Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Prima atestare documentară a Cetăţii Neamţului datează din 1395

Tuneluri secrete, fântâni fără fund şi capcane subterane. Pe toate le găseşti la Cetatea Neamţ, fortăreaţa medievală care a rezistat, ca prin minune, la zeci de războaie. Construită încă în secolul 14, cetatea mai păstrează şi azi mărturiile acelor timpuri, fiind o carte vie de istorie şi legende. Locul atrage anual mii de turişti, care vin să descopere secretele ascunse în zidurile mari de piatră.

Pitită printre copaci, pe vârful cel mai înalt al Culmii Pleşului, Cetatea Neamţului îşi iţeşte fruntea semeţ, ademenind parcă spre ea pe toţi cei curioşi să-i afle povestea. O poveste plină de fapte de vitejie şi…mister.

Numele "Neamţ" s-ar trage de la hidronimul râului Neamţ. În zonă este cunoscut ca râul Ozana, devenit celebru din poveştile lui Ion Creangă, care a copilărit în aceste locuri.

Până la cetate e cale lungă de mers la pas, în rampă. Dar când ajungi sus, uiţi de oboseală, pentru că rămâi impresionat de măreţia acestei fortăreţe. Şi când te gândeşti că a fost construită încă în anii 1375-1391 pe timpul lui Petru Muşat, în perioada consolidării statului medieval Moldovenesc.

Prima atestare documentară a cetăţii datează din 1395, dar perioda sa de glorie a fost în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Atunci s-au înălţat zidurile până la 20 de metri, s-a săpat un nou şanţ de apărare, s-au construit patru bastioane şi podul curbat, susţinut de 11 piloni de piatră. Astfel cetatea a devenit un adevărat scut de apărare. A trecut prin 50 de bătălii, dar nu a fost niciodată cucerită prin luptă.

Cetatea Neamţului era cu adevărat misterioasă. Fiecare pas te putea aduce într-o nouă cursă a oştenilor, precum "capcana şoarecilor" care te aşteaptă chiar la intrare.

Deşi poartă sute de ani în spate, cetatea mai respiră şi azi cu acele timpuri şi te "transportă" efectiv în Moldova Medievală.

Curtea interioară, mică la prima vedere, ascunde zeci de uşi. Fiecare dintre ele deschide câte o pagină din istoria cetăţii şi a domnitorilor care au stat aici de veghe.

Lănci, suliţe, arcuri şi scuturi. Sala armelor impresionează prin tehnica militară folosită în acele timpuri. Or, îţi dai seamă cât de neînfricaţi şi devotaţi erau oştenii care îşi apărau cetatea şi ţara, doar cu o lance.

Turnul de Nord-Vest, adăposteşte Sala de Sfat şi Judecată, un loc folosit ca "scaun şi sfat domnesc" dar şi pentru judecată. Înalţii boieri, dregători şi pârcălabi stăteau alături de Domn la o masă lungă de lemn.  Tot aici poţi să te teleportezi şi în Camera de Taină, unde dregătorii discutau problemele ţării.

Şi pentru că ostenii au fost însoţiti de credinţă în Dumnezeu, care le dădea putere şi încredere, în cetate era şi un loc de rugăciune, Paraclisul Sfântului Nicolae.

La parter era bucătăria unde luau masa cei din cetate. Soba, mobilierul de lemn şi vasele de lut parcă mai păstrează şi azi mirosul bucatelor de odinioară. Tot aici era şi camera de provizii, plină cu butoaie, dar şi visteria. Istoria spune că în cetate a funcţionat o monetărie clandestină până în 1672. Tezaurul descoperit în curte, dezvăluie monede emise de regii Poloniei, Prusiei, de Ducatele germane şi Austria.

În Turnul de Sud-Est se găsea temniţa, unde erau aruncaţi infractorii, trădătorii sau prizonierii de război. De altfel, sunt multe legende care vorbesc despre pedepsele domnitorilor. Una dintre ele este legată de fântâna misterioasă din curtea Cetăţii Neamţului. Se spune că a fost săpată de turcii luaţi ostatici în urma unei bătălii purtate cu oastea lui Ştefan cel Mare.

Mai mult, ar fi existat şi un tunel secret în fântână care ajungea până la capătul muntelui şi era folosit pentru retragere. Istoricii susţin însă că nu există surse oficiale care ar confirma aceste mituri. Cert este că fântâna avea dimensiuni impresionante, ţinând cont de necesarul de apă pentru cei care locuiau şi apărau cetatea.

Cetatea Neamţului este cu adevărat împânzită de mistere şi legende. Chiar aici s-ar fi retras Ştefan cel Mare după ce ar fi pierdut Bătălia de la Valea Albă. Potrivit poemului "Muma lui Ştefan cel Mare", mama domnitorului a refuzat să-l lase să intre în cetate şi l-a sfătuit să-şi strângă o nouă oaste şi să învingă duşmanul.

Adevărat sau nu, ştiu doar aceşti pereţi mari de piatră, care au fost martorii bătăliilor. Au trecut prin războiaie, foame şi sărăcie. Au fost dărâmaţi şi reconstruiţi, dar au rezistat... Fortăreaţa de altă dată este astăzi o bijuterie istorică şi arhitecturală a românilor. Anual, mii de turişti din întreaga lume vin aici pentru a-i descoperi povestea, povestea unui neam.
Similare
RECOMANDĂRI