Investigaţie EUObserver: Cine erau spionii ruşi de la sediul NATO?
Vizualizari:

Investigaţie EUObserver: Cine erau spionii ruşi de la sediul NATO?

În octombrie 2021, NATO a retras acreditarea a opt membri ai misiunii Rusiei la sediul Alianţei, care erau „ofiţeri de informaţii ruşi nedeclaraţi”. Identităţile cetăţenilor ruşi expulzaţi de NATO de la Bruxelles arată de ce Moscova a reacţionat atat de dur în acest caz, dar şi ce făceau agenţii săi acolo. Printre cele opt persoane despre care Rusia a spus că sunt „diplomaţi” se numărau un locotenent-colonel cu legături la cel mai înalt nivel la Kremlin, un spion cu vechime în armata rusă şi un specialist în Big Data.

La momentul expulzării, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, anunţa că aceştia desfăşurau „activităţi care nu sunt conforme cu acreditarea lor”. NATO nu i-a numit niciodată în mod public pe cetăţenii ruşi expulzaţi, ceea ce a înseamnat că aceştia au putut să meargă în linişte acasă şi să fie mobilizaţi în alte misiuni sub acoperire diplomatică, remarcă o anchetă a publicaţiei EUObserver, potrivit Digi24.

În ciuda acestei dispute diplomatice, Rusia şi-a închis ulterior ambasada la NATO. „În urma unor măsuri luate de NATO, condiţiile de bază pentru conlucrare nu mai sunt întrunite”, declara la acel moment ministrul afacerilor externe rus, Serghei Lavrov. De asemenea, Lavrov anunţa că „se pune capăt activităţii biroului de informaţii al NATO”. Acesta din urmă este definit de Alianţă ca având misiunea de „a îmbunătăţi cunoaşterea şi înţelegerea mutuale”.

Reacţia Rusiei a fost văzută ca o încercare de a slăbi alianţa occidentală, în vreme ce Rusia şi NATO se pregătesc să poarte discuţii despre ameninţarea Rusiei cu un nou război împotriva Ucrainei în cursul acestei săptămâni. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a convocat o întâlnire specială a ambasadorilor alianţei cu oficiali ruşi în formatul Consiliului NATO-Rusia pentru data de 12 ianuarie, într-o nouă încercare de a dialoga pentru detensionarea crizei din Ucraina.

Jurnaliştii de la EUObserver susţin că conexiunile la nivel înalt ale unora dintre cei pe care Stoltenberg i-a expulzat au indicat că furia de la Kremlin ar fi putut avea o dimensiune personală.

De altfel, pregătirea celor opt cetăţeni ruşi arată importanţa cartierului general al NATO ca ţintă în ochii Rusiei. Totodată, CV-urile aşa-zişilor diplomaţi ruşi au scos la lumină genul de oameni pe care îi trimiteau serviciile de spionaj ruseşti în Belgia, ca să colecteze informaţii despre instituţiile occidentale (UE şi NATO).

Cine sunt spionii ruşi expulzaţi de NATO din Bruxelles

În urma unei investigaţii comune a jurnaliştilor de la EUObserver şi a Centrului Dossier, unui ONG din Londra, au fost descoperite numerele ruşilor expulzaţi de NATO. Cei opt spioni ruşi caracterizaţi de Moscova ca fiind „diplomaţi” se numesc:  
  • Serghei Cesnokov, 
  • Oleg Demekin, 
  • Vasili Epişkin, 
  • Dmitri Filipenok, 
  • Igor Kovalev, 
  • Nadejda Obukova,
  • Alexander Muşko, 
  • Stanislav Teleghin.
De altfel, Alexander Muşko este oficialul rus cu legături înalte la Kremlin. Acesta, care este de origine estonă, a absolvit facultatea de limbi străine şi informaţii militare străine a Universităţii Militare din cadrul Ministerului Apărării (VUMO) de la Moscova, devenind locotenent-colonel şi şef adjunct al departamentului VUMO.

La un moment dat, acesta s-a alăturat şi serviciului de informaţii militare al Rusiei, cunoscut după acronimele GRU

Înainte de a veni la Bruxelles, Alexander Muşko a lucrat ca interpret personal pentru ministrul rus al apărării Serghei Şoigu, şeful forţelor armate ruse Valeri Gherasimov şi fostul ministru rus al apărării, Anatoli Serdiukov. Pe toţi cei trei i-a însoţit în misiunile politice şi diplomatice în străine.
Muşko însuşi a vorbit în 2015 la un post de televiziune din Rusia despre relaţia sa cu Serghei Şoigu.

