Analiză Reporter. Rusia nu are capacitatea să producă în masă un vaccin împotriva COVID-19
În contextul epidemiologic actual, Rusia şi-a dorit foarte mult să devină un jucător important pe piaţa vaccinurilor împotriva COVID-19. Specialiştii ruşi au reuşit deja să creeze trei vaccinuri împotriva COVID-19, însa aceasta nu înseamnă că ele vor ajunge prea repede la populaţia rusă şi, cu atât mai puţin, la export, se precizează într-o analiză a publicaţiei ruseşti online Reporter.
Oficialii ruşi de la cel mai înalt nivel au anunţat începerea vaccinării în masă a ruşilor până la sfârşitul anului 2020. Oferta este una generoasă în Rusia, existând trei vaccinuri în producţie, dezvoltate de centrul de cercetare “Vector”, centrul “Gamaley” şi centrul “Chumakov” din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe. Oficialii centrelor susţin că, atunci când le-au dezvoltat, fiecare instituţie medicală a mers pe propriul drum în căutarea soluţiei, scrie Defense Romania.
Vaccinurile împotriva virusului pot fi create în mai multe feluri. Vaccinul Sputnik V, anunţat de către Gamaley, a fost creat pe baza unui adenovirus, în care o parte a genomului său a fost înlocuită cu genomul coronavirusului. Potrivit dezvoltatorului, eficacitatea medicamentului este de 92%. Însă, până acum, testele au fost efectuate doar pe un eşantion de voluntari şi este prea devreme pentru a se crede cu seriozitate în rezultatele vaccinului. De asemenea, nu se cunoaşte durata efectului post-vaccinare. Acest centru a acţionat destul de atipic, înregistrând medicamentul înainte de sfârşitul fazei a treia a procesului. Efectul reclamei premature a fost puternic, iar acum se speră ca eficacitatea reală să nu dezamăgească.
Centrul Chumakov a urmat calea aşa-zisului coronavirus inactivat sau „ucis”. Această metodă este considerată cea mai sigură, deoarece nu poate provoca îmbolnăvire şi a dat rezultate foarte bune în cazul vaccinului împotriva encefalitei transmise prin căpuşe.
Centrul „Vector” a încercat simultan şase metode de lucru, dintre care doar una s-a încadrat în limitele de toxicitate şi s-a dovedit eficace. Ca rezultat, s-a obţinut preparatul peptidic „EpiVacCorona”, care este în prezent supus testelor în masă.
S-ar părea că Rusia are trei vaccinuri proprii pe drum şi că este doar o chestiune de timp până la vaccinarea populaţiei şi realizarea câştigurilor din exportul miliardelor de doze promise. Însă lucrurile nu stau deloc aşa. Aceste planuri se lovesc de lipsa unei capacităţi interne adecvate de producţie.
Primul semnal a apărut atunci când Rusia a anunţat că nu va exporta un vaccin în sine, ci doar tehnologia pentru producţia sa. Dacă realizarea unui lot redus pentru testarea unui vaccin nu este o problemă, extinderea producţiei este cu totul altceva.
În primul rând, chiar şi în cazul deţinerii mai multor bioreactoare de dimensiuni mari, realizarea producţiei poate dura cel puţin un an. Acesta este un proces biotehnologic complex care necesită operaţiuni elaborate de calibrare individuală. La cea mai mică abatere tehnologică, vaccinul rezultat este respins. Reglajele sunt posibile numai prin experienţă, care necesită mult timp.
În al doilea rând, Rusia chiar nu deţine un număr suficient de astfel de bioreactoare mari, lucru pe care chiar Putin, deşi cu greu, l-a admis. “Există anumite probleme asociate prezenţei sau absenţei unei anumite cantităţi de echipamente - „hardware”, aşa cum se spune - pentru desfăşurarea producţiei de masă”, a declarat preşedintele rus..
Recent, în presa rusă au apărut informaţii potrivit cărora Rusia a solicitat Franţei asistenţă tehnologică pentru producerea vaccinului Sputnik V. Publicaţia franceză de afaceri Challenges a comentat: “Ruşii ne întreabă de săptămâni dacă vrem să lucrăm cu ei. În realitate, acest lucru arată principala lor slăbiciune - nu au facilităţi de producţie.”
Până în prezent, preşedintele Macron a evitat o întâlnire pe aaceastă temă, invocând necesitatea consultării specialiştilor. Este dificil de spus dacă Franţa va accepta să lucreze cu Rusia în acest domeniu, Deşi ar putea fi tentată să contrabalanseze succesul americano-german înregistrat de Pfizer, probabil că diferenţele dintre standardele de producţie europene şi cele ruseşti, precum şi faptul că “s-a pierdut startul” pentru o astfel de colaborare, vor cântării mult în decizia Parisului. Un lucru este însă cert, există o serioasă dependenţă a capacităţii de producţie în masă a vaccinurilor ruseşti de echipamentele pe care le poate obţine pe termen scurt doar prin import.
