Sursa foto:Liga Militarilor Profesionisti Vizualizari:
"Pe aici nu se trece!". 100 de ani de la marile bătălii din Primul Război Mondial
Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz - trei nume scrise cu litere de foc şi sânge în istoria românilor. Ameninţată cu o înfrângere catastrofală, armata română reuşeşte să stabilizeze frontul după trei bătălii memorabile, de la care se împlinesc 100 de ani.
Vara lui 1917 a fost un moment dramatic din participarea Regatului României la confruntările din Primul Război Mondial.
Regele şi familia sa, conducerea politică şi militară a ţării s-au refugiat la Iaşi, iar armata încerca să reziste în faţa puternicei ofensive a armatelor germane şi austro-ungare.
Poate cel mai spectaculos şi măreţ moment al Primului Război Mondial a fost pentru români reuşita de la Mărăşeşti.
Pe fondul degringoladei trupelor ruseşti, care în urma evenimentelor politice de acasă şi după înfrângerile militare din Polonia nu mai voiau să lupte, armatele germane şi austro-ungare lansează o puternică ofensivă.
Puterile Centrale dispuneau de 12 divizii şi 1.100 de tunuri. Atacul era condus de celebrul general August von Mackensen.
Românii au rezistat şi le-au provocat inamicilor pierderi importante - 65.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, practic, un sfert din efective.
Von Mackensen a fost silit să se oprească.
În paralel cu luptele de la Mărăşeşti, se desfăşoară în prima jumătate din august şi a treia bătălie de la Oituz.
Era o ofensivă simultană a trupelor germane şi austro-ungare, care intenţionau să facă joncţiune cu cele care acţionau la Mărăşeşti. Dar s-au lovit de rezistenţa acerbă a românilor şi ruşilor.
Au reuşit să înainteze, dar nu suficient pentru a-şi atinge obiectivul strategic.
A fost o nouă operaţiune desfăşurată de Armata a 2-a sub comanda generalului Alexandru Averescu.
Căderea Imperiului Ţarist şi ieşirea armatei ruse din război au slăbit capacitatea de luptă a armatei române, în ciuda victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
România a fost silită să iasă din război până în 1918.
Regele şi familia sa, conducerea politică şi militară a ţării s-au refugiat la Iaşi, iar armata încerca să reziste în faţa puternicei ofensive a armatelor germane şi austro-ungare.
Poate cel mai spectaculos şi măreţ moment al Primului Război Mondial a fost pentru români reuşita de la Mărăşeşti.
Pe fondul degringoladei trupelor ruseşti, care în urma evenimentelor politice de acasă şi după înfrângerile militare din Polonia nu mai voiau să lupte, armatele germane şi austro-ungare lansează o puternică ofensivă.
Puterile Centrale dispuneau de 12 divizii şi 1.100 de tunuri. Atacul era condus de celebrul general August von Mackensen.
Românii au rezistat şi le-au provocat inamicilor pierderi importante - 65.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi, practic, un sfert din efective.
Von Mackensen a fost silit să se oprească.
În paralel cu luptele de la Mărăşeşti, se desfăşoară în prima jumătate din august şi a treia bătălie de la Oituz.
Era o ofensivă simultană a trupelor germane şi austro-ungare, care intenţionau să facă joncţiune cu cele care acţionau la Mărăşeşti. Dar s-au lovit de rezistenţa acerbă a românilor şi ruşilor.
Au reuşit să înainteze, dar nu suficient pentru a-şi atinge obiectivul strategic.
A fost o nouă operaţiune desfăşurată de Armata a 2-a sub comanda generalului Alexandru Averescu.
Căderea Imperiului Ţarist şi ieşirea armatei ruse din război au slăbit capacitatea de luptă a armatei române, în ciuda victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
România a fost silită să iasă din război până în 1918.