Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Opinie. Mulţi dintre oamenii deportaţi au fost condamnaţi pentru trădare de patrie, ceea ce este o aberaţie
Mulţi dintre deportaţi au fost condamnaţi pentru trădare de patrie de către un regim venit din exterior care a fost crunt şi nemilos faţă de o populaţie care până în anul 1940 a fost partea unui alt stat, iar asta este o aberaţie în condiţiile în care ei trăiau într-un spaţiu firesc românesc. Aceasta este declaraţia istoricului Octavian Ţîcu, unul dintre invitaţii emisiunii Punctul pe AZi de la TVR MOLDOVA.
„A venit un regim care a considerat că ei au trădat o patrie. Care patrie, pentru că ea nici nu exista în momentul în care a avut loc Unirea cu România şi de aici porneşte tot absurdul acestui teatru, în care oamenii au fost condamnaţi în baza unei legislaţii ucrainene care nici măcar nu reflecta identitatea noastră propriu-zisă”, a declarat Octavian Ţîcu.
Istoricul a mai spus că deportarea basarabenilor nu a fost realizată doar cu scopul deznaţionalizării acestei părţi a poporului român, dar şi pentru a fi înfăptuite interesele regimului sovietic. „În 1941 ei au avut nevoie de securizarea acestui perimetru şi toţi oamenii care au fost consideraţi indezirabili au fost nevoiţi să fie deportaţi. Acest val de deportări corespundea necesităţilor Uniunii Sovietice de construcţie a acestei societăţi sovietice, în care nu puteau Ţările Baltice, Basarabia şi Ucraina să fie diferite de restul regimului, adică să menţină proprietate privată. Ele au fost băgate în acelaşi malaxor al transformărilor sovietice”.
Tototdată, istoricul Octavian Ţîcu a mai menţionat că abordarea acelor atrocităţi ale regimului sovietic, care încă pentru unii mai sunt viabile şi atractive, reprezintă o problemă gravă de coeziune socială. „Mulţi încă trăiesc în speranţele acelor timpuri în care pâinea era 20 de copeici şi Buratino 10 copeici. Şi care nu văd, de fapt, esenţa acestui regim criminal care a distrus şi ne-a făcut ceea ce suntem. Societatea noastră este un rezultat al acestor călăi sovietici, a victimelor lor, a colaboratorilor care au existat, vecinii care i-au turnat pe vecini şi a acestei mase indiferente, speriate de efectele regimului care a constituit acest aluat din care s-a modelat identitatea asta moldovenească”.
Margareta Spânu Cemortan, victimă a represiunilor sovietice, este de părerea că dacă mai trăiesc în prezent colaboratori ai regimului sovietic, vecini care au trădat vecini, „... eu cred că liniştiţi nu sunt. Îi mustră conştiinţa că au făcut atâtea prostii”.
Istoricul a mai spus că deportarea basarabenilor nu a fost realizată doar cu scopul deznaţionalizării acestei părţi a poporului român, dar şi pentru a fi înfăptuite interesele regimului sovietic. „În 1941 ei au avut nevoie de securizarea acestui perimetru şi toţi oamenii care au fost consideraţi indezirabili au fost nevoiţi să fie deportaţi. Acest val de deportări corespundea necesităţilor Uniunii Sovietice de construcţie a acestei societăţi sovietice, în care nu puteau Ţările Baltice, Basarabia şi Ucraina să fie diferite de restul regimului, adică să menţină proprietate privată. Ele au fost băgate în acelaşi malaxor al transformărilor sovietice”.
Tototdată, istoricul Octavian Ţîcu a mai menţionat că abordarea acelor atrocităţi ale regimului sovietic, care încă pentru unii mai sunt viabile şi atractive, reprezintă o problemă gravă de coeziune socială. „Mulţi încă trăiesc în speranţele acelor timpuri în care pâinea era 20 de copeici şi Buratino 10 copeici. Şi care nu văd, de fapt, esenţa acestui regim criminal care a distrus şi ne-a făcut ceea ce suntem. Societatea noastră este un rezultat al acestor călăi sovietici, a victimelor lor, a colaboratorilor care au existat, vecinii care i-au turnat pe vecini şi a acestei mase indiferente, speriate de efectele regimului care a constituit acest aluat din care s-a modelat identitatea asta moldovenească”.
Margareta Spânu Cemortan, victimă a represiunilor sovietice, este de părerea că dacă mai trăiesc în prezent colaboratori ai regimului sovietic, vecini care au trădat vecini, „... eu cred că liniştiţi nu sunt. Îi mustră conştiinţa că au făcut atâtea prostii”.
