Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Sergiu Tofilat: Raportul Kroll 2 nu spune care este valoarea fraudei bancare
Raportul Kroll 2, publicat pe 4 iulie, nu spune care este valoarea fraudei bancare şi nici nu descrie cum au fost folosiţi banii sustraşi din sistemul bancar. De asemenea, nu conţine o analiză a cadrului legal – mai exact ce prevede legea, cum a fost modificată legea pentru a facilita frauda – şi nu analizează acţiunile sau inacţiunile organelor de supraveghere, cum ar fi Banca Naţională a Moldovei, Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratura. Este comentariul expertului Comunităţii „WatchDog.MD”, Sergiu Tofilat.
Expertul a remarcat că BNM nu a oferit companiei Kroll toată informaţia, fiind omise mai multe episoade. Potrivit lui, acest lucru este vizibil, de exemplu, în cazurile descrise de Kroll cu privire la transferuri nesemnificative către „Victoriabank”, însă nu este descris deloc cazul lui Veaceslav Platon, unul de rezonanţă, cu sume de zeci de milioane de euro. „E foarte curios că un caz de rezonanţă, discutat pe larg în societate, care ţine de judecarea lui Platon lipseşte din raportul Kroll. Dar în acelaşi timp, ei descriu două cazuri mult mai nesemnificative, în comparaţie cu ăsta. Kroll-ul reiese din informaţia oferită de Banca Naţională”, a notat Sergiu Tofilat.
Expertul mai spune că nu înţelege sensul de a ascunde unele informaţii din raport, mai ales că unele dintre acestea se strecoară în text, în alt loc, deschise. „Ar fi o logică să blurezi anumite momente, denumiri de companii, persoane, dacă cumva beneficiarii n-ar fi cunoscut informaţia pe care o cunoaşte Kroll. Dar beneficiarii foarte bine cunosc, pentru că raportul a fost oferit procurorilor de multă vreme. Şi nu exclud că informaţia oferită de Banca Naţională către Kroll era în prealabil coordonată”, menţionează expertul.
Potrivit lui, din raport reiese că acordarea creditelor se făcea într-un regim foarte rapid, fără respectarea procedurilor de creditare. Valoarea totală a creditelor contractate de firmele lui Şor în perioada anilor 2012-2014, a fost de 2,9 miliarde de dolari. Potrivit expertului, unii au interpretat că din sistemul bancar au fost sustrase 3 miliarde. Or, cele 2,9 miliarde nu arată valoarea fraudei, ci arată câţi bani au fost acordaţi în doi ani şi jumătate. O parte din credite erau pentru a acoperi credite contractate anterior. De exemplu, cu creditele accesate în 2013 se rambursau credite luate în 2012.
Sergiu Tofilat susţine că cel de-al doilea raport Kroll nu răspunde la întrebarea care este valoarea fraudei. Or, această valoare poate fi calculată foarte simplu. Mai exact, este necesară o analiză a portofoliilor de credite ale celor trei bănci, din momentul în care BNM a introdus administrarea specială la băncile respective. Din valoarea totală trebuie exclusă suma creditelor acordate companiilor reale, care activează, au depus gaj etc. Respectiv, va rămâne suma creditelor fictive, care şi va constitui valoarea fraudei.
În ceea ce ţine de acţiunile şi inacţiunile organului de supraveghere a sistemului bancar, Sergiu Tofilat a menţionat că, încă în etapele incipiente, BNM nu a acţionat la achiziţia acţiunilor Unibank, în 2012, şi nici la achiziţia de la Banca Socială, în 2013. În cazul Unibank, 21 de persoane fizice şi juridice în aceeaşi zi au cumpărat pachete de acţiuni mai mici de 5%, cu bani împrumutaţi. Potrivit lui Sergiu Tofilat, este imposibil să nu-ţi dai seama că este ceva suspect. Evident că este o acţiune concertată, pentru a schimba managementul băncii. BNM urma să verifice şi să întreprindă acţiuni, dar nu a făcut-o. La fel s-a întâmplat şi în 2013.
