"AI CARTE, AI PARTE" Concursul zilei - Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionar român
"Cine luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu.", spunea Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionar român. Revoluţionar poşoptist, Bălcescu poate fi considerat, pe drept cuvânt, exponentul unei generaţii remarcabile din istoria românilor. Chiar dacă Revoluţia Română de la 1848 a fost înfrântă, ea a contribuit la conturarea unui program naţional de modernizare ce va fi pus în aplicare în deceniile următoare.
Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, la 29 iunie 1819, într-o familie de boieri, tatăl sau fiind pitarul Barbu Bălcescu, iar mama sa, serdăreasă Zinca Petreasca Bălcescu, ei trăgându-şi numele de la moşia lor din Bălceşti, judeţul Argeş. Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, la conspiraţia Filipescu, care este descoperită, şi este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani.
După ce este eliberat, în 1843 înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell o altă organizaţie secretă numită Frăţia. Un an mai tîzriu, apare în Propăşirea, revista lui Kogălniceanu şi a lui Alecsandri, prima scriere istorică, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Prinţipatului Valahiei şi până acum, pe care Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“. În Propăşirea apare studiul lui Bălcescu Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coşovo.
În februarie 1848, participă la revoluţia din Paris. În iunie - septembrie - Nicolae Bălcescu este fruntaşul mişcării revoluţionare din Ţara Românească; aceasta fiind înfrântă, Bălcescu este exilat la Paris; apoi, agravându-i-se boala de plămâni, se stabileşte pe mici perioade de timp în diverse localităţi din Franţa şi Italia.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863. Printre alte opere importante se numără Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei şi până acum, Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri, Drepturile românilor către Înalta Poartă, Despre împroprietărirea ţăranilor, Mersul revoluţiei în istoria românilor, Reforma socială a românilor, Mişcarea românilor din Ardeal la 1848.
Nicolae Bălcescu s-a stins din viaţă la data de 29 noiembrie 1852, la vârsta de 33 de ani.