Cine este Dragobete şi de ce sărută fetele
Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Cine este Dragobete şi de ce sărută fetele

Pe 24 februarie celebrăm Dragobetele - sărbătoarea iubirii la români. Dragobete, zeu al veseliei, iubirii şi tinereţii are origini străvechi. Acest personaj provine de la vechii daci şi era protectorul tinerilor şi patronul iubirii.

„Rogobete”, „Bragovete”... astăzi- Dragobete

Conform opiniei etimologului român, Nicolae Constantinescu, această sărbătoare a fost atestată în sec XIX, denumirea provenind de la derivarea cuvântului „drag-dragul”. Aceeaşi teorie o avea şi etnograful Marcel Lutic, care consideră provenienţa numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” şi „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag”. 

 O altă explicaţie o are lingvistul Lazăr Şăineanu, care a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „bete” semnificând mulţime, adunare.
Mai circulă şi ipoteza precum că  denumirea provine  din slavonul Glavo-Obretenia, iar românii au adaptat-o sub diverse nume: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” încă din perioada Eului Mediu până când s-a impus în unele zone (sudul şi sud-estul României) ca Dragobete. 

Pentru că  a încercat, a fost transformat în plantă

Dragobete, numit şi Cap de Primăvară, este fiul Babei Dochia după legendă şi reprezintă, în opoziţie cu aceasta, principiul masculin pozitiv. 
El este identificat şi cu o altă reprezentare mitică a Panteo­nului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere.  Dragobetele a avut îndrăzneala să încerce să o facă să se îndrăgostească pe însăşi Maica Domnului. Din acest motiv a fost meta­morfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poartă numele (o specie de ferigă- năvalnic). 

Dragobetele este cunoscut, în primul rând, ca un naş al animalelor şi al păsărilor. De ziua lui, toate făpturile se logodesc. Păsările îşi găsesc perechea şi îşi construiesc împreună noile cuiburi în care vor sta tot anul.

„Dragobetele sărută fetele!”

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, numit şi Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, aduce iubirea în casă şi în suflet. 
În ziua de Dragobete,  tinerii de prin sate se primeneau în haine curate, de sărbătoare şi porneau cu voie bună spre pădure să culeagă ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le aşezau la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. 

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine  pe băiatul care o îndrăgea. După ce îşi prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici şi celebra zicală „Dragobetele sărută fetele!”

Tinerii mai obişnuiau să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete. 

Un obicei de demult spune că fetele necăsătorite trebuie să adune zăpada rămasă pe alocuri, iar cu apa topită să se spele în această zi. Se considera că aceasta are proprietăţi magice şi provine de la zâne. Clătindu-şi chipul cu ea, fetele vor deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele. 
Bătrânii acordau atenţie deosebită animalelor, iar sacrificarea lor era interzisă în această zi. Tradiţiile erau respectate cu sfinţenie mai ales în sate, unde oamenii se pregăteau intensiv pentru a sărbători.

Pentru a avea parte de iubire întregul an, domniţele trebuiau în această zi să se întâlnească cu persoane de sex opus.  Atât fetele, cât şi băieţii trebuiau să se înveselească întreaga zi.

Dacă te săruţi ai noroc tot anul

Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. 
Dacă cuplurile se sărutau în această zi, dragostea lor era garantată pe întregul an, la fel ca şi norocul.

Treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise de Dragobete, în schimb, curăţenia este  considerată aducătoare de spor şi prospeţime.
Dacă plângi în această zi, lacrimile vor aduce necazuri şi supărări. În unele regiuni, în ajunul sărbătorii fetele obişnuiesc să-şi afle ursitul cu ajutorul unei stible de busuioc puse sub pernă. 

Se mai credea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră şi că Dragobetele îi ajuta pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Uniunea- simbolul Dragobetelui

Până în februarie anul trecut această sărbătoare nu avea niciun simbol. Printr-o campanie de promovare a valorilor româneşti în care au fost propuse la vot 9 idei  ale celor mai regăsite obiceiuri din tradiţia sărbătorii de Dragobete, simbolul ales a fost Uniunea. 

Simbolul Uniunea trimite către ritualul păsărilor care în acea zi îşi căutau şi găseau perechea pe viaţă. Ele erau primele care odată cu dezmorţirea naturii şi apariţia unui nou anotimp de primăvară, dădeau tonul întregului ritual de trezire la viaţă prin iubire. 
Similare
RECOMANDĂRI