Mercenarii Rusiei. Ce sunt şi cum acţionează micile armate private comandate de Moscova

S-a întâmplat în Ucraina, în Siria, în Libia, dar şi în alte locuri. Există mai multe companii private de acest fel, pe care Moscova le controlează cultivând o concurenţă între ele, pentru a le împiedica să devină prea puternice, scrie G4Media.

Implicarea masivă în Siria, de exemplu, a fost considerată la nivel diplomatic drept o încercare a Moscovei de a-şi restabili influenţa în Orientul Mijlociu. În acelaşi timp, cu ajutorul acestui tip de organizaţii de forţă, Rusia a căutat oportunităţi în Libia, după vidul de putere lăsat de Gaddafi.

Una dintre cele mai puternice companii de acest fel a fost Wagner Group. După zece ani în care a purtat războaie secrete în numele Kremlinului, din Ucraina, în Siria şi până în Republica Centrafricană, se pare că firma a picat în dizgraţie.

Potivit jurnaliştilor de la Foreign Policy, Wagner a dus unele dintre cele mai grele lupte din estul Ucrainei şi Siria, înainte să facă o mare greşeală: au atacat poziţiile armatei americane din nord-estul Siriei, în februarie 2018. Deşi părea vârful de lance al politicii externe agresive a Rusiei, publicaţia citată remarcă faptul că ”Wagner ar putea să fie de fapt mai puţin influent decât pare”.

La această concluzie a contribuit şi o investigaţie a ziarului Novaya Gazeta, care a arătat trei contractori militari ruşi au fost ucişi în Siria, în vară, dar aceştia nu erau angajaţi ai Wagner ci ai unui competitor rus al companiei: Shield. Prezenţa lor în centrul deşertului libian care părea controlat doar de Wagner, zonă importantă pentru operaţiunile companiei în 2016 şi 2017 (când au capturat şi recapturat câteva teritorii), a ridicat semne de întrebare.

Un alt ziar online rus, Meduza, a scris că în urma unei discuţii cu un mercenar rus din Venezuela, a reieşit că prezenţa angajaţilor Wagner, despre care se credea că au fost trimişi în ţară pentru a-l proteja pe preşedintele Maduro, erau de fapt doar nişte agenţi de pază care trebuiau să păzească o clădire de birouri din Caracas. Foreign Policy citează Meduza, dar şi alte surse, şi arată că Wagner nu a jucat un rol politic în Venezuela. Mai mult, de la companie s-ar fi produs o ”hemoragie” de specialişti spre concurenţă: Shield şi Patriot.

Greşeala principală, care a determinat Kremlinul să taie aripile celui mai util aliat în luptele din Ucraina, pare a fi o confruntare directă cu trupele americane staţionate în Siria. S-a întâmplat în 7 februarie 2018, când aproximativ 600 de mercenari ai Wagner au atacat, cu tancuri şi artilerie, o poziţie a Forţelor Democratice Siriene, o miliţie kurdă protejată de SUA pentru rolul ei în luptele cu Statul Islamic.

Ce nu ştiau ruşii era că miliţia avea posibilitatea să ceară suport aerian din partea SUA. Presa a descris pe larg incidentul. În timpul celor patru ore de asalt, artileria americană, loviturile aeriene, elicopterele şi chiar armele mai puternice, de genul AC-130, i-au măcelărit. Bilanţul estimat a fost că 300 de angajaţi ai Wagner au fost ucişi sau răniţi în confruntare. A fost prima luptă directă între forţe susţinute de SUA şi Rusia, de la războiul din Vietnam.

 

O conversaţie telefonică ajunsă în spaţiul public a dezvăluit că omul care ar conduce Wagner, Yevgeny Prigozhin (foto stânga, alături de Putin), ar fi ordonat asaltul fără ştirea Moscovei, la sugestia unor parteneri de afaceri sirieni. Dar asta a arătat totodată că şefii acestui tip de companii sunt lăsaţi de Moscova să aibă afaceri conduse în forţă în zonele în care sunt trimişi. Astfel, Prigozhin controla la acel moment o companie de petrol şi gaze care acţiona în regiune. Acesta are însă afaceri de miliarde de doari în diferite domenii, de la restaurante, lanţuri de distribuţie de alimente şi magazine, până la educaţie şi armată.