„În acest tip de muncă, înţelegerea reciprocă este cel mai important lucru. Este uşor să lucrezi cu Serghei. Eu stau mereu în stânga lui. De multe ori trebuie să traduci diverse afirmaţii şi proverbe. Sunt întotdeauna pregătit pentru asta, deşi, desigur, nu toate afirmaţiile ruseşti sunt uşor de tradus în engleză”, a declarat Alexander Muşko. 

Investigaţia jurnalistică publicată de jurnaliştii EUObserver evidenţiază faptul că expulzarea a avut un caracter personal destul de amplificat. Soţia lui Muşko, Nina, a părăsit Belgia împreună cu soţul ei în momentul în care NATO a decis s-l trimită înapoi la Moscova.
Şi, deşi nu lucra oficial ca diplomat la Bruxelles şi nu a fost oficial expulzată, profilul său a stârnit, de asemenea, motive de îngrijorare în ceea ce priveşte spionajul rusesc desfăşurat la Bruxelles.

Nina Muşko a absolvit VUMO, a obţinut gradul militar de căpitan şi a lucrat ca interpret pentru ofiţerii militari care aveau legături cu Indonezia, Malaezia şi Venezuela, ţări către care Rusia exportă arme.

„În Rusia, spre deosebire de serviciile occidentale, spionajul tinde să se desfăşoare în familie”, a transmis un ofiţer de contrainformaţii al unei ţări NATO.

Investigaţia mai arată că Dmitri Filipenok, despre care NATO a spus că desfăşura activităţi care nu erau conforme cu statutul de diplomat, ar fi fost trimis la Bruxelles pentru a-i spiona pe oamenii Rusiei de acolo.

Rusia are aproximativ 200 de diplomaţi şi oficiali consulari la diferite misiuni la Bruxelles şi în al doilea oraş ca mărime al Belgiei, Anvers.
Oficial, Filipenok a fost prim-secretar la ambasada Rusiei pe lângă NATO, conform profilul său pe Linkedin.com. Dar, în realitate, era probabil trimis în Belgia ca să observe trădătorii din interior, adică oficialii ruşi mobilizaţi în misiunile diplomatice.

Munca de teren a spionilor ruşi

Filipenok, care obişnuia să locuiască în Sankt Petersburg, a fost, conform înregistrărilor telefonice ruseşti examinate de Centrului Dossier din Londra, membru al unităţii 55297 a serviciului intern de spionaj al Rusiei, FSB.

Această unitate este Direcţia de contrainformaţii militare a FSB pentru Districtul militar occidental. Filipenok obişnuia să ia parte la multe evenimentele organizate la Bruxelles.

În septembrie 2018, de exemplu, a participat la o conferinţă privind misiunile UE de consolidare a păcii, care a fost găzduită de Centrul pentru Studii de Politică Europeană, un think tank cu sediul la Bruxelles, care întreprinde cercetări „care să conducă la soluţii la provocările cu care se confruntă Europa de azi”.

În aprilie 2019, acesta s-a înregistrat pentru a participa la o conferinţă despre alegerile pentru Parlamentul European, care a fost organizată de Defend Democracy, un ONG pentru democraţie din Olanda.

În timp ce Filipenok căuta trădători ruşi, unii dintre colegii săi spioni păreau să fi căutat alte tipuri de secrete.

Vasili Epişkin, un alt cetăţean rus expulzat de NATO, părea, la rândul său, să fie interesat de ceea ce face Occidentul cu privire la fenomenul cunoscut drept „Big Data”.

Epişkin a obţinut funcţia de locotenent în rezervă la departamentul 609 al Institutului de Aviaţie din Moscova. Acesta s-a specializat în informatică aplicată, obţinând cunoştinţe despre software-uri de sistem, sisteme de comunicaţii computerizate, matematică aplicată, inteligenţă artificială şi procesare de Big Data.

La un moment dat, Epişkin s-a alăturat serviciului rus de informaţii externe, SVR. La fel ca alţi colegi ai săi, Vasili Epişkin obişnuia să participe la diverse evenimente organizate la Bruxelles. În 2017 a participat, de exemplu, la aşa-numitul seminar „Big Data Europe”, împreună cu experţi în domeniu din UE, SUA, India şi Japonia. 

