Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Doamnele României. Nadia Russo, pionier al aviaţiei române
Nadia Russo s-a născut la Tver, lângă Moscova, pe 17 iunie 1901, în familia generalului de cavalerie Evgheni Brjozovski. Mama ei provenea dintr-o veche familie aristocratică, al cărei arbore genealogic cobora adânc în istoria Rusiei imperiale. Printre strămoşii săi figura chiar ţarul Boris Godunov.
Rămasă orfană de mamă în anul 1912, Nadia urmează liceul din Harkov până în 1915, când moare şi tatăl ei pe front. La acea data, el era general-maior de cavalerie. Mai târziu, izbucneşte revoluţia bolşevica. În 1918, ajutată de fosta ordonanţă a tatălui, Nadia - însoţita de sora ei - reuşeşte sa fuga dintr-o Rusie răvăşită de revoluţie şi se refugiază în Basarabia, care se unea atunci cu Regatul României.
Ajunsă la Bucureşti, învaţă zborul la Şcoala de pilotaj "Inginer Mircea Cantacuzino", în anii 1935-1936, fiind brevetata pilot gr. I şi II. Devine astfel titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviaţia română. Pasionată de aviaţie, după brevetare Nadia se afirmă ca un pilot valoros. Iar în 1937 îşi cumpără un avion al său.
În anul 1938, la manevrele militare de aviaţie, care s-au desfăşurat la Galaţi, între 16-21 octombrie, au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviaţiei române cinci aviatoare: Marina Ştirbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duţescu şi Irina Burnaia, pilot de legătură. Cele cinci avioane au corespuns misiunilor încredinţate. Când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, Nadia Russo a participat în cadrul Escadrilei Albe.
Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit România, îl va aduce la Bucureşti, ca refugiat, pe Alexandru Russo. În Basarabia, pierduse tot. Şi-a făcut apariţia însoţit de o tânără rusoaică şi au fost găzduiţi amândoi de către Nadia. Cele două femei s-au împrietenit, iar Nadia a mers până acolo încât l-a îndemnat insistent pe fostul ei soţ să se căsătorească cu fata cu care venise şi pentru care el reprezenta unica familie. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, denumita acum Escadrila 108 Transport Uşor. Avioanele acţionau de pe aerodromul de la Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad. Războiul a fost pierdut. Pentru ea a însemnat o profundă şi amară decepţie.
După război, norocul i-a arătat Nadiei Russo reversul medaliei. În 1962 a scăpat de domiciliul obligatoriu şi a colindat România în căutarea unui post de lucru. S-a angajat la Buftea, la o fabrică de ambalaj. În 1986 moare cel de-al doilea soţ cu care s-a căsătorit în 1961. Peste 2 ani, pe 22 ianuarie îşi urmează soţul.
Ajunsă la Bucureşti, învaţă zborul la Şcoala de pilotaj "Inginer Mircea Cantacuzino", în anii 1935-1936, fiind brevetata pilot gr. I şi II. Devine astfel titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviaţia română. Pasionată de aviaţie, după brevetare Nadia se afirmă ca un pilot valoros. Iar în 1937 îşi cumpără un avion al său.
În anul 1938, la manevrele militare de aviaţie, care s-au desfăşurat la Galaţi, între 16-21 octombrie, au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviaţiei române cinci aviatoare: Marina Ştirbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duţescu şi Irina Burnaia, pilot de legătură. Cele cinci avioane au corespuns misiunilor încredinţate. Când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, Nadia Russo a participat în cadrul Escadrilei Albe.
Vara anului 1940, cu dezastrele teritoriale care au lovit România, îl va aduce la Bucureşti, ca refugiat, pe Alexandru Russo. În Basarabia, pierduse tot. Şi-a făcut apariţia însoţit de o tânără rusoaică şi au fost găzduiţi amândoi de către Nadia. Cele două femei s-au împrietenit, iar Nadia a mers până acolo încât l-a îndemnat insistent pe fostul ei soţ să se căsătorească cu fata cu care venise şi pentru care el reprezenta unica familie. Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, denumita acum Escadrila 108 Transport Uşor. Avioanele acţionau de pe aerodromul de la Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad. Războiul a fost pierdut. Pentru ea a însemnat o profundă şi amară decepţie.
După război, norocul i-a arătat Nadiei Russo reversul medaliei. În 1962 a scăpat de domiciliul obligatoriu şi a colindat România în căutarea unui post de lucru. S-a angajat la Buftea, la o fabrică de ambalaj. În 1986 moare cel de-al doilea soţ cu care s-a căsătorit în 1961. Peste 2 ani, pe 22 ianuarie îşi urmează soţul.