Întrebat despre lista beneficiarilor finali, care nu a fost publicată împreună cu raportul, şi care, potrivit preşedintelui comisiei parlamentare de anchetă, s-ar afla la Procuratură, fapt infirmat de procurorul general, Sergiu Tofilat consideră că acest lucru poate fi clarificat foarte simplu. Şi aceasta pentru că, atunci când se transmite un document de la o instituţie către alta, există o un document confirmativ, care indică numerele de file. Agenţia Kroll a transmis acest document către BNM, BNM către procuratură etc. De asemenea, potrivit expertului, şi Kroll poate confirma sau infirma dacă a transmis o astfel de listă cu beneficiari.
Expertul mai spune că nu înţelege sensul de a ascunde unele informaţii din raport, mai ales că unele dintre acestea se strecoară în text, în alt loc, deschise. „Ar fi o logică să blurezi anumite momente, denumiri de companii, persoane, dacă cumva beneficiarii n-ar fi cunoscut informaţia pe care o cunoaşte Kroll. Dar beneficiarii foarte bine cunosc, pentru că raportul a fost oferit procurorilor de multă vreme. Şi nu exclud că informaţia oferită de Banca Naţională către Kroll era în prealabil coordonată”, menţionează expertul.
Potrivit lui, din raport reiese că acordarea creditelor se făcea într-un regim foarte rapid, fără respectarea procedurilor de creditare. Valoarea totală a creditelor contractate de firmele lui Şor în perioada anilor 2012-2014, a fost de 2,9 miliarde de dolari. Potrivit expertului, unii au interpretat că din sistemul bancar au fost sustrase 3 miliarde. Or, cele 2,9 miliarde nu arată valoarea fraudei, ci arată câţi bani au fost acordaţi în doi ani şi jumătate. O parte din credite erau pentru a acoperi credite contractate anterior. De exemplu, cu creditele accesate în 2013 se rambursau credite luate în 2012.
Sergiu Tofilat susţine că cel de-al doilea raport Kroll nu răspunde la întrebarea care este valoarea fraudei. Or, această valoare poate fi calculată foarte simplu. Mai exact, este necesară o analiză a portofoliilor de credite ale celor trei bănci, din momentul în care BNM a introdus administrarea specială la băncile respective. Din valoarea totală trebuie exclusă suma creditelor acordate companiilor reale, care activează, au depus gaj etc. Respectiv, va rămâne suma creditelor fictive, care şi va constitui valoarea fraudei.
În ceea ce ţine de acţiunile şi inacţiunile organului de supraveghere a sistemului bancar, Sergiu Tofilat a menţionat că, încă în etapele incipiente, BNM nu a acţionat la achiziţia acţiunilor Unibank, în 2012, şi nici la achiziţia de la Banca Socială, în 2013. În cazul Unibank, 21 de persoane fizice şi juridice în aceeaşi zi au cumpărat pachete de acţiuni mai mici de 5%, cu bani împrumutaţi. Potrivit lui Sergiu Tofilat, este imposibil să nu-ţi dai seama că este ceva suspect. Evident că este o acţiune concertată, pentru a schimba managementul băncii. BNM urma să verifice şi să întreprindă acţiuni, dar nu a făcut-o. La fel s-a întâmplat şi în 2013.
Întrebat despre lista beneficiarilor finali, care nu a fost publicată împreună cu raportul, şi care, potrivit preşedintelui comisiei parlamentare de anchetă, s-ar afla la Procuratură, fapt infirmat de procurorul general, Sergiu Tofilat consideră că acest lucru poate fi clarificat foarte simplu. Şi aceasta pentru că, atunci când se transmite un document de la o instituţie către alta, există o un document confirmativ, care indică numerele de file. Agenţia Kroll a transmis acest document către BNM, BNM către procuratură etc. De asemenea, potrivit expertului, şi Kroll poate confirma sau infirma dacă a transmis o astfel de listă cu beneficiari.
