Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Violeta Gorgos: „Avem oameni care şi-au deschis curiozitatea, interesul şi dragul de film documentar”
„Oamenii care vin la festivalul CRONOGRAF încearcă neapărat să revină sub orice pretext. Am avut oameni care au fost în juriu, preşedinte, şi anul viitor au trimis film în cadrul concursului festivalului, ca să revină la Chişinău”. Este opinia Violetei Gorgos, regizor TVR Iaşi şi participantă la CRONOGRAF.
Violeta Gorogs mai spune că bucuria cea mai mare este că avem oameni care şi-au deschis curiozitatea, interesul şi dragul de film documentar: „Viaţa cumva e legată de filmul documentar. Şi sunt mai mulţi şi mai mulţi. Şi eu cred că ne-am educat şi o zonă de spectatori care vin”.
„Din păcate, la Chişinău, azi sunt foarte multe evenimente care se suprapun şi noi în principiu mizăm pe acelaşi public. Dar cu toate acestea, lumea vine în sală, măcar aşa pentru 2-3 ore. Îşi notează 2-3 titluri de film şi vin pentru ele”, menţionează Violeta Gorgos.
Virgiliu Mărgineanu, director OWH TV STUDIO şi preşedintele FIFD CRONOGRAF spune că în acest an se pot lăuda cu foarte multe filme în afara concursului.
„Cel mai important lucru şi mai drag pentru noi, pe care am reuşit să-l facem în ultima sută de metri, graţie Agenţiei elveţiene pentru dezvoltare este un Cronograf-art şi fuziunea artelor pe strada pietonală Eugen Doga. Acolo am instalat o scenă mare, un ecran enorm, unde proiectăm seara de la ora 21 filme, iar până la ora 21 avem diverse activităţi: concert cu muzică organizat de Pop music, expoziţii, ateliere, teatru, spectacol, tot ce se poate întâmpla în sensul artelor. De asta ni se pare important ca în weekend, sâmbătă, duminică, toţi chişinăuienii pot face o plimbare pe strada pietonală. Sigur nu vor regreta pentru că vor vedea lucruri frumoase”, a declarat Virgiliu Mărgineanu.
Întrebat cât e de dificil să faci un film, Paul Palencsar, regizor din Bucureşti şi participant la secţiunea CadRO cu filmul „Gheorghe Bucur şi fericirea comunistă” spune că face acest lucru pentru că dă sens vieţii.
„Eu vă spun cum fac eu filmele documentare. Pe toate aproape, am deja 10 producţii personale, le-am făcut cu o cameră video şi cu un laptop. Sunt mulţi din banii mei, salariile mele, munca mea, pentru că iubesc să fac asta şi îmi dă sens vieţii. Dacă ne întrebăm ce-mi iese în sens material, o să te laşi, nu ştiu, te apuci să te angajezi la o multinaţională şi o să ai 200 de milioane în mână cum au unii cunoscuţi de ai mei din Bucureşti. Sau 5 mii de euor în mână, pe lună. Deci nu e o problemă. Facem asta tocmai pentru că ne simţim în viaţă cumva. Toate greutăţile, toată suferinţa chiar şi financiară se estompează atunci când vezi că filmul respiră singur şi că stă în picoare”, mai spune Paul Palencsar.
„Din păcate, la Chişinău, azi sunt foarte multe evenimente care se suprapun şi noi în principiu mizăm pe acelaşi public. Dar cu toate acestea, lumea vine în sală, măcar aşa pentru 2-3 ore. Îşi notează 2-3 titluri de film şi vin pentru ele”, menţionează Violeta Gorgos.
Virgiliu Mărgineanu, director OWH TV STUDIO şi preşedintele FIFD CRONOGRAF spune că în acest an se pot lăuda cu foarte multe filme în afara concursului.
„Cel mai important lucru şi mai drag pentru noi, pe care am reuşit să-l facem în ultima sută de metri, graţie Agenţiei elveţiene pentru dezvoltare este un Cronograf-art şi fuziunea artelor pe strada pietonală Eugen Doga. Acolo am instalat o scenă mare, un ecran enorm, unde proiectăm seara de la ora 21 filme, iar până la ora 21 avem diverse activităţi: concert cu muzică organizat de Pop music, expoziţii, ateliere, teatru, spectacol, tot ce se poate întâmpla în sensul artelor. De asta ni se pare important ca în weekend, sâmbătă, duminică, toţi chişinăuienii pot face o plimbare pe strada pietonală. Sigur nu vor regreta pentru că vor vedea lucruri frumoase”, a declarat Virgiliu Mărgineanu.
Întrebat cât e de dificil să faci un film, Paul Palencsar, regizor din Bucureşti şi participant la secţiunea CadRO cu filmul „Gheorghe Bucur şi fericirea comunistă” spune că face acest lucru pentru că dă sens vieţii.
„Eu vă spun cum fac eu filmele documentare. Pe toate aproape, am deja 10 producţii personale, le-am făcut cu o cameră video şi cu un laptop. Sunt mulţi din banii mei, salariile mele, munca mea, pentru că iubesc să fac asta şi îmi dă sens vieţii. Dacă ne întrebăm ce-mi iese în sens material, o să te laşi, nu ştiu, te apuci să te angajezi la o multinaţională şi o să ai 200 de milioane în mână cum au unii cunoscuţi de ai mei din Bucureşti. Sau 5 mii de euor în mână, pe lună. Deci nu e o problemă. Facem asta tocmai pentru că ne simţim în viaţă cumva. Toate greutăţile, toată suferinţa chiar şi financiară se estompează atunci când vezi că filmul respiră singur şi că stă în picoare”, mai spune Paul Palencsar.
