GENERAŢIA UNIRII. Alexandru Averescu, Mareşalul României care a susţinut cu dedicaţie cauza României Mari

1877 - 1886

Alexandru Averescu participă ca voluntar la Războiul de Independenţă al României, după care se decide să urmeze o carieră de militar. A absolvit cursurile Şcolii Divizionare de la Mănăstirea Dealu si apoi, pe cele ale Şcolii Superioare de Război din Torino.

1892 – 1907

A fost profesor la Şcoala de ofiţeri de cavalerie şi comandant al escadronului de elevi, ca apoi să devină comandantul Şcolii Superioare de Război, iar în 1907 Ministru de Război.

1916 – 1918

În calitate de şef al Marelui Cartier General a condus ofensiva Armatei Române în cadrul celui de al doilea Război Balcanic. În Primul Război Mondial a fost comandantul Armatei a II-a, remarcându-se prin victoriile obţinute la Mărăşti şi Oituz, rămase în memoria colectivă ca unele dintre cele mai eroice momente ale soldaţilor români. 

1918 - 1920

Pentru o perioadă scurtă de timp, Alexandru Averescu a fost numit de Regele Ferdinand, prim-ministru al României. A susţinut cu dedicaţie cauza României Mari, iar în februarie 1918 i-a primit pe rând, pe liderii provinciilor româneşti: Ion Inculeţ şi Daniel Giugureanu, Octavian Goga, Iuliu Maniu şi alţii. După încheierea războiului, pe fondul popularităţii extraordinare, Averescu a înfiinţat Liga Poporului, transformată în anul 1920 în Partidul Poporului.



Contemporanul lui Alexandru Averescu, politicianul Constantin Argetoianu, scria:

„În toamna anului 1919, popularitatea lui Averescu ajunsese la apogeul ei. În sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau că-l zărise coborându-se dintr-un aeroplan în mijlocul lor, cei care făcuseră războiul povesteau că trăiseră cu el în tranşee. Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toate buzele; în el se cristalizau nădejdile, numai de la el se aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi.

Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, în Arhivele Istorice Centrale

1920 - 1921

În anul 1920, partidul generalului Alexandru Averescu a câştigat alegerile. Ca prim-ministru, acesta pune în practică definitivarea reformelor agricole, înfăptuieşte unificarea monetară şi reforma financiară. Cu toate acestea, nemulţumirile din societate au fost mari, atât în rândurile ţăranilor, cât şi ale muncitorilor, iar în urma unor jocuri de culise, guvernul condus de acesta a picat.

1926 - 1930

Regele Ferdinand îi va încredinţa mandatul de prim-ministru pentru a treia oară. În timp însă, popularitatea şi rolul lui Averescu în viaţa politică au scăzut dramatic. A susţinut vehement restauraţia lui Carol al II-lea, în 1930 Regele conferindu-i gradul onorific de Mareşal.

3 octombrie 1938

Pe 3 octombrie 1938, Mareşalul Alexandru Averescu s-a stins din viaţă.  Trupul său a fost depus în cripta de la Mărăşti, în Mausoleul ridicat în cinstea soldaţilor căzuţi în război.