Curtea de Apel pune punct în „războiul” dintre CSM şi Adunarea Judecătorilor
Sursa foto:bizlaw.md Vizualizari:

Curtea de Apel pune punct în „războiul” dintre CSM şi Adunarea Judecătorilor

Curtea de Apel Chişinău a respins recursul depus de cinci membri revocaţi ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) împotriva a două încheieri emise de Judecătoria Chişinău, sediul Centru şi sediul Rîşcani.

Este vorba de încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, prin care a fost respinsă solicitarea membrilor CSM de constatare a nulităţii absolute a hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor şi încheierea judecătorilor de la sediul Centru prin care s-a declinat competenţele, iar cauza a fost examinată de un judecător specializat în materie de contencios administrativ, scrie bizlaw.md.

Povestea a început când cinci membri ai CSM s-au adresat în instanţă pentru a fi constatată nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor, prin care membrii CSM au fost revocaţi din funcţie. Cererea a fost depusă la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, şi, printr-o încheiere, a fost declinată competenţa, iar dosarul a fost remis la sediul Rîşcani, specializat în examinarea dosarelor din categoria contencios administrativ. În urma examinării cererii, Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, a declarat inadmisibilă acţiunea depusă. Cei cinci membri ai CSM au depus recurs împotriva încheierii.

În motivarea cererii de recurs înaintată, iniţial, recurenţii au comunicat că încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, a fost comunicată la o parte din reclamanţi la data de 17 octombrie, motiv din care consideră că termenul de contestare expira în data de 1 noiembrie. 

Referitor la circumstanţele cauzei, recurenţii au precizat că prin hotărârea Adunării Judecătorilor s-a decis ridicarea mandatelor membrilor CSM, modificarea Regulamentului cu privire la funcţionarea Adunării Generale a Judecătorilor şi convocarea Adunării Generale (excepţionale) a Judecătorilor. Materialele şedinţei Adunării şi hotărârea nu au fost transmise Secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii pentru cunoştinţă. Cei cinci membri CSM au mai indicat că, nefiind de acord cu procedura de desfăşurare şi rezultatele votării, au înaintat Comisiei speciale pentru desfăşurarea alegerilor contestaţie împotriva hotărârii Adunării Judecătorilor, iar Comisia a respins contestaţia, pe motiv că nu au fost constatate încălcări. 

La acest capitol recurenţii au menţionat că hotărârea Comisiei speciale nu a fost prezentată Secretariatului CSM şi contestatarilor. Prin urmare, s-au adresat în instanţă.

La fel, membrii CSM au contestat şi încheierea prin care au fost declinate competenţele din instanţa de drept comun în cea de contencios administrativ. Aceştia au indicat faptul că Asociaţia Judecătorilor ar fi o asociaţia obştească şi nu are statut de autoritate publică.

La cerere de recurs a fost depusă şi o referinţă prin care s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierilor contestate.

În urma examinării recursului, Curtea de Apel Chişinău a ajuns la concluzia că recursul este neîntemeiat, din următoarele motive: 

  • Articolul 1 alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească statuează că,puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi, iar art.4 alin.(1) al aceluiaşi act normativ, care stabileşte sarcinile instanţelor judecătoreşti, prevede că instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. 
  • Potrivit art.231 din Legea privind organizarea judecătorească, independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa organizaţională şi funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare judecătorească. Autoadministrarea judecătorească este dreptul şi capacitatea reală a instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor de a soluţiona problemele funcţionării sistemului judecătoresc în mod autonom şi responsabil. Autoadministrarea judecătorească se realizează în baza principiilor reprezentativităţii şi eligibilităţii organelor autorităţii judecătoreşti, precum şi în baza angajării răspunderii organelor autoadministrării judecătoreşti pentru exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor delegate. Organele autoadministrării judecătoreşti sunt Adunarea Generală a Judecătorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii. 
  • La caz, prin hotărârea Adunării Generale (excepţionale) a Judecătorilor din 27 septembrie, s-a realizat un principiu de autoadministrare judecătorească, judecătorii instanţelor judecătoreşti din ţară şi-au expus opţiunea faţă de organele administrării judecătoreşti care activau la acel moment, or, autoadministrarea judecătorească se bazează pe angajamentul răspunderii organelor autoadministrării judecătoreşti pentru exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor delegate. 
  • Conform art. 5, 8 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale şi normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum şi a operaţiunilor administrative realizate de autorităţile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii şi se aplică nemijlocit legea, iar regimul de putere publică reprezintă ansamblul competenţelor prevăzute de lege în vederea realizării sarcinilor autorităţilor publice, care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice. 
  • Completul judiciar notează că, deşi Adunarea Generală a Judecătorilor nu reprezintă o autoritate publică în sensul art.7 din Codul administrativ, activitatea desfăşurată de aceasta se referă la aplicarea unor norme de drept public care reglementează măsuri administrative inerente autorităţii judecătoreşti. Prin urmare, art. 10 alin. (1) Cod administrativ prevede expres că una din trăsăturile actului administrativ individual este ca acesta să fie emis de o autoritate publică şi să producă un efect exterior acesteia, cerinţă care la caz nu este întrunită. 
  • Respectiv, actele emise de autoritatea judecătorească prin intermediul organelor ei de autoadministrare,nu pot fi supuse verificării legalităţii prin prisma normelor civile, ci existenţa obiectului şi/sau a temeiurilor de ilegalitate a activităţii acestui organ de autoadministrare, cât şi a actului contestat poate fi verificată doar în procedura contenciosului administrativ, pe baza legislaţiei administrative.
  • Hotărârea contestată nu reprezintă un act administrativ individual, prin care s-ar aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor, ci reprezintă manifestarea de voinţă a organului de autoadministrare judecătorească, o măsură administrativă cu efect interior asupra autorităţii judecătoreşti, prin care se realizează în practică principiul autoadministrării judecătoreşti. 
  • Completul judiciar reţine că reclamanţii au înaintat acţiunea prin care solicită constatarea şi declararea nulităţii absolute a hotărârii în cauză, însă nu justifică drepturile şi interesele personale lezate prin actul contestat.
  • Completul judiciar concluzionează că instanţa de fond în mod just a constatat că în pricină, reclamanţii/recurenţi nu pot revendica încălcarea, prin actul contestat a unui drept propriu şi corect a declarat inadmisibilă acţiunea aşa cum a fost înaintată. Or, din exerciţiul căii de atac, recurenţii nu au justificat contrariul. 


 
Similare
RECOMANDĂRI