Avocatul Poporului: Legislaţia are lacune care permit expulzarea străinilor în teritorii unde riscă să fie supuşi torturii

Potrivit studiului, mecanismele naţionale care reglementează statutul străinilor sunt axate pe identificarea motivelor de a îndepărta străinii din Republica Moldova şi nu pe asigurarea protecţiei necesare acestora. Totodată, normele legale în vigoare nu oferă garanţii efective solicitanţilor de protecţie, iar organele administrative, deseori, abuzează de prerogativele atribuite.

Studiul se referă la situaţia din perioada 2018-2019 şi reflectă analiza situaţiei de jure şi de facto privind intrarea, şederea, îndepărtarea, solicitarea protecţiei, custodia publică, precum şi ieşirea străinilor din Moldova.

Autorii Studiului au ajuns la următoarele concluzii:

• În legislaţia naţională există lacune care permit returnarea sau îndepărtarea străinilor în teritorii unde ei riscă să fie supuşi torturii, tratamentelor inumane sau degradante, indiferent de riscul pe care îl prezintă pentru securitatea naţională şi ordinea publică.
• Există neconcordanţe referitoare la regimul străinilor în Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova şi Codul administrativ.
• Nerespectarea prevederilor cadrului legal existent şi a angajamentelor asumate de către stat la ratificarea tratatelor internaţionale care vizează statutul şi regimul străinilor şi respectarea drepturilor acestora;
• Subdiviziunile Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră aplică diferit procesul reţinerii persoanelor la frontieră. Sectoarele de poliţie efectuează reţinerea de facto, pot plasa persoanele în camerele de reţinere temporară, ulterior le escortează la direcţiile regionale ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră/ fie invers. Direcţiile respective acţionează în calitatea de organ constatator sau procesual. Nu există certitudinea că în sectoarele locale de poliţie persoanei reţinute îi sunt asigurate garanţiile anti-tortură (avocat/ doctor/ informare/ informarea rudelor/ interpret / dreptul de a tăcea etc) de până la perioada documentării de jure, chiar dacă poliţiştii au afirmat că aceste proceduri sunt respectate cu stricteţe.
• La punctele de trecere a frontierei terestre în perioada de monitorizare nu au fost identificate încălcări ale dreptului de a solicita azil. Asemenea cazuri au fost identificate însă la punctul de trecere a frontierei ”Aeroportul Internaţional Chişinău”, cum ar fi: ignorarea cererilor de azil; neoferirea accesului la procedura de azil; returnarea imediată în ţara de origine sau de decolare; detenţia pe teritoriul aeroportului pentru o perioadă îndelungată; neinformarea Biroului Migraţiune şi Azil despre parvenirea solicitanţilor de protecţie sau informarea cu întârziere despre acest fapt.
• Autorităţile abilitate nu întotdeauna respectă principiul nereturnării după modul în care este declarat de Convenţia de la Geneva din 1951. Tendinţa respectivă este una periculoasă. În consecinţă, Republica Moldova poate fi acuzată de încălcarea prevederilor art.33 a Convenţiei de la Geneva.
• Au fost atestate situaţii când, la iniţiativa SIS, au fost declaraţi indezirabili solicitanţi de azil care încă se aflau în procedura administrativă de examinare a cererilor sale de azil sau imediat după o decizie administrativă de respingere a cererii de azil, dar în perioada oferită de legislaţie, pentru contestarea în instanţele de contencios administrativ. Aceste situaţii încalcă prevederile Legii 270 din 2008 privind azilul în Republica Moldova, care în articolul 11 prevede: „Nici un solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul Republicii Moldova”. Legiuitorul nu a prevăzut nici o excepţie de la norma legală enunţată.

În studiu se fac mai multe recomandări autorităţilor publice. În particular, Parlamentului i se recomandă eliminarea alineatului 4 din articolul 63 al Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, pentru excluderea totală a posibilităţii returnării sau îndepărtării străinilor în teritorii unde ei riscă să fie supuşi torturii, tratamentelor inumane sau degradate, indiferent de riscul pentru securitatea naţională şi ordinea publică. Pentru astfel de situaţii se recomandă de prevăzut posibilitatea expulzării returnării/îndepărtării în alte teritorii decât cele enunţate.

Se mai propune aducerea Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova în concordanţă cu Codul administrativ, precum şi completarea Legii nr. 200 din 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, cu prevederi, care expres ar dispune eliberarea din custodie publică a străinilor care au solicitat azil sau acordarea statului de apatrid.