Regiunea transnistreană, din nou, în vizorul Curţii Europene a Drepturilor Omului
La 14 septembrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat guvernelor Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse alte două cauze referitor la încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Este vorba despre Alexandru Coliban c. Republica Moldova şi Rusia şi Valentina Drovorub c. Republica Moldova şi Rusia. În faţa instanţei, reclamanţii sunt reprezentaţi de către avocaţii Asociaţiei Promo-LEX.
Primul caz, Alexandru Coliban c. Republica Moldova şi Federaţia Rusă, se referă la acţiunile întreprinse de administraţia de facto de la Tiraspol cu privire la reţinerea ilegală a lui Alexandru Coliban din motivul criticii aduse unuia dintre candidaţi la aşa-numita funcţie de ”preşedinte” a regiunii transnistrene, dar şi detenţia sa în condiţii inumane (paraziţi, condiţii sanitare precare, spaţiu lipsit de ventilare; supraaglomerare, lipsa accesului la lumina zilei, insuficienţă de hrană şi apă potabilă) şi asistenţă medicală precară.
Reclamantul se plânge de încălcarea articolului 3 (condiţii de detenţie şi asistenţă medicală insuficientă), dar şi a articolului 5 § 1 (detenţie ilegală pentru acţiuni care nu ar putea fi considerate infracţiuni), precum şi a articolelor 10 şi 13.
În cel de-al doilea caz, este comunicată cauza Valentina Drovorub c. Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Cazul se referă la decesul fiului reclamantului în una din închisorile din regiunea transnistreană a Republicii Moldova la data de 1 noiembrie 2013.
Reclamantul invocă încălcarea articolelor 2 şi 3 şi anume asistenţă medicală insuficientă acordată fiului său în timpul detenţiei într-o închisoare din regiunea transnistreană, urmată de moartea acestuia. Administraţia de facto de la Tiraspol nu a acordat asistenţa medicală adecvată în timpul detenţiei, încălcând, astfel, cerinţele articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, reclamantul se pânge că reţinerea ilegală a fiului ei, dar şi detenţia acestuia în condiţii inumane a constitui o acţiune contrară articolului 3 al Convenţiei. În aceeaşi ordine de idei, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 13 din Convenţie, că nu a avut nici o cale de atac eficientă cu privire la plângerile sale.
Ţinând cont de faptul că până în prezent concluziile Marii Camere s-au bazat în general pe lipsa de informaţii convingătoare şi noi din partea guvernelor interesate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicită guvernelor Republicii Moldova şi, în special Guvernului Rusiei să furