Sergiu Litvinenco descrie pas cu pas cum poate fi demis Harunjen, legal

"Încă o dată despre Harunjen. Deja de câteva săptămâni i se solicită demisia. Toţi i-o cer. Numai că el nu vrea să plece. Probabil Plahotniuc încă mai ”stoarce” bani din nişte scheme şi/sau vrea să şteargă încă nişte urme ale vreunor scheme implementate anterior; şi Harunjen (cu Beţişor) trebuie să-i asigure protecţia.

Haideţi să vedem ce putem face dacă Harunjen vrea în continuare să fie ”ambrazură” pentru Plahotniuc. 

Mergem strict pe lege.

În art.57 alin.(1) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură sunt înserate cazurile când raporturile de serviciu ale unui procuror (a oricărui procuror) încetează de drept în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor. La litera i) găsim un astfel de caz de încetare a raporturilor de serviciu - CONSTATARE, ULTERIOR NUMIRII SALE ÎN FUNCŢIE, A CEL PUŢIN UNUI MOTIV PENTRU CARE PERSOANA NU POATE FI NUMITĂ ÎN FUNCŢIA DE PROCUROR.

Conform art.57 alin.(3) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, încetarea mandatului Procurorului General în temeiurile prevăzute la alin. (1) [adică inclusiv cel indicat la lit.i)] se constată prin decret al Preşedintelui Republicii.

Există cel puţin 2 motive pentru care Harunjen nu putea fi numit în funcţia de Procuror General.

1) Potrivit art.17 din alin.(1) lit.e) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, ”Pentru funcţia de Procuror General poate candida persoana care în ultimele 6 luni nu a deţinut calitatea de membru al Consiliului Superior al Procurorilor”. 

Eduard Harunjen, potrivit CV-ului său, a asigurat interimatul funcţiei de Procuror General după demisia lui Corneliu Gurin din 26.02.2016. 

Prin Decizia nr.87 din 22 noiembrie 2016, Curtea Constituţională a stabilit că ”Procurorul General interimar a preluat integral funcţiile titularului, legea neinstituind nici o limitare în acest sens”, dar şi că ”[…] legiuitorul, atât în legea veche, cât şi în legea nouă, a stabilit expres că interimarul preia de drept plenitudinea competenţelor titularului”.

Cu alte cuvinte, de vreme ce s-a stabilit că între calitatea de Procuror General interimar şi Procuror General nu există nici o diferenţă sub aspectul atribuţiilor şi competenţelor, rezultă că EDUARD HARUNJEN A FOST, DE DREPT, DIN 26.02.2016 - DE LA ÎNCEPEREA EXERCITĂRII INTERIMATULUI FUNCŢIEI DE PROCUROR GENERAL - MEMBRU AL CSP. Dar dacă a fost membru al CSP, el nu era eligibil pentru ocuparea funcţiei de Procuror General.

Trebuie de menţionat că însuşi Harunjen într-o sesizare adresată Curţii Constituţionale scrie aşa: ”[…] dacă interimatul a fost instituit în strictă conformitate cu legea, nu trebuie să existe nici o limitare de atribuţii”. Adică însuşi Harunjen recunoaşte că are toate atribuţiile unui procuror general plenipotenţial din postura sa de procuror general interimar. Bineînţeles că aici intră şi calitatea de membru al CSP.

Decizia Curţii Constituţionale nr.90 din 12.12.2016 pe acest caz este arbitrară în partea interimatului funcţiei. În acea decizie s-a spus că Harunjen nu ar fi fost la sedinţele CSP; şi asta cu toate că legea impune interdictia faţă de deţinerea calităţii de membru al CSP, nu de exercitarea acestei funcţii.

2) Potrivit art.69 alin.(8) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ”Procurorii aleşi în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor se detaşează din funcţie pe durata exercitării mandatului”.

Contrar acestei prevederi imperative, MEMBRII CSP CARE AU ORGANIZAT ŞI AU DESFĂŞURAT CONCURSUL PENTRU SELECTAREA LUI HARUNJEN NU AU FOST DETAŞAŢI DIN FUNCŢIILE DEŢINUTE, rămânând în continuare, de rând cu calitatea de membri ai CSP, procurori în organele procuraturii. La acel moment, CSP includea 6 membri care deţineau concomitent şi funcţii în cadrul organelor procuraturii (Mircea Roşioru, Ruslan Popov, Viorel Tureac, Remus Moroz, Vasile Stoinov şi Eduard Maşnic), ei fiind de fapt subordonaţi de linie ierarhică lui Harunjen. 

Precum am menţionat, constatarea încetării de drept a mandatului lui Harunjen pentru motivul că acesta nu putea fi numit în funcţia de Procuror General este apanajul Preşedintelui Republicii Moldova.

Totuşi, având în vedere existenţa unei decizii a Curţii Constituţionale la acest subiect - o decizie (Decizia nr.90 din 12.12.2016) care seamănă foarte mult cu decizia din 7 iunie în care s-a spus că 3 luni = 90 de zile; adică, se emite o decizie de inadmisibilitate (adică curtea ca şi cum nu se pronunţă pe sesizare), însă în textul ei se interpretează prevederile legale (dar Curtea nu poate interpreta legile) şi se spune că-i ”tăt normal” şi ”Harunjen este cel mai legal Procuror General” care au existat vreodată - , consider că ar fi judicios ca Parlamentul, în calitatea sa de unic organ care este împuternicit să interpreteze oficial legea, ar trebui să adopte o hotărâre prin care să constate şi el că Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură a fost încălcată în cele 2 aspecte - neeligibilitatea lui Harunjen şi organizarea concursului de către un organ nelegal. Prin aceeaşi hotărâre, Parlamentul să solicite şi el Preşedintelui ţării să constate încetarea de drept a raporturilor de serviciu a lui Harunjen.

Odată ce va fi emis Decretul Preşedintelui, Harunjen este plecat din funcţia de Procuror general.

Şi totul este constituţional, legal şi, cel mai important, corect şi ”pe merit” - ultima şi cea mai importantă redută a lui Plahotniuc este plecată din instituţiile acestui stat, se arată într-o postare pe Facebook a deputatului.