Serghei Cesnokov, un alt aşa-zis diplomat rus expulzat de NATO din Belgia, a avut un trecut similar. Înainte de sosirea sa la Bruxelles, acesta a lucrat pentru Antaris-TP, o firmă rusă de stat care a efectuat cercetări ştiinţifice şi a creat baze de date pentru ministerul rus al apărării şi pentru FSB.

Care sunt centrele de formare ale ofiţerilor de informaţii camuflaţi în „diplomaţi” 

VUMO şi Institutului de Aviaţie din Moscova, unde au studiat Muşko şi Epişkin, sunt centre de recrutare binecunoscute pentru instruirea agenţilor de informaţii din Rusia. 

Dar la fel este şi Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova (MGIMO), unde Stanislav Teleghin şi Oleg Demekin, alţi doi spioni ruşi expulzaţi de NATO, au studiat.

„De regulă, ofiţerii care recrutează încep să privească cu atenţie studenţii încă din primul an, iar când sunt aproape de finalizarea studiilor, candidaţii sunt invitaţi la o conversaţie confidenţială unde le sunt făcute oferte tentante ca să lucreze pentru binele patriei”, a declarat o sursă din aparatul guvernamental de la Moscova, care a dorit să-şi păstreze confidenţialitatea.

După ce a absolvit MGIMO, Stanislav Teleghin a lucrat pentru departamentul financiar al ministerului rus de externe în misiuni în străinătate, dar a fost plătit foarte puţin pentru munca sa, conform declaraţiilor sale fiscale din 1999.

„Aceasta este o practică obişnuită în domeniul informaţiilor. Eşti înregistrat ca şi cum ai lucra într-o singură organizaţie, dar îţi primeşti salariul (real) în cont propriu dintr-o altă sursă”, a povestit un alt oficial de la Moscova, care a dorit să rămână anonim. 

Teleghin şi Demekin aveau apartamente în complexe construite de guvern în apropierea celebrului bulevard Rublevskoe din Moscova. Câţiva dintre vecinii lor erau, de asemenea, ofiţeri de informaţii sau ofiţeri militari, oficiali guvernamentali şi angajaţi ai băncilor de stat ruse, care au fost trimişi la ambasadele străine sau la locuri de muncă în bănci de peste mări, a descoperit Centrul Dossier din Londra. 

Dar dacă absolvirea VUMO, MAI sau MGIMO şi deţinerea unui apartament în Rublevskoe făceau parte din profilul unui spion tipic rusesc, alţii erau mai greu de identificat. 

Igor Kovalev, de exemplu, care s-a numărat şi el printre cei opt spioni expulzaţi de NATO, era un cetăţean din Moscova care lucra pentru sindicatul lucrătorilor din transportul rutier înainte de a fi angajat la depozitul de maşini al ministerului rus de externe.

La rândul său, Nadejda Obukova, care fusese „consilier” la ambasada Rusiei la NATO înainte de expulzarea ei, s-a născut într-un sat de lângă Noginsk, în centrul Rusiei.

Ea a început să expedieze cataloage publicitare pentru o firmă ciprioto-germană numită „Purchase at Home” în 2002, a descoperit ONG-ul londonez care a documentat investigaţia. Obukova s-a alăturat ministerului rus de externe şi mai târziu a devenit ataşat la ambasada Rusiei la Ottawa, capitala Canadei. Ulterior a fost detaşată la Bruxelles pentru a colecta informaţii, participând la diverse evenimente.

Cele patru valuri de expulzări ale spionilor ruşi şi rezultatul nedorit

Valul de expulzările diplomatice realizate de NATO în 2021 au fost a fost al patrulea dintr-o serie mai extinsă în ultimii ani.

Seria a început în 2009, când NATO l-a expulzat pe Vasili Chizhov, fiul ambasadorului Rusiei la UE de atunci şi de acum, Vladimir Cijov, precum şi pe un alt diplomat rus, Viktor Koniukov, pentru spionaj.

Următorul val de expulzări a fost în 2015, când NATO a trimis în Rusia un număr nedezvăluit de diplomaţi, dar estimat la 30 de sursele europene, ca reacţie la prima invazie a Ucrainei de către Rusia.