Incidentul din Siria a avut mai multe urmări. Prima a fost că mulţi dintre angajaţii companiei şi-au pierdut încrederea în capacităţile strategice şi de informaţii ale Wagner şi au decis să plece la concurenţă. A doua a fost aceea că Moscova a strâns controlul asupra acestor companii, mai bine zis asupra operaţiunilor lor armate.

Le-a luat o săptămână oficialilor de la Kremlin să ofere câteva explicaţii: ”e posibil să fi fost cetăţeni ai Federaţiei Ruse care nu au legătură cu forţele ruseşti staţionate în Siria”.

Bell, un ziar de investigaţii din Rusia, a detaliat însă scandalul de culise. Şefii Ministerului Rus al Apărării ar fi fost extrem de surprinşi de atac. Prigozhin a fost chemat la ordin şi a fost obligat să se umilească în faţa acestora şi obligat să promită că nu va repeta acest tip de incidente.

Operaţiunile principale ale companiei au fost mutate în Sudanul de Sud şi în Mozambic, o mişcare calificată de Foreign Policy drept ”aproape patetică”.

Foreign Policy:

• ”Să antrenezi câţiva militari în Africa Centrală şi să licitezi pentru contracte de securitate este departe de a avea primul plan în asalturile susţinute de forţele aeriene ruseşti în conflicte civile majore şi sensibile din punct de vedere strategic, din Orientul Mijlociu”.
• ”Pe termen scurt, decăderea Wagner are puţine consecinţe pentru Kremlin, care nu are nevoie presantă în prezent de o forţă militară profesionistă de acest fel”.

Kremlinul a stabilit reguli stricte în domeniul firmelor private de securitate, pentru a-şi menţine în primul rând monopolul asupra forţelor armate, dar pe de altă parte, au declarat analişti ruşi, pentru că acestea ar putea deveni mai rapid riscuri de securitate în faţa unui opozant bogat al Rusiei, serviciilor lor fiind totuşi de vânzare.

”Cazul Wagner” este relevant pentru modul în care funcţionează aceste firme, aparent independente. Compania a ajuns să deţină 5.000 de angajaţi, tancuri, artilerie şi alte arme grele, transformându-se în cea mai mare forţă din punct de vedere al capacităţii de luptă din Federaţia Rusă, în afara chiar a Armatei Ruse.

Wagner nu este însă singura companie de acest fel. Shield, Vega, RSB-group şi Patriot sunt alte asemenea mici armate private, gata să lupte neoficial în numele unei ţări precum Rusia, acolo unde aceasta nu-şi permite să o facă deschis.

De multe ori, acestea îşi găsesc clienţi locali pentru diferite operaţiuni care să le finanţeze staţionarea în zonă, însă doar dintre cei agreaţi de Moscova.

RSB-group, spre exemplu, a trimis contractori în estul Libiei. Într-un inerviu pentru Reuters, Oleg Krinitsyn, propriatarul companiei, a spus că a trimis oameni acolo pentru a curăţa minele lăsate în urmă de rebeli dintr-o zonă industrială. A refuzat însă să spune cine a fost angajatorul.

• Întrebat dacă misiunea sa a avut binecuvântarea Moscovei, Krinitsyn a spus că nu lucrează cu Ministerul Apărării din Rusia, dar că s-a consulat cu cel de Externe. (Reuters).
• Mercenarii RSB-group nu au luat parte la lupte, a spus şeful lor, dar erau pregătiţi să riposteze în cazul unui atac. ”Dacă suntem atacaţi, normal că intrăm în luptă pentru a ne apăra vieţile şi pe cele ale clienţilor noştri. Potrivit ştiinţei militare, un contraatac trebuie să urmeze unui atac. Asta înseamnă că ar trebui să ne distrugem inamicii”. (Reuters)

Cine sunt mercenarii. Companiile de acest fel nu dezvăluie date din trecutul angajaţilor lor. Totuşi, este de notorietate că aceştia sunt veterani ai forţelor speciale sau oameni căliţi în unităţile militare ale Armatei Ruse. Sunt în general profesionişti capabili să îndeplinească misiuni complexe.

În Ucraina, mercenarii Moscovei erau în 2014 o necunoscută. Când toată lumea se întreba cine erau luptătorii care vorbeau cu accent rusesc, aveau arme ca ale Armatei Ruse şi camioane cu numere din Rusia, chiar Vladimir Putin i-a numit ”voluntari” sau membri ai unor ”grupuri de auto-apărare” organizat de localnici, care şi-au cumpărat uniforme şi echipament de la magazin.

• BBC a scris în 14 martie 2014 despre ei. ”Cum îi numeşti pe oamenii care nu sunt acolo?” s-au întrebat jurnaliştii britanici. Aşa că presa le-a spus ”omuleţii verzi”, din cauza uniformelor, dar şi ca o aluzie la originea lor incertă.
• Strategii de comunicare ai Kremlinului, i-au denumit însă altfel: ”oamenii politicoşi”. Ca să cităm din Nezavisimaya Gazeta, ”politicoşii oameni înarmaţi sunt acum la cârmă în Crimea”.
• Blogerul Ilya Varlamov a spus că termenul de oameni politicoşi a fost inventat de specialiştii în comunicare, aşa numiţii ”spin-doctors” veniţi de la Moscova în Crimea: ”Creează imaginea soldatului rus eliberator, îmbrăcat cu o uniformă drăguţă şi înarmat cu arme minunate, care a venit să apere în mod paşnic oraşele şi satele”.
• Novaya Gazeta a numit situaţia, tot în 2014, ”o mascaradă tragicomică”.

Context. Federaţia Rusă a început să folosească mai evident acest tip de mercenari în urmă cu aproximativ 5 ani. Institutul Varşovia, un think tank din Polonia, a realizat un raport special (Russian ”Contractors” int the Service of Kremlin” – 14 august 2019) cu privire la acest subiect, în care vorbeşte despre creşterea numărului de operaţiuni realizate de contractori militari privaţi.

Institutul Varşovia:

• Cei care sunt de fapt mercenarii Moscovei îndeplinesc o serie de taskuri, cum ar fi să ofere suport separatiştilor susţinuţi de Moscova în Donbas (Ucraina) sau păzesc infrastructurile de petrol din Siria. De asemenea, poziţia lor a fost şi este folosită pentru a extinde influenţa Rusiei pe teren african, în acelaşi timp protejând regimurile aliate Moscovei din America Latină.
• Companiile private militare servesc ca scuză convenabilă pentru elitele de la Kremlin, care pot nega legătura cu aceşti contractori pentru a diminua costurile politice şi reputaţionale care decurg din încălcarea unor legi internaţionale. Totuşi, activităţile grupului Wagner în Siria (atacul supra miliţiei kurde şi riposta americană) arată că aceste delimitări nu sunt plauzibile.
• Între aceste companii apare rivalitatea pentru controlul asupra acestui tip de operaţiuni.
• Angajarea unor firme private de securitate a devenit o parte a războiului modern. Aceste companii oferă o gamă largă de servicii militare: de la combat până la training oferit forţelor locale, acţiuni de inteligence, logistică şi pot oferi securitate în diferite situaţii.
• Trimiterea lor în locul armatei regulate în teatre de operaţiuni presupune cheltuieli financiare şi politice mai mici şi reduce costurile diplomatice. De asemenea, ei nu trebuie să explice public pierderile umane, un cost de imagine de care politicienii se feresc.

Metoda contractorilor de securitate este folosită de mult timp şi de ţări precum Statele Unite, Marea Britanie, Africa de Sud sau Israel. Spre deosebire de aceste cazuri, potrivit studiului realizat de Institutul Varşovia, utilizarea lor este ilegală în Rusia, potrivit Articolului 13, Paragraful 5, al Constituţiei Federaţiei Ruse şi al Articolului 208 din Codul Penal.

”Dar, cu toate acestea, firmele private militare se bucură de suport neoficial din partea Kremlinului, care le tratează ca pe un instrument prin care îşi implementează interesele strategice, fără participarea directă a statului”, mai precizează studiul.