CEDO a declarat inadmisibilă cererea Le Bridge Corporation vs Republica Moldova
Sursa foto:bizlaw.md Vizualizari:

CEDO a declarat inadmisibilă cererea Le Bridge Corporation vs Republica Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat inadmisibilă cererea Le Bridge Corporation împotriva Republicii Moldova. Şi asta pentru că plângerea a făcut obiectul examinării de către o altă instanţă internaţională de anchetă - Tribunalul de Arbitraj al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Litigiilor Investiţionale, care în aprilie 2013 a adoptat o hotărâre în acest sens.

Potrivit bizlaw.md, la baza acestui caz a fost un litigiu în care compania Le Bridge a pierdut în instanţele naţionale. Mai exact, în aprilie 2008, Guvernul Republicii Moldova a decis crearea unei reţele de magazine duty-free şi a organizat o licitaţie pentru a selecta o companie care să construiască cinci magazine la frontieră. În mai 2008, Le Bridge a fost declarată câştigătoarea licitaţiei de către Ministerul Economiei. Ulterior, compania a obţinut licenţele necesare şi, până în toamna lui 2009, a finalizat construcţia a patru dintre cele cinci magazine duty-free. Până în decembrie 2009 au început să funcţioneze trei magazine.

Procedura în faţa instanţelor naţionale

În decembrie 2009, compania Dufremol, care a fost una dintre cele trei firme participante la licitaţie, a iniţiat o acţiune împotriva Ministerului Economiei şi a companiei Le Brigde, prin care a solicitat anularea deciziei Ministerul Economiei în privinţa rezultatelor licitaţiei şi a acordului încheiat cu Serviciul Vamal. Dufremol a invocat că nu ar fi trebuit organizată nicio licitaţie şi că, în orice caz, Le Bridge nu a fost eligibilă să participe la licitaţie, întrucât nu avea experienţa de cinci ani în domeniul respectiv. Mai mult, Dufremol a indicat ca e singura companie cu experienţă în domeniu.

Le Bridge şi ceilalţi pârâţi au precizat că acţiunea este inadmisibilă, întrucât Dufremol a solicitat anularea unui act administrativ al Guvernului care putea fi atacat numai în contencios administrativ. Totuşi, instanţa a acceptat argumentele Dufremol şi a admis cererea. Ulterior, şi Curtea de Apel Economică a menţinut decizia instanţei de fond, dar şi Curtea Supremă de Justiţie.

În 2010, Le Bridge a adresat o cerere la CEDO, iar în 2011 Franck Arif, proprietarul companiei Le Bridge Corporation Ltd SRL, a depus o cerere la Tribunalul de Arbitraj al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Litigiilor Investiţionale. Tribunalul a precizat că autorităţile de la Chişinău au încălcat norma prevăzută în cadrul Acordului între Guvernul francez şi Guvernul Moldovei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat în septembrie 1997.

Republica Moldova a fost găsită responsabilă de încălcarea a numeroase prevederi ale acordului moldo-francez din 1997, ca urmare a imposibilităţii companiei Le Bridge de a deschide şi exploata cel de-al cincilea magazin duty-free la aeroportul din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să-i plătească lui Arif despăgubiri în sumă de 35.136.294 lei moldoveneşti (echivalentul a aproximativ 2.187.487 euro în acel moment).

Procedura la CtEDO

La CtEDO, Le Bridge s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie, că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat, deoarece instanţele economice nu au avut competenţa de a examina cazul.

Guvernul Republicii Moldova a susţinut că cererea Le Bridge trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 2 litera (b) din Convenţie, deoarece aceleaşi plângere a fost prezentată la Tribunalul de Arbitraj al Centrul Internaţional pentru Reglementarea Litigiilor Investiţionale. Reclamanta a precizat, însă, că cele două cereri diferă. Şi asta pentru că în faţa Tribunalului Franck Arif a acţionat în calitatea de persoană fizică, iar în faţa Curţii Europene – Le Bridge.

Curtea a acceptat poziţia Guvernului, concluzionând că cererea depusă de Le Bridge este în mod esenţial aceeaşi cu cea examinată de Tribunalul de Arbitraj. În acest sens, Curtea a considerat că firma nu putea fi separată de unicul ei acţionar, acest fapt fiind recunoscut şi de Franck Arif în cadrul procedurii înaintate în faţa Tribunalului, dar şi de companie, când s-a expus în faţa Curţii Europene. În aceste circumstanţe, Curtea a concluzionat că cererea depusă la CtEDO şi cea examinată de către Tribunal au fost depuse de acelaşi reclamant şi sunt identice, fără a conţine fapte noi. Prin urmare, cererea a fost declarată inadmisibilă în baza Articolul 35 §§ 2 b) şi 4 din Convenţie.

Similare
RECOMANDĂRI