Încrederea în sistemul achiziţiilor publice a înregistrat o evoluţie pozitivă, însă problemele rămân actuale
IDIS „Viitorul” a lansat cela de a II-a ediţie a „Indicelui de încredere în sistemul achiziţiilor publice din Republica Moldova”, realizat în cadrul proiectului “Îmbunătăţiri inovative în sistemul de achiziţii publice din Republica Moldova prin incluziune, creativitate şi practici de respectare a legislaţiei”, finanţat de Uniunea Europeană şi co-finanţat de UK aid cu suportul Guvernului Marii Britanii.
Prin elaborarea Indicelui de Încredere, IDIS Viitorul îşi propune să aducă într-o formă complexă şi sistematică opiniile cetăţenilor şi comunităţii de afaceri cu privire la sistemul de achiziţii publice. Principalul obiectiv este de a crea şi dezvolta o mai bună conexiune între aşteptările cetăţenilor şi ale sectorului privat şi rezultatele procesului decizional în materie de achiziţii publice atinse de autorităţile publice, atât la nivel central, cât şi local.
Studiul relevă că operatorii economici asociază ”achiziţiile publice”cu: proceduri stabilite expres de legislaţie, în special licitaţii publice, contracte, procurarea de bunuri, servicii şi lucrări de către instituţiile publice, utilizarea banilor publici (59%); proceduri complicate sau metode de utilizare ineficientă a banilor din bugetul public de către autorităţile publice, inclusiv prin înţelegeri ilegale şi corupţie (14%). Totuşi, au fost şi respondenţi care asociază achiziţiile publice cu anumite proceduri transparente, corecte şi eficiente (27%). Analizând evoluţia percepţiei privind eficienţa sistemului de achiziţii publice în 2019 comparativ cu 2018 (ediţia I), se constată o creştere pozitivă. Dacă în anul 2018, doar 15% dintre respondenţi au apreciat eficienţa sistemului de achiziţii cu calificativ înalt şi foarte înalt, atunci în anul 2019, procentul acestora a crescut până la 27%.
”Rezultatele evaluării percepţiei arată că instituţiile care au obţinut cele mai scăzute calificative sunt Consiliul Concurenţei – 47% (calificativ scăzut şi extrem de scăzut), urmat de Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) – 38% (calificativ scăzut şi extrem de scăzut), Agenţia Achiziţii Publice (AAP) – 37% (calificativ scăzut şi extrem de scăzut), Inspecţia Financiară – 35% (calificativ scăzut şi extrem de scăzut). Pe de altă parte, instituţiile cu cele mai înalte calificative sunt ANSC – 42% (calificativ înalt şi foarte înalt) şi Curtea de Conturi – 46% (calificativ înalt şi foarte înalt)”, a explicat unul din autorii publicaţiei, Viorel Pîrvan.
Printre problemele enunţate, operatorii economici au menţionat condiţiile restrictive incluse în caietul de sarcini; indicarea unui brand sau producător concret; solicitarea unui număr mare de acte/certificate; accent pe preţ în detrimentul calităţii, discriminare şi îngrădirea liberei concurenţe; lipsa personalului calificat în cadrul autorităţilor; neconcordanţe între cadrul legal primar şi normativ-secundar. Alte probleme stringente ţin de lipsa unui dialog permanent dintre toţi actorii implicaţi în proces; dificultăţi în implementarea sistemului de achiziţii electronic MTender; neaplicarea penalităţilor pentru încălcările admise, nevalorificarea unor proceduri de achiziţii reglementate de legea 131/2015 etc.
Printre recomandările propuse de către cei chestionaţi se numără: revizuirea cadrului legal şi eliminarea neconcordanţelor; colaborarea reală dintre toate instituţiile cu atribuţii în domeniul achiziţiilor; îmbunătăţirea cadrului legal primar şi normativ-secundar în domeniul achiziţiilor publice, intensificarea rolului consultativ al Agenţiei Achiziţiei Publice la toate aspectele ce se referă la procesul de achiziţii publice; continuarea dezvoltării achiziţiilor electronice, dar şi verificarea mai riguroasă a corectitudinii îndeplinirii condiţiilor contractuale de către responsabilii din instituţiile publice şi organele de control.
