Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

"AI CARTE, AI PARTE!" Concursul zilei - Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei româneşti”

De la Nistru pân la Tisa, Tot românul plânsu-mi-sa Că nu mai poate străbate, De-atâta străinătate. Sunt câteva versuri ale poeziei „Doina” scrise de Mihai Eminescu, considerat în egală măsură, atât de admiratori, cât şi de critici, cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit „Luceafărul poeziei româneşti”.

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani pe 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici şi ai Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Între anii 1858 şi 1866, studiază la şcoala din Cernăuţi, cu anumite intermitenţe.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie, moare profesorul de limba română Aron Pumnul, iar drept omagiu elevii scot broşura: "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată Mihai Eminovici. Pe 9 martie, debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Ultimul îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi de alţi membri ai familiei sale.

Între anii 1869 şi 1872, este student la Viena, iar apoi - la Berlin. Se întoarce în ţară, stabilindu-se la Iaşi pentru scurt timp. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care îl introduce la “Junimea”.

Cea mai mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române. După schimbarea regimului politic, în 1947, poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele şcolare au pătruns doar câteva texte, printre ele poezia „Împărat şi proletar", iar versurile sale au fost reduse şi înlocuite. Exegeza eminesciană a revenit în deplinătatea sa abia după 1965.

Cele mai renumite poezii ale lui Mihai Eminescu sunt: Doina, Lacul, Luceafarul, Floare albastră, Dorinţa, Sara pe deal, O, ramii, Epigonii, Scrisori, Si daca, Odă; Mai am un singur dor. Din proză, s-au remarcat creaţiile : Fat-Frumos din lacrimă; Geniu pustiu; Sărmanul Dionis; Cezara.

Mihai Eminescu se stinge din viata pe 15 iunie 1889. E înmormântat la Bucuresti, in cimitirul Bellu.

RECOMANDĂRI