Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Opinie: Activitatea economică nu trebuie să se desfăşoare în detrimentul calităţii mediului
Protecţia mediului apare ca o problemă importantă când iese în evidenţă calitatea vieţii. Unul din exemple este staţia de epurare din municipiul Chişinău care creează foarte multe incomodităţi pentru locuitorii Chişinăului. Pe timpul URSS-ului marile întreprinderi de producere staţie de pretratare a apei reziduale. Situaţia s-a schimbat după anul 90 când respectivele întreprinderi au fost privatizate şi pe primul plan au fost puse creşterea veniturilor prin eficientizarea costurilor. Iar apele reziduale sunt deversate direct în râul Bâc, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, expertul IDIS Viitorul, Veaceslav Berbeca.
Republica Moldova are adoptate foarte multe strategii, legi şi hotărâri ale Guvernului prin care acordă o atenţie deosebită protecţiei mediului. Un exemplu este hotărârea de Guvern 950 din 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisaruri de apă pentru localităţile urbane şi rurale. Acest act normativ conţine mai multe prevederi pe care agenţii economici trebuie să le îndeplinească protecţia mediului pentru însă acest lucru nu se întâmplă. Cauza este neglijarea protecţiei mediului în favoarea activităţii economice. De regulă, agenţii economici care au încălcat normele de deversare a apelor uzate nu sunt penalizaţi pentru a nu le afecta veniturile. În multe cazuri, Iar Inspectoratul pentru Mediului nu a aplicat sancţiuni agenţilor economici din cauza implicării politicului.
”Construcţia staţiilor de preepurare costă foarte mulţi bani. Implementarea dispoziţiilor acestui act normativ necesită timp dar şi resurse financiare importante. Astfel, elaborarea programului tehnic şi de investiţii pentru punerea în aplicare a cerinţelor privind tratarea apelor urbane reziduale urmează a fi pus în aplicare termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a AA. Există un şir de probleme care împiedică implementarea actului normativ. O problemă foarte mare este că nu reglementat mecanismul de calculare a plăţilor pentru Concentraţiile maxim admisibile MA şi un mecanism pentru prejudiciu adus sistemelor de canalizare”, susţine Berbeca.
Legislaţia stabileşte şi obligă fiecare agent economic care are activitate de producţie să aibă staţie de preepurare. Este vorba în special de cei din domeniul vinicol, lactatelor, mezelurilor. Problema cea mai mare a reprezentanţilor din domeniul apei şi sanitaţiei este că nu au mecanisme de a verifica felul în care agenţii economici respectă cadrul legal privind deversările de apă în sistemul de canalizare. Totodată, aceste ape reziduale dăunează şi staţiei de epurare din Chişinău care funcţionează în baza unui mecanism de tratare biologică a apei, care nu poate face faţă ca urmare a concentraţiei mari de poluanţi.
Berbeca a concluzionat că statul are câteva soluţii, fie acordă subvenţii agenţilor pentru epurarea apelor reziduale sau decide să nu facă nimic. Pe de altă parte statul ar putea obliga agenţii economici să construiască infrastructura necesară pentru a reduce din efectele activităţii economice asupra calităţii vieţii oamenilor. Însă acestea costuri sunt foarte mari şi, drept urmare, preferă să neglijeze problema. În acelaşi timp, staţia de epurare din Chişinău este foarte veche şi necesită investiţii foarte mari pentru a face faţă problemelor cu care se confruntă oraşul. Dar acest fapt, pe lângă reconstrucţia staţiei de epurare trebuie să fie completat de un proces prin care marile întreprinderi economice să construiască propriile staţii de pre-epurare.
”Construcţia staţiilor de preepurare costă foarte mulţi bani. Implementarea dispoziţiilor acestui act normativ necesită timp dar şi resurse financiare importante. Astfel, elaborarea programului tehnic şi de investiţii pentru punerea în aplicare a cerinţelor privind tratarea apelor urbane reziduale urmează a fi pus în aplicare termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a AA. Există un şir de probleme care împiedică implementarea actului normativ. O problemă foarte mare este că nu reglementat mecanismul de calculare a plăţilor pentru Concentraţiile maxim admisibile MA şi un mecanism pentru prejudiciu adus sistemelor de canalizare”, susţine Berbeca.
Legislaţia stabileşte şi obligă fiecare agent economic care are activitate de producţie să aibă staţie de preepurare. Este vorba în special de cei din domeniul vinicol, lactatelor, mezelurilor. Problema cea mai mare a reprezentanţilor din domeniul apei şi sanitaţiei este că nu au mecanisme de a verifica felul în care agenţii economici respectă cadrul legal privind deversările de apă în sistemul de canalizare. Totodată, aceste ape reziduale dăunează şi staţiei de epurare din Chişinău care funcţionează în baza unui mecanism de tratare biologică a apei, care nu poate face faţă ca urmare a concentraţiei mari de poluanţi.
Berbeca a concluzionat că statul are câteva soluţii, fie acordă subvenţii agenţilor pentru epurarea apelor reziduale sau decide să nu facă nimic. Pe de altă parte statul ar putea obliga agenţii economici să construiască infrastructura necesară pentru a reduce din efectele activităţii economice asupra calităţii vieţii oamenilor. Însă acestea costuri sunt foarte mari şi, drept urmare, preferă să neglijeze problema. În acelaşi timp, staţia de epurare din Chişinău este foarte veche şi necesită investiţii foarte mari pentru a face faţă problemelor cu care se confruntă oraşul. Dar acest fapt, pe lângă reconstrucţia staţiei de epurare trebuie să fie completat de un proces prin care marile întreprinderi economice să construiască propriile staţii de pre-epurare.
