Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Muzeul Cărţii găzduieşte o sută de volume seculare, cu istorii impresionante
Manuscrise ce datează din secolul al 15-lea, cărţi încrustate cu pietre semi-preţioase sau prinse cu lanţuri, pentru a nu fi furate în vremuri vechi, cărţi în miniatură sau care conţin blesteme, inscripţii pe papirus şi pergament aduse din Cairo. Toate aceste comori se ascund în Muzeul Cărţii de la Biblioteca Naţională. Deschis acum un an, acesta reprezintă un adevărat documentar al evoluţiei cărţii peste timpuri.
La baza constituirii acestui muzeu au stat 30 de mii de cărţi din colecţiile secţiei „Carte veche şi rară” ale bibliotecii. Din acest volum impunător de lucrări au fost selectate cele mai valoroase exemplare, pentru a fi prezentate publicului.
„Cea mai veche carte de aici, tipărită, pune accentul pe cartea tipărită, este cartea de la 1551, tipărită la Veneţia, conţinutul ei se referă la categoriile lui Aristotel. Avem expusă şi cea mai veche carte manuscrisă, care este din secolul al 15-lea şi este o carte de cult slav”, a declarat Veronica Cosovan, şefa secţiei „Carte veche şi rară”, Biblioteca Naţională.
Momente importante din evoluţia cărţii au fost imortalizate în vitrinele muzeului. În timpuri străvechi, pentru a nu fi furate, cărţile erau prinse cu lanţuri grele, iar în paginile unora erau scrise blesteme destinate celor care încercau să le ia fără voie.
„Cartea cu lanţ reprezintă securitatea cărţii în Evul Mediu, anume în Europa. Pe când în ţările române avem o carte, în paginile căreia se regăseşte un blestem, este vorba de lucrarea lui Mihail Kogălniceanu, cartea a făcut cândva parte din Biblioteca Mănăstirii Neamţ. Şi iată că cărţile din bibliotecile mănăstireşti, cândva pe paginile lor se scriau blesteme pentru a nu fi furate”, a mai adăugat Veronica Cosovan.
Şirul cărţilor care au aparţinut personalităţilor proeminente ale culturii româneşti nu se opreşte aici. Pot fi admirate şi exemplare din operele lui Dimitrie Cantemir.
„Este vorba de istoria Imperiului Otoman, în ediţie originală, tipărită la Hamburg, în 1721 şi este vorba de o altă lucrare a dumealui „Descrierea Moldovei”, care a fost tipărită la început pe părţi, în una din revistele europene, magazin istoric, în anul 1769. De asemenea, aici sunt expuse primele manuale româneşti, cum ar fi Manualul de Istorie tipărit la Iaşi în 1832”, a precizat şefa secţiei „Carte veche şi rară”.
Exemplare unice ale căror coperte sunt poleite cu metale preţioase sau încrustate cu pietre scumpe reprezintă adevărate comori.
„Avem un compartiment dedicat cărţii că obiect de artă, unde sunt expuse două exemplare, unul din ele coperta este făcută din argint masiv, e vorba de o evanghelie tipărită la Chişînău în 1855 şi o altă carte este făcută într-un stil mai deosebită coperta, dar este şi ornamentată cu pietre semi-preţioase, precum ametis, canion şi ochi de tigru”, susţine Veronica Cosovan.
La solicitare, biblioteca organizează, gratuit, şi tururi ghidate pentru cei dornici de o incursiune în trecut.
„Prima impresie a vizitatorilor care trec pragul, indiferent de vârstă, este: oau”, afirmă Veronica Cosovan.
Muzeul Cărţii găzduieşte o sută de volume. Pentru că sunt fragile, ele necesită o atenţie deosebită, aşa că o dată la trei luni sunt înlocuite cu alte exemplare unice, din cele 30 de mii de cărţi din colecţiile secţiei „Carte veche şi rară”. Astfel, cele care s-au aflat deja trei luni în vitrină, pentru a nu fi distruse de razele solare, sunt plasate în cutii speciale, la întuneric, pentru a rămâne, drept testament cultural, generaţiilor următoare.
„Cea mai veche carte de aici, tipărită, pune accentul pe cartea tipărită, este cartea de la 1551, tipărită la Veneţia, conţinutul ei se referă la categoriile lui Aristotel. Avem expusă şi cea mai veche carte manuscrisă, care este din secolul al 15-lea şi este o carte de cult slav”, a declarat Veronica Cosovan, şefa secţiei „Carte veche şi rară”, Biblioteca Naţională.
Momente importante din evoluţia cărţii au fost imortalizate în vitrinele muzeului. În timpuri străvechi, pentru a nu fi furate, cărţile erau prinse cu lanţuri grele, iar în paginile unora erau scrise blesteme destinate celor care încercau să le ia fără voie.
„Cartea cu lanţ reprezintă securitatea cărţii în Evul Mediu, anume în Europa. Pe când în ţările române avem o carte, în paginile căreia se regăseşte un blestem, este vorba de lucrarea lui Mihail Kogălniceanu, cartea a făcut cândva parte din Biblioteca Mănăstirii Neamţ. Şi iată că cărţile din bibliotecile mănăstireşti, cândva pe paginile lor se scriau blesteme pentru a nu fi furate”, a mai adăugat Veronica Cosovan.
Şirul cărţilor care au aparţinut personalităţilor proeminente ale culturii româneşti nu se opreşte aici. Pot fi admirate şi exemplare din operele lui Dimitrie Cantemir.
„Este vorba de istoria Imperiului Otoman, în ediţie originală, tipărită la Hamburg, în 1721 şi este vorba de o altă lucrare a dumealui „Descrierea Moldovei”, care a fost tipărită la început pe părţi, în una din revistele europene, magazin istoric, în anul 1769. De asemenea, aici sunt expuse primele manuale româneşti, cum ar fi Manualul de Istorie tipărit la Iaşi în 1832”, a precizat şefa secţiei „Carte veche şi rară”.
Exemplare unice ale căror coperte sunt poleite cu metale preţioase sau încrustate cu pietre scumpe reprezintă adevărate comori.
„Avem un compartiment dedicat cărţii că obiect de artă, unde sunt expuse două exemplare, unul din ele coperta este făcută din argint masiv, e vorba de o evanghelie tipărită la Chişînău în 1855 şi o altă carte este făcută într-un stil mai deosebită coperta, dar este şi ornamentată cu pietre semi-preţioase, precum ametis, canion şi ochi de tigru”, susţine Veronica Cosovan.
La solicitare, biblioteca organizează, gratuit, şi tururi ghidate pentru cei dornici de o incursiune în trecut.
„Prima impresie a vizitatorilor care trec pragul, indiferent de vârstă, este: oau”, afirmă Veronica Cosovan.
Muzeul Cărţii găzduieşte o sută de volume. Pentru că sunt fragile, ele necesită o atenţie deosebită, aşa că o dată la trei luni sunt înlocuite cu alte exemplare unice, din cele 30 de mii de cărţi din colecţiile secţiei „Carte veche şi rară”. Astfel, cele care s-au aflat deja trei luni în vitrină, pentru a nu fi distruse de razele solare, sunt plasate în cutii speciale, la întuneric, pentru a rămâne, drept testament cultural, generaţiilor următoare.
