Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Doamnele României. Miliţa Petraşcu, cea mai înzestrată femeie-sculptor a României
A copilărit la Nisporeni, unde a încercat pentru prima dată să modeleze figuri din lut. Studiile liceale le-a făcut la Chişinău, după care s-a înscris la Şcoala de Arte Plastice din Moscova, unde studiază sculptura în anii 1907-1908 în atelierul profesorilor Konionkov şi Dziubanov.
În 1910 pleacă la München, unde lucrează în Academia de pictură sub îndrumarea unor mari maeştri ai avangardei. Din Germania pleacă la Paris, unde lucrează în atelierele lui Henri Matisse şi Antoine Bourdelle.
În 1919 participă la Salonul Independenţilor cu un bust, unde face cunoştinţă cu Constantin Brâncuşi, cel care îi devine ghid în lumea sculpturii moderne. Amprenta personalităţii artistice a Miliţei Petraşcu poartă urme uşor sesizabile ale măestriei lui Brâncuşi, reprezentând pentru ea un câmp magnetic în care a gravitat toată viaţa.
În 1925 se căsătoreşte cu Emil Petraşcu şi se stabileşte la Bucureşti. Se încadrează în mişcarea de avangardă a grupărilor „Contimporanul", „Grupul nostru", „Criterion", şi tot în 1925 participă la expoziţia internaţională organizată la Bucureşti de revista "Contimporanul".
Despre legătura dintre marele Constantin Brâncuşi şi Miliţa Petraşcu vorbesc sculpturile. Există un moment în biografia artistică a celor doi mari artişti, când personalităţile lor s-au unit printr-un mariaj artistic: lucrarea în ghips „Cap expresie” de la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, care îl reprezintă pe Constantin Brâncuşi.
Sculptura Miliţei Petraşcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul său păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care lucrează cu Brâncuşi, să se apere de tentaţia imitării marelui maestru şi să nu încerce gestul simplu al abstracţiei. Miliţa Petraşcu dovedeşte inteligenţa formaţiei şi măsura dictată de temperamentul său, preluând din lecţia lui Brâncuşi abia sesizabilele deviaţii formale, care dau prospeţime lucrărilor sale.
Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi, este considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea. A fost artistă plastică, sculptoriţă şi portretistă, participantă la mişcarea artistică de avangardă românească, din perioada interbelică.
În 1919 participă la Salonul Independenţilor cu un bust, unde face cunoştinţă cu Constantin Brâncuşi, cel care îi devine ghid în lumea sculpturii moderne. Amprenta personalităţii artistice a Miliţei Petraşcu poartă urme uşor sesizabile ale măestriei lui Brâncuşi, reprezentând pentru ea un câmp magnetic în care a gravitat toată viaţa.
În 1925 se căsătoreşte cu Emil Petraşcu şi se stabileşte la Bucureşti. Se încadrează în mişcarea de avangardă a grupărilor „Contimporanul", „Grupul nostru", „Criterion", şi tot în 1925 participă la expoziţia internaţională organizată la Bucureşti de revista "Contimporanul".
Despre legătura dintre marele Constantin Brâncuşi şi Miliţa Petraşcu vorbesc sculpturile. Există un moment în biografia artistică a celor doi mari artişti, când personalităţile lor s-au unit printr-un mariaj artistic: lucrarea în ghips „Cap expresie” de la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, care îl reprezintă pe Constantin Brâncuşi.
Sculptura Miliţei Petraşcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul său păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care lucrează cu Brâncuşi, să se apere de tentaţia imitării marelui maestru şi să nu încerce gestul simplu al abstracţiei. Miliţa Petraşcu dovedeşte inteligenţa formaţiei şi măsura dictată de temperamentul său, preluând din lecţia lui Brâncuşi abia sesizabilele deviaţii formale, care dau prospeţime lucrărilor sale.
Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi, este considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea. A fost artistă plastică, sculptoriţă şi portretistă, participantă la mişcarea artistică de avangardă românească, din perioada interbelică.
