Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
VIDEO. „Au fost siliţi să urce în căruţe, erau păziţi şi nu ştiau unde vor merge”. Drama unei familii de basarabeni deportate
Tragedia familiilor din Basarabia, deportate în Siberia şi Kazahstan, va rămâne vie şi dureroasă pentru multe generaţii. Bunicul, părinţii şi fraţii lui Petru Cosoi, cu rădăcini în Călăraşi, dar născut în Kazahstan, iar în prezent locuitor al oraşului Chişinău, au fost ridicaţi de NKVD-işti în primele două valuri de deportări.
În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, familia lui Afanasie Sprânceană, bunicul deputatului Petru Cosoi, a fost trezită din somn la miezul nopţii. Agenţi NKVD-işti au împuşcat câinii şi le-au spus că sunt duşmani ai poporului.
„Nu au reuşit să ia nimic cu ei, au deschis uşile şi au spus: un pas în stânga, un pas în dreapta va fi catalogat drept evadare şi veţi fi împuşcaţi. Doi membri nu au fost luaţi, pentru că aveau alt nume de familie. Bunelul, bunica, doi fraţi şi două surori au fost siliţi să urce în căruţe, erau păziţi şi nici nu ştiau unde vor merge”, povesteşte Petru Cosoi.
Familiile celor deportaţi au fost despărţite în gări. Bărbaţii şi femeile erau îmbarcaţi în trenuri diferite. Motivul ar fi fost că bărbaţii trebuie să ajungă primii la destinaţie. În realitate, ei erau duşi în lagăre de muncă forţată, cunoscutele Gulaguri.
Ceilalţi membri ai familiei au fost deportaţi în Kazahstan. Condiţiile de viaţă dure şi lipsa produselor alimentare şi a apei potabile au dus la moartea a sute de basarabeni.
„Acolo au fost cazaţi în nişte beciuri pe jumătate în pământ, pe jumătate afară. Alimentarea era foarte proastă, apa era din cisterne, nu era potabilă. Începuse epidemia, oamenii mureau. Nu aveau cimitire, în nisip nu puteau să sape şi ei săpau un metru, doi, apoi vânturile dezveleau trupurile, şacalii veneau noaptea, le luau trupurile”, mai mărturiseşte Petru Cosoi.
Petru Cosoi s-a născut la mii de kilometri de baştină. Mama şi tatăl lui au fost deportaţi în locuri diferite şi mulţi ani nu au ştiut nimic unul de altul. S-au reîntâlnit în Kazahstan, iar în 1956 au obţinut dreptul de a reveni acasă.
Drama acestei familii este şi tragedia a mii de basarabeni deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Potrivit datelor oficiale, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost ridicate peste 30 de mii de persoane, dar istoricii spun că numărul real este mult mai mare.
Reportaj realizat de Doina Salcuţan, reporter TVR MOLDOVA.
„Nu au reuşit să ia nimic cu ei, au deschis uşile şi au spus: un pas în stânga, un pas în dreapta va fi catalogat drept evadare şi veţi fi împuşcaţi. Doi membri nu au fost luaţi, pentru că aveau alt nume de familie. Bunelul, bunica, doi fraţi şi două surori au fost siliţi să urce în căruţe, erau păziţi şi nici nu ştiau unde vor merge”, povesteşte Petru Cosoi.
Familiile celor deportaţi au fost despărţite în gări. Bărbaţii şi femeile erau îmbarcaţi în trenuri diferite. Motivul ar fi fost că bărbaţii trebuie să ajungă primii la destinaţie. În realitate, ei erau duşi în lagăre de muncă forţată, cunoscutele Gulaguri.
Ceilalţi membri ai familiei au fost deportaţi în Kazahstan. Condiţiile de viaţă dure şi lipsa produselor alimentare şi a apei potabile au dus la moartea a sute de basarabeni.
„Acolo au fost cazaţi în nişte beciuri pe jumătate în pământ, pe jumătate afară. Alimentarea era foarte proastă, apa era din cisterne, nu era potabilă. Începuse epidemia, oamenii mureau. Nu aveau cimitire, în nisip nu puteau să sape şi ei săpau un metru, doi, apoi vânturile dezveleau trupurile, şacalii veneau noaptea, le luau trupurile”, mai mărturiseşte Petru Cosoi.
Petru Cosoi s-a născut la mii de kilometri de baştină. Mama şi tatăl lui au fost deportaţi în locuri diferite şi mulţi ani nu au ştiut nimic unul de altul. S-au reîntâlnit în Kazahstan, iar în 1956 au obţinut dreptul de a reveni acasă.
Drama acestei familii este şi tragedia a mii de basarabeni deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Potrivit datelor oficiale, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au fost ridicate peste 30 de mii de persoane, dar istoricii spun că numărul real este mult mai mare.
Reportaj realizat de Doina Salcuţan, reporter TVR MOLDOVA.