avea doar opt ani. Mama ei a fost condamnată, pe nedrept la trei ani de puşcărie, cu puţin timp înainte de a începe calvarul deportărilor.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Cum eram într-o rochiţă, aşa m-au luat. M-au dus la gară, m-au băgat în tren cu tăticu, şi ne-am pornit spre Cobâlnea. La graniţă pe toţi bărbaţii i-au luat.
Într-o clipă, copilul Lucia Scorţescu s-a trezit singur pe lume, într-un tren pentru vite, care ducea spre iad. A mers mai mult de o lună, până în Novosibirsk, regiunea în care avea să îndure timp de 4 ani chinuri şi suferinţe cumplite. Ajunsă la destinaţie, împreună cu mai multe femei, a fugit din gulag, cu speranţa că va scăpa de teroarea sovieticilor.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Puteai fugi numai iarna, prin păduri, şi acolo pădurile erau toate mlăştinoase. Când călcai, gata erai. Acolo înecat. Şi am mers prin pădure trei zile. Noaptea ne opream, în pădure aprindeam focul ca să nu îngheţăm. Da era frig acolo, ger. Între timp, fetiţa doamnei a murit şi a lăsat-o în pădure, a învelit-o acolo cu zăpadă.
Pentru a supravieţui în Siberia, Lucia Scorţescu a căutat resturi de mâncare, prin gunoaie.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Mă duceam pe la case şi strângeam pe la gunoi, resturi de coji de cartofi şi resturi de varză, să mâncăm, ceea ce aruncau ruşii.
Calvarul avea să se sfârşească, patru ani mai târziu, când mama Luciei a ieşit din închisoare şi a plecat spre Siberia în căutarea copilului.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: S-a încărcat abia mergea şi s-a pornit în Rusia. Şi a mers tot aşa cu vagoane da fiind femeie deşteaptă şi a ştiut să ajungă. A venit la mine şi m-a furat de acolo şi m-o adus în România, adică în Basarabia.
VIORICA OLARU CEMÂRTAN, istoric, specialist în teroarea şi deportările staliniste: Pas cu pas, a început curăţarea societăţii din Basarabia, o societate care, până atunci, a trăit într-un alt spirit, într-un spirit pluripartidist, într-un spirit creştin, să nu uităm acest lucru, şi naţional.
Nu toţi cei deportaţi au avut norocul să se întoarcă acasă. Mii de basarabeni sunt îngropaţi în pământul îngheţat al Siberiei sau în stepa Kazahstanului. Au fost omorâţi de regimul stalinist, prin foamete, torturi şi execuţii.
Campanie realizată cu sprijinul Asociaţiei “ Tighina”.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Cum eram într-o rochiţă, aşa m-au luat. M-au dus la gară, m-au băgat în tren cu tăticu, şi ne-am pornit spre Cobâlnea. La graniţă pe toţi bărbaţii i-au luat.
Într-o clipă, copilul Lucia Scorţescu s-a trezit singur pe lume, într-un tren pentru vite, care ducea spre iad. A mers mai mult de o lună, până în Novosibirsk, regiunea în care avea să îndure timp de 4 ani chinuri şi suferinţe cumplite. Ajunsă la destinaţie, împreună cu mai multe femei, a fugit din gulag, cu speranţa că va scăpa de teroarea sovieticilor.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Puteai fugi numai iarna, prin păduri, şi acolo pădurile erau toate mlăştinoase. Când călcai, gata erai. Acolo înecat. Şi am mers prin pădure trei zile. Noaptea ne opream, în pădure aprindeam focul ca să nu îngheţăm. Da era frig acolo, ger. Între timp, fetiţa doamnei a murit şi a lăsat-o în pădure, a învelit-o acolo cu zăpadă.
Pentru a supravieţui în Siberia, Lucia Scorţescu a căutat resturi de mâncare, prin gunoaie.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: Mă duceam pe la case şi strângeam pe la gunoi, resturi de coji de cartofi şi resturi de varză, să mâncăm, ceea ce aruncau ruşii.
Calvarul avea să se sfârşească, patru ani mai târziu, când mama Luciei a ieşit din închisoare şi a plecat spre Siberia în căutarea copilului.
LUCIA SCORŢESCU, fostă deportată: S-a încărcat abia mergea şi s-a pornit în Rusia. Şi a mers tot aşa cu vagoane da fiind femeie deşteaptă şi a ştiut să ajungă. A venit la mine şi m-a furat de acolo şi m-o adus în România, adică în Basarabia.
VIORICA OLARU CEMÂRTAN, istoric, specialist în teroarea şi deportările staliniste: Pas cu pas, a început curăţarea societăţii din Basarabia, o societate care, până atunci, a trăit într-un alt spirit, într-un spirit pluripartidist, într-un spirit creştin, să nu uităm acest lucru, şi naţional.
Nu toţi cei deportaţi au avut norocul să se întoarcă acasă. Mii de basarabeni sunt îngropaţi în pământul îngheţat al Siberiei sau în stepa Kazahstanului. Au fost omorâţi de regimul stalinist, prin foamete, torturi şi execuţii.
Campanie realizată cu sprijinul Asociaţiei “ Tighina”.