Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:

Campanie TVR Moldova "Diferiţi, dar la fel": Cunoaşteţi povestea Irinei Bardiţa, tânăra pe care natura a înrestrat-o cu zeci de abilităţi

Irina Bardiţa este o tânără talentată şi… diferită. Diferită prin privirea expresivă şi zâmbetul larg, talentul cu care mânuieşte pensula şi culorile, felul în care vede lumea dar şi... înălţimea. Irina s-a născut cu o dizabilitate, însă natura a înzestrat-o cu atâtea abilităţi! Cum se vede lumea de la 1 metru 35 înăltime, vă arătăm în reportajul ce urmează.

Irina vine din oraşul Bender, dintr-o familie fericită de oameni care se iubesc şi se susţin. Copilăria îi este legată de spitale şi culori: pictura este cea care a scos-o mereu din stări proaste şi supărări. Dacă astăzi medicina a evoluat mult şi cele mai multe malformaţii genetice pot fi prevenite, nu se întâmpla la fel şi în 1991, mai ales în regiunea transnistreană, unde se manifesta un conflict sângeros. 

IRINA BARDIŢA: "Pe fundal de stres, de mai mulţi factori, malformaţia asta a fost din uter. Dar medicii nu au putut sa previna pentru ca toate analizele dădeau rezultate ok. Şi deja la naştere medicii chiar propuneau să mă abandoneze în spital şi să mă dea experimentelor".

Astăzi Irina vorbeşte cu lejeritate despre viaţa ei, pentru că a fost înconjurată mereu de familia care a ajutat-o să se simtă apreciată. A făcut şcoală, facultate, a fost chiar o elevă şi studentă de succes, şi nu doar la note ci şi la implicare şi activism civic. A învăţat să nu se ascundă de oameni şi să le dea voie să facă parte din viaţa ei.

IRINA BARDIŢA: "Totul în viaţa aceasta depinde strict de oameni. Noi suntem înconjuraţi de oameni, noi depindem de oameni, succesul nostru depinde de oameni. Eu permanent mă învăţ să comunic cu oamenii. Iată asta este lecţia mea de viaţă permanentă".

Dacă o întrebi pe Irina cum este privită în societate, îţi va povesti multe. Oameni care îşi fac cruce, arată cu degetul, sau bătrânele care îi întind bănuţi de pomană. Irina nu le răspunde cu răutate şi încearcă mereu să le explice cât de important este să ne acceptăm diferenţele. Spune că se simte responsabilă să facă asta mai ales în cazul copiilor.

IRINA BARDIŢA: "Mama, mama, de ce ea e asa de mititică? Şi mama se ruşina de chestia asta şi dorea să pară cât mai politicoasă. De obicei eu le explic aşa: pentru că toţi oamenii suntem diferiţi, la fel ca florile, la fel ca culorile, cineva este mai slab, cineva este mai gras, cineva este mai josuţ, mai înalt. E ok să ne acceptăm aşa cum suntem.

La fel ca oricare om, Irina are unele clipe bune şi altele mai proaste. Perioade când se îndrăgosteşte sau suferă. Zile când se închide în atelier şi pictează sau când devorează cu nesaţ cărţi de psihologie. Dar în oricare astfel de momente este un om fericit.

IRINA BARDIŢA: "Iată de exemplu într-un tablou de acesta, iată asta reprezintă fericirea. Un om care este în echilibru, un om care este împăcat cu sine. El este fericit pentru că trăieşte, pentru că respiră, pentru că a văzut azi lumina zilei, pentru o frunză care a căzut jos, pentru materialul care este plăcut pielii, că m-am culcat într-un cearşaf curat şi miroase a proaspăt, de exemplu, sau mi-am băut cafeaua de dimineaţă". 

Una dintre realizările cele mai mari ale Irinei sunt picturile care stau astăzi la loc de cinste în case, birouri şi galerii. Anul trecut a reuşit chiar să îşi expună lucrări la galerie renumitpă de artă din Paris. Emoţiile pe care le expune în picturi sunt o chemare către oameni să privească nu doar cu ochii ci şi cu inima. 

IRINA BARDIŢA: "Ceea ce îmi doresc eu e să las ceva frumos în urma mea, care să fie de folos urmaşilor mei şi cumva să schimbe mentalitatea generaţiei care vine. Eu cred că trebuie să îmi însuşesc încă lecţia vieţii, pentru că mai am încă de trăit, sper eu, cât a fi". 
Similare
RECOMANDĂRI