Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
30 de ani de la luptele de pe Nistru: Mărturisirile eroilor ce au luptat în prima linie a frontului pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova
A fost război în Republica Moldova iar ecoul lui pare acum că se aude mai tare. S-au împlinit 30 de ani de la luptele de pe Nistru, un război nedeclarat de ruşi dar prin care Kremlinul dorea să-şi menţină influenţa în zona Basarabiei. Chiar dacă au trecut 3 decenii, luptătorii de atunci îşi amintesc de acele zile în care au fost prigoniţi de invadatori. Potrivit datelor oficiale, la conflictul armat moldo-rus au participat peste 28 de mii de combatanţi basarabeni. Aproape 300 dintre ei au murit eroic pe câmpul de luptă şi aproape 3500 au fost răniţi. Echipa TVR Moldova a mers în satul Capaclia din raionul Cantemir şi a ascultat mărturisirile eroilor ce au luptat în prima linie a frontului pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova.
Gheorghe Florenţa avea 28 de ani şi era poliţist la Tighina când forţele separatiste au început să atace localităţile din stânga Nistrului, care conformau legislaţiei Republicii Moldova . Lupte sângeroase s-au dat pe ambele maluri ale Nistrului, în special în Cocieri, Dubăsari şi Tighina.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Ei au venit într-o bună zi şi ne-au spus poftim eliberaţi sediul şi atât. Apăram sediul de poliţie, ei doreau cu orice preţ să ne scoată...din luna octombrie au început presiunile. Soţiile poliţiştilor, aveau liste, aveau locurile de trai, au eliberat-o de la serviciu. Au spus că nu o să avem locuri la gradinite pentru copii, adică ne blocau din toate părţile ca să predăm sediul de poliţie. Umblau înarmaţi, prindeau poliţiştii, îi dezarmau, îi băteau, pe unii i-am găsit impuşcaţi, din poliţişti de-ai noştri. Ofiţeri din armata a 14 şi racolau persoane care doresc să lupte împotriva noastră, ca să scoată poliţia din oraşul Bender cu orice preţ. Adversarii erau echipaţi cu maşini blindate, cu automate, erau echipaţi foarte bine.. armata a 14. Atmosfera era foarte grea...pentru că uneori erau cazuri când nu aveam nici o informaţie, nici de la Chişinău, nici...blocaţi din toate părţile. Le dădeau un automat şi stai înaintea la tanc. Am luptat pentru dreptate, pentru independenţa Republicii Moldova”.
Viteji şi curajoşi în lupte, veteranii de război au rămas cu amintiri dureroase , care îi răscolesc până la lacrimi.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Traumele sunt de nedescris. Psihic nu pot să redai prin cuvinte. Cel mai emoţionant...când camaradul era omorât..îl găseam. Eu nu am vazut şi nici nu aş crede pe nimeni care să îmi spună că la război să nu-i fie frică. Regret că au plecat băieţii din viaţă, care au căzut pe câmpul de luptă”.
Gheorghe Florenţa crede că războiul din 1992 nu putea fi evitat.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Eu mâ gândesc că nu, pentru că ei cu orice preţ...doar se vede geopolitica ne arată şi azi că ei nu vor să cedeze Republica Moldova, ca RM să fie independentă să-şi facă drumul ei..ei vor ca noi să fim sub talpa lor”.
39 de combatanţi din satul Capaclia au luptat în războiul de pe Nistru. Doi dintre ei au murit în timpul luptelor sângeroase şi alţi 8 s-au stins din viaţă pe timp de pace, din cauza rănilor suferite în război. Pentru unii preţul libertăţii a fost prea mare. Dumitru Colnic şi-a pierdut în război fratele geamăn.
COLNIC DUMITRU, veteran al războiului de pe Nistru: „Am fost la Cocieri câteva săptămâni, apoi la Gîsca şi penultimele zile ne-a băgat la Tighina. Ne-am sculat la ora două de noapte din cazarmă, am urcat în maşini şi am plecat la Tighina, pe strasa Căuşeanului ne-am oprit să facem un obed(n.r prânz), s-au ridicat două tancuri şi ne-au luat la împuşcat. Când am intrat la Tighina, la cinematograful Drujba mi l-o împuşcat pe fratele, a căzut în braţele mele, eu l-am scăpat din braţe şi noi am plecat mai departe. E greu...mă doare că nu-i. Şi la două zile l-au împuşcat şi pe colegul Soltuz Andrei. Am tras frica..cum spuneau bătrânii nici puiul cel de şarpe să nu tragă”.
Nu s-au cicatrizat nici rănile lui Gheorghe Berdilă. Veteranul de război spune că a mers ca voluntar pentru a-şi apăra pământul. Nu s-a gândt niciodată că va fi nevoit să lupte, aici, acasă.
GHEORGHE BERDILĂ, veteran al războiului de pe Nistru: „Războiul nu l-am început noi..ei l-au început din partea aia. Gândul era să îmi apăr ţara, familia, părinţii, fraţii, surorile ...dacă nu mă duc eu cine o să se ducă. Kalasnikov şi câteva grenade erau cu noi, un patron îl puneam în buzunar pentru noi, în caz că ne luau ostatici ne impuşcam cu el că îşi băteau tare joc. A buhnit sub picioarele mele...am căzut jos, când m-am trezit curgea sânge pe nas, pe gură şi pe urechi, am avut contuzie, am şi acum probleme ca să te adresezi undeva îţi spun: eu nu te-am trimis acolo. Eu răcnesc şi noaptea prin somn, soţia mă opreşte şi mă calmează, beau o cafea...le visez şi noaptea, cum trage. Am familie, copii, nepoţi şi chiar dacă se începe încă unul, eu mă duc..fără să mă cheme nimeni...o să mă duc să apăr ţara”.
DUMITRU BUTUC, veteran al războiului de pe Nistru: „Ceva strasnic...nu pot spune prin cuvinte..războiul e strasnic. Rănile nu se vindecă cu una cu două. Batalionul numărul doi Cantemir ne-au ridicat şi ne-au dus pe toţi la Tighina. De la Cocieri ne-am pornit la Tighina şi mergând aşa pe traseu oamenii paşnici ieşeau şi plângeau toţi în genunchi şi se rugau să rămânem în viaţă deoarece ei ştiau că ne ducem la moarte”.
După încetarea focului, unii participanţi la războiul de pe Nistru au fost nevoiţi să-şi reia viaţa de la zero.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „A fost greu, m-am transferat cu Serviciul în raionul Cantemir, în secţia de poliţie. Salariile ne dădeau în zahăr...cereale..la sat vă daţi seama am venit fără nimic..eu îmi construiam casa la Tighina. Măcar că 30 de ani au trecut dar ...câteodată şi lacrimile îmi dau când ami aduc aminte ce a fost şi ce s-a petrecut”.
Astăzi, veteranii de război vor mai mult respect din partea autorităţilor şi atrag atenţia cât de important e ca cetăţenii să cunoască şi să promoveze adevărul istoric. Pacea , e ceea ce îşi doresc cel mai mult acum.
GHEORGHE BERDILĂ, veteran al războiului de pe Nistru: „Să se gândească parlamentarii pentru ce au murit băieţii la Dubăsari...asta cel mai tare mă ,,mănâncă'' pe mine. Aceeaşi rusi, duceţi-vă în treaba voastră şi staţi acasă la voi. Şi daţi-ne pace să ne trăim viaţa noastră”.
COLNIC DUMITRU, veteran al războiului de pe Nistru: „Să fie libertate..un soare...asta vrem!”
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Pentru clasa politică mesajul este să-şi iubească ţara, poporul, întradevăr..nu prin cuvinte, nu prin declaraţii ...şi când trebuie să mai pună piciorul în uşă chiar şi la armata a-14-a. Cel mai important asta e pacea pe pământ”.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Ei au venit într-o bună zi şi ne-au spus poftim eliberaţi sediul şi atât. Apăram sediul de poliţie, ei doreau cu orice preţ să ne scoată...din luna octombrie au început presiunile. Soţiile poliţiştilor, aveau liste, aveau locurile de trai, au eliberat-o de la serviciu. Au spus că nu o să avem locuri la gradinite pentru copii, adică ne blocau din toate părţile ca să predăm sediul de poliţie. Umblau înarmaţi, prindeau poliţiştii, îi dezarmau, îi băteau, pe unii i-am găsit impuşcaţi, din poliţişti de-ai noştri. Ofiţeri din armata a 14 şi racolau persoane care doresc să lupte împotriva noastră, ca să scoată poliţia din oraşul Bender cu orice preţ. Adversarii erau echipaţi cu maşini blindate, cu automate, erau echipaţi foarte bine.. armata a 14. Atmosfera era foarte grea...pentru că uneori erau cazuri când nu aveam nici o informaţie, nici de la Chişinău, nici...blocaţi din toate părţile. Le dădeau un automat şi stai înaintea la tanc. Am luptat pentru dreptate, pentru independenţa Republicii Moldova”.
Viteji şi curajoşi în lupte, veteranii de război au rămas cu amintiri dureroase , care îi răscolesc până la lacrimi.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Traumele sunt de nedescris. Psihic nu pot să redai prin cuvinte. Cel mai emoţionant...când camaradul era omorât..îl găseam. Eu nu am vazut şi nici nu aş crede pe nimeni care să îmi spună că la război să nu-i fie frică. Regret că au plecat băieţii din viaţă, care au căzut pe câmpul de luptă”.
