Medic rezident la Spitalul Toma Ciorbă: Dorinţa de a nu ne dezamăgi pacienţii ne face să fim mai puternici
COVID-19 i-a schimbat întreaga percepţie despre bolile infecţioase, deşi era familiarizată cu ele din timpul studenţiei. Pandemia a impulsionat-o pe Nadejda Rusu, medic rezident la Spitalul de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” din Chişinău, să-i opună rezistenţă lui SARS-CoV-2. Lupta este una acerbă – se dă până noaptea târziu, fără nici măcar un minut de răgaz. Dar, orice viaţă salvată este o victorie, care îi face pe medici, dar şi pe pacienţi, să fie mai puternici şi mai încrezători în propriile forţe.
Dimineţile Nadejdei Rusu încep la ora şase. Este mai mereu trezită de gânguritul băieţelului ei de un an şi cinci luni. După ce îl admiră îndelung se grăbeşte la muncă, acolo unde o aşteaptă pacienţii din Secţia de Terapie Intensivă.
„Noi, medicii rezidenţi, am ştiut care vor fi riscurile meseriei, dar nu ne-am aşteptat că va fi un virus nou, care o să îngrozească toată omenirea. Pentru mine, frica că nu aş putea face faţă situaţiei a fost mai mare decât teama de infectare. Am în spate şase ani de studii medicale, dar nimeni şi nimic nu m-a pregătit pentru aşa ceva”, mărturiseşte Nadejda.
COVID-19 a reprezentat o adevărată provocarea pentru întregul sistem medical, dar mai cu seamă pentru tinerii specialişti care sunt la început de drum.
„Eu am devenit medic rezident la începutul anului. Eram foarte entuziasmată. Era ceva nou şi diferit pentru mine. Eram mai aproape de pacienţi, de medici. Această perioadă a durat însă mai puţin de trei luni, până la primul caz de infectare. Din acel moment, viaţa mea şi a colegilor s-a schimbat radical”, spune medicul rezident.
Până acum, Nadejda Rusu a vegheat la căpătâiul a 100 de pacienţi în stare gravă. Bătălia cu virusul durează, în medie, cel puţin 21 de zile. Sunt trei săptămâni de frică, panică, anxietate, durere şi dor de cei dragi.
„Pentru fiecare gură de oxigen pacienţii depun un efort colosal. Majoritatea celor care ajung în secţia noastră au peste 50 de ani. Orice efort pe care-l fac le provoacă disconfort, mulţi dintre ei nu se pot mişca. Iniţial, nici noi nu puteam să le explicăm foarte multe, mai ales cum o să evolueze boala. Se ştiau foarte puţine despre virus. Între timp, noi, medicii, am căpătat mai multă încredere în forţele proprii, or SARS-CoV-2 necesită vigilenţă şi tratament intensiv şi nu ne mai sperie la fel de mult ca în primele săptămâni”, precizează doamna doctor.
Cele cinci luni de COVID-19 au călit-o emoţional şi fizic mai mult decât şase ani de facultate. Cel mai greu i-a fost să-şi vadă pacienţii care nu mai reacţionează la eforturile medicilor de a-i resuscita. „În mod deosebit m-a marcat decesul unui pacient de peste 60 de ani. Era un medic. Avea mai multe boli cronice. A fost internat în secţia noastră în stare medie, toţi credeam că se va vindeca. Însă, din păcate, nu a fost aşa. A fost o moarte imprevizibilă. Starea medicului s-a agravat foarte repede. S-au depus eforturi colosale, dar, cu mare regret, nu s-a mai putut face nimic. Este foarte greu să conştientizezi că toţi suntem la fel de vulnerabili în faţa virusului”, povesteşte medicul rezident.
„Foarte mulţi pacienţi, în stare gravă, s-au vindecat. Percep fiecare viaţă salvată ca pe cea mai mare reuşită din activitatea mea. Dorinţa de a nu ne dezamăgi pacienţii ne face să fim mai puternici. Este doza necesară de energie pentru fiecare zi. Pentru ca această pandemie să se transforme într-o amintire, oamenii trebuie să fie responsabili. Noi medicii, nu le putem impune conştientizarea. Noi îi informăm, îi atenţionăm repetat că este important să respecte măsurile de protecţie, dar decizia le aparţine. Toţi trebuie să înţelegem că de fiecare dintre noi depinde evoluţia pandemiei”, menţionează Nadejda Rusu.
Medicul infecţionist atenţionează că pacienţii trataţi de COVID-19, care nu respectă regimul de autoizolare de 14 zile, devin vulnerabili în faţa altor boli, din cauza imunităţii scăzute. După ce rezultatul este negativ la testul pentru coronavirus, aceste persoane au nevoie de o perioadă de reabilitare la domiciliu.
Fiecare zi petrecută în spital a fost o nouă lecţie de rezistenţă, răbdare şi curaj. „În această perioadă, am înţeles că niciodată nu trebuie să renunţăm şi că trebuie să avem răbdare, foarte multă răbdare. Pandemia m-a învăţat să nu-mi fie frică să iau decizii şi să îmi asum răspunderea pentru ele. Asta m-a motivat să ies zilnic la muncă. Şi apoi, m-am gândit, dacă nu eu, atunci cine?” se întreabă medicul infecţionist Nadejda Rusu, convinsă că implicarea este una dintre cele mai bune soluţii în combaterea pandemiei.
