Sursa foto:Facebook/ Librariile CARTIER Vizualizari:
Seară poetică Petru Cărare, la Librăria din Centru
Evenimentul „O seară Poetică Petru Cărare”, organizat cu ocazia apariţiei volumelor „Parodii & Săgeţi” va avea loc joi, 14 februarie, la ora 18:15,la Librăria din Centru, Editura Cartier. La eveniment vor participa autorii: Marcela Benea, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Arcadie Suceveanu, Vsevolod Ciornei şi Nicolae Popa.
Petru Cărare (n. 13 februarie 1935, Zaim, judeţul Tighina; azi, raionul Căuşeni), scriitor român din Basarabia, a absolvit şcoala medie din Căuşeni în 1953. A urmat cursurile Facultăţii de Jurnalistică a Şcolii Centrale a Comsomolului din Moscova (1954-1956), iar în 1969 a absolvit Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul „M. Gorki” din Moscova.
Scriitorul a activat în calitate de redactor coordonator în departamentele de satiră şi umor ale mai multor publicaţii republicane. În 1964 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din RSSM. În 1962 a debutat editorial cu volumul de versuri „Soare cu dinţi”, asupra conţinutului căruia a intervenit cenzura comunistă. Şi mai dramatică e soarta volumului de versuri satirice „Săgeţi” (1972), al cărui tiraj este scos din librării şi nimicit. Dintre alte titluri mai mai pot fi menţionate: „Trandafir sălbatic” (1965), „Stele verzi” (1967), „Versuri” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii şi epigrame” (1976; 1981), „Peniţa şi bărdiţa” (1988), precum şi cărţile pentru copii „Cale bună, Ionele!” (1962), „Ploaie cu soare” (1964), „Ce culoare are vântul?” (1968), „Umbrela” (1970), „Ionică Tropoţel” (1978), „Broscuţa cea isteaţă” (1983), „Tropoţel şi toţi ceilalţi” (1987) ş.a. Opera lui Petru Cărare cuprinde, de asemenea, proză (volumele de proză scurtă „Zodia musafirului” (1970) şi „Între patru ochi” (1979)), precum şi piese de teatru: „Umbra Domnului”, „Străinul”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” şi „Drum deschis”.
Pentru creaţia sa, Petru Cărare a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1996), cu Premiul Naţional pentru Literatură (2000) şi cu Ordinul Republicii (2010).
Scriitorul a activat în calitate de redactor coordonator în departamentele de satiră şi umor ale mai multor publicaţii republicane. În 1964 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din RSSM. În 1962 a debutat editorial cu volumul de versuri „Soare cu dinţi”, asupra conţinutului căruia a intervenit cenzura comunistă. Şi mai dramatică e soarta volumului de versuri satirice „Săgeţi” (1972), al cărui tiraj este scos din librării şi nimicit. Dintre alte titluri mai mai pot fi menţionate: „Trandafir sălbatic” (1965), „Stele verzi” (1967), „Versuri” (1970), „Oglinzi” (1974), „Parodii şi epigrame” (1976; 1981), „Peniţa şi bărdiţa” (1988), precum şi cărţile pentru copii „Cale bună, Ionele!” (1962), „Ploaie cu soare” (1964), „Ce culoare are vântul?” (1968), „Umbrela” (1970), „Ionică Tropoţel” (1978), „Broscuţa cea isteaţă” (1983), „Tropoţel şi toţi ceilalţi” (1987) ş.a. Opera lui Petru Cărare cuprinde, de asemenea, proză (volumele de proză scurtă „Zodia musafirului” (1970) şi „Între patru ochi” (1979)), precum şi piese de teatru: „Umbra Domnului”, „Străinul”, „Portretul”, „Logodna cu bucluc” şi „Drum deschis”.
Pentru creaţia sa, Petru Cărare a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu” (1996), cu Premiul Naţional pentru Literatură (2000) şi cu Ordinul Republicii (2010).