Gheorghe Florenţa crede că războiul din 1992 nu putea fi evitat.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Eu mâ gândesc că nu, pentru că ei cu orice preţ...doar se vede geopolitica ne arată şi azi că ei nu vor să cedeze Republica Moldova, ca RM să fie independentă să-şi facă drumul ei..ei vor ca noi să fim sub talpa lor”.
39 de combatanţi din satul Capaclia au luptat în războiul de pe Nistru. Doi dintre ei au murit în timpul luptelor sângeroase şi alţi 8 s-au stins din viaţă pe timp de pace, din cauza rănilor suferite în război. Pentru unii preţul libertăţii a fost prea mare. Dumitru Colnic şi-a pierdut în război fratele geamăn.
COLNIC DUMITRU, veteran al războiului de pe Nistru: „Am fost la Cocieri câteva săptămâni, apoi la Gîsca şi penultimele zile ne-a băgat la Tighina. Ne-am sculat la ora două de noapte din cazarmă, am urcat în maşini şi am plecat la Tighina, pe strasa Căuşeanului ne-am oprit să facem un obed(n.r prânz), s-au ridicat două tancuri şi ne-au luat la împuşcat. Când am intrat la Tighina, la cinematograful Drujba mi l-o împuşcat pe fratele, a căzut în braţele mele, eu l-am scăpat din braţe şi noi am plecat mai departe. E greu...mă doare că nu-i. Şi la două zile l-au împuşcat şi pe colegul Soltuz Andrei. Am tras frica..cum spuneau bătrânii nici puiul cel de şarpe să nu tragă”.
Nu s-au cicatrizat nici rănile lui Gheorghe Berdilă. Veteranul de război spune că a mers ca voluntar pentru a-şi apăra pământul. Nu s-a gândt niciodată că va fi nevoit să lupte, aici, acasă.
GHEORGHE BERDILĂ, veteran al războiului de pe Nistru: „Războiul nu l-am început noi..ei l-au început din partea aia. Gândul era să îmi apăr ţara, familia, părinţii, fraţii, surorile ...dacă nu mă duc eu cine o să se ducă. Kalasnikov şi câteva grenade erau cu noi, un patron îl puneam în buzunar pentru noi, în caz că ne luau ostatici ne impuşcam cu el că îşi băteau tare joc. A buhnit sub picioarele mele...am căzut jos, când m-am trezit curgea sânge pe nas, pe gură şi pe urechi, am avut contuzie, am şi acum probleme ca să te adresezi undeva îţi spun: eu nu te-am trimis acolo. Eu răcnesc şi noaptea prin somn, soţia mă opreşte şi mă calmează, beau o cafea...le visez şi noaptea, cum trage. Am familie, copii, nepoţi şi chiar dacă se începe încă unul, eu mă duc..fără să mă cheme nimeni...o să mă duc să apăr ţara”.
DUMITRU BUTUC, veteran al războiului de pe Nistru: „Ceva strasnic...nu pot spune prin cuvinte..războiul e strasnic. Rănile nu se vindecă cu una cu două. Batalionul numărul doi Cantemir ne-au ridicat şi ne-au dus pe toţi la Tighina. De la Cocieri ne-am pornit la Tighina şi mergând aşa pe traseu oamenii paşnici ieşeau şi plângeau toţi în genunchi şi se rugau să rămânem în viaţă deoarece ei ştiau că ne ducem la moarte”.
După încetarea focului, unii participanţi la războiul de pe Nistru au fost nevoiţi să-şi reia viaţa de la zero.
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „A fost greu, m-am transferat cu Serviciul în raionul Cantemir, în secţia de poliţie. Salariile ne dădeau în zahăr...cereale..la sat vă daţi seama am venit fără nimic..eu îmi construiam casa la Tighina. Măcar că 30 de ani au trecut dar ...câteodată şi lacrimile îmi dau când ami aduc aminte ce a fost şi ce s-a petrecut”.
Astăzi, veteranii de război vor mai mult respect din partea autorităţilor şi atrag atenţia cât de important e ca cetăţenii să cunoască şi să promoveze adevărul istoric. Pacea , e ceea ce îşi doresc cel mai mult acum.
GHEORGHE BERDILĂ, veteran al războiului de pe Nistru: „Să se gândească parlamentarii pentru ce au murit băieţii la Dubăsari...asta cel mai tare mă ,,mănâncă'' pe mine. Aceeaşi rusi, duceţi-vă în treaba voastră şi staţi acasă la voi. Şi daţi-ne pace să ne trăim viaţa noastră”.
COLNIC DUMITRU, veteran al războiului de pe Nistru: „Să fie libertate..un soare...asta vrem!”
GHEORGHE FLORENŢA, preşedintele Veteranilor de Război de pe Nistru, satul Capaclia: „Pentru clasa politică mesajul este să-şi iubească ţara, poporul, întradevăr..nu prin cuvinte, nu prin declaraţii ...şi când trebuie să mai pună piciorul în uşă chiar şi la armata a-14-a. Cel mai important asta e pacea pe pământ”.