În 2018, NATO a alungat încă şapte diplomaţi ruşi din cartierul general din Bruxelles, după ce Rusia a încercat să-l asasineze pe unul dintre foştii săi spioni, Serghei Skripal, folosind o neurotoxină numită în noviciok în Salisbury, Marea Britanie.

În ciuda celor patru valuri de expluzări, sursele europene contactate de EUObserver susţin că Rusia are încă o mulţime de agenţi care desfăşoară activităţi de spionaj în Belgia.

Cel puţin jumătate (aproximativ 100) dintre diplomaţii acreditaţi ai Rusiei sunt ofiţeri de informaţii, în timp ce alţi aproximativ 100 de spioni ruşi lucrează sub acoperire, dar nu diplomatică, în afaceri, think-tank-uri şi ONG-uri din Belgia, potrivit estimărilor făcute de sursele de informaţii occidentale.
Aceleaşi surse subliniază că spionii Rusiei au cooperat de-a lungul timpului cu oameni de afaceri şi criminali ruşi din Belgia, precum şi cu acei cetăţeni europeni pe care Rusia i-a recrutat pentru a-şi trăda ţările.

„Diplomaţi” Rusiei la NATO, formaţi de GRU şi Serviciul de Informaţii Externe al Kremlinului

Majoritatea celor opt ruşi pe care NATO i-a expulzat în 2021 şi cei încă rămaşi în Belgia provin fie din GRU, fie din SVR. GRU este interesat în primul rând de informaţii militare şi militar-tehnologice, în timp ce SVR tinde să caute secrete politice din spatele deciziilor politice.

GRU este considerat mai periculos deoarece operatorii săi sunt antrenaţi ca soldaţii şi au comis asasinate şi atacuri cibernetice în Europa.
Însă ofiţerii SVR reprezintă o structură mai de elită, ofiţerii săi fiind mai bine educaţi. De altfel, aceştia urmează o pregătire mai lungă în domeniul spionajului.

Expulzările NATO din 2021 s-au bazat pe informaţiile împărtăşite de serviciile de contrainformaţii ale statelor occidentale din Divizia Comună de Informaţii şi Securitate (JIS) a NATO.

NATO a creat JIS în 2017 la sediul său din Bruxelles, ca reacţie la comportamentul din ce în ce mai ostil al Rusiei şi Chinei.

Serviciul intern de informaţii al Belgiei, VSSE, are responsabilitatea principală de a depista spionii străini pe teritoriul belgian, conform acordurilor cu NATO şi instituţiile UE. Dar VSSE are mai puţin de 20 de ofiţeri de contrainformaţii specializaţi în tehnicile de spionaj rusesc, au spus surse.

Iar Belgia şi instituţiile UE au un istoric mai slab decât NATO în ceea ce priveşte agresiunea rusă. Spre exemplu, Belgia a expulzat doar un presupus spion rus ca reacţie la atacul asupra fostului spion Skripal.

Spionajul rusesc reprezintă o ameninţare

O scurtă privire asupra ambasadelor şi consulatelor Rusiei din Belgia realizată de către Centrul Dossier din Londra a reuşit să identifice mai mulţi „diplomaţi” ruşi care au depus rapoarte către serviciile de informaţii de la Moscova.

Conform serviciului extern al UE, instituţiile europene nu au declarat niciodată niciun diplomat rus ca fiind persona non grata. 

Un diplomat al UE, vorbind sub protecţia anonimatului, a explicat de ce spionajul rusesc la NATO şi de la Bruxelles reprezintă o ameninţare. „Printre personalul diplomatic al ţărilor occidentale din centrele diplomaţiei internaţionale, pot exista şi câţiva reprezentanţi ai serviciilor de informaţii”, a spus el pentru EUobserver.

„Dar în misiunile Rusiei la NATO şi UE, numărul spionilor care desfăşoară operaţiuni agresive de informaţii este izbitor de mare”, a adăugat acesta.

„Înaintea oricărei discuţii trebuie să ţinem cont şi să ne amintim că în doctrina militară şi strategia de securitate naţională a Rusiei, Moscova
desemnează NATO drept principalul său duşman. SVR şi GRU comit crime politice, recrutează informatori şi agenţi şi sunt, prin definiţie, 100% servicii de informaţii ostile NATO şi UE”, a mai subliniat diplomatul european.
 
Similare
RECOMANDĂRI