Glasul roţilor de tren. Istoria gărilor din judeţul Iaşi declarate monumente istorice
Dacă valoarea financiară a companiei de căi ferate din România este în cădere liberă pe toate liniile, nu acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi cu patrimoniul CFR. În judeţul Iasi, sunt 10 gări declarate monumente istorice, deşi două dintre ele au fost rase de pe suprafaţa pământului.
Situaţia în care se găseşte patrimoniul mobil al CFR Iaşi este destul de complicată. Din cele patru locomotive, niciuna nu a fost restaurată, ba chiar au fost lăsate de izbelişte sub cerul liber, la îndemâna oricui şi implicit, a hoţilor de fier vechi. În acest tablou sinistru, istoria gărilor din judeţul Iaşi aminteşte totuşi de vremurile când apariţia trenului a schimbat radical viaţa oamenilor din zonă.
Arhitectul austriac Johan De Wachter a trebuit sa lucreze într-un teren mlăştinos din şesul Bahluiului. La 20 mai 1870, compania Offenheim a inaugurat oficial calea ferată Paşcani-Iaşi.
Clădirea a fost modernizată, dar a fost afectată de cutremurul din 1977. La începutul anilor, au fost adaugate două aripi din aluminiu şi sticlă. În 2004, Gara din Iaşi, alături de 9 gări din judet, au fost trecute pe lista clădirilor de patrimoniu, însă cele din Buhăieni şi Erbiceni nu mai există.
Puţini mai ştiu că în Gara Leţcani s-a construit pentru prima dată în România cale ferată dublă datorită traficului foarte intens.
În apropierea gării din Ciurea, a avut loc în 1917 cea mai mare tragedie feroviară din Europa, în care au murit peste 900 de oameni.
Gara Podu Iloaiei era în vremea celui de-al doilea război mondial gară de degajament, unde se retrăgeau populaţia şi vagoanele pentru a se feri de bombardamente.
Toate gările de patrimoniu din judet au fost construite la sfârşitul secolului XIX-lea după un proiect arhitectural comun. Cărămizile au fost fabricate la Ciurea, iar mâna de lucru au constituit-o italieni săraci din sudul peninsulei.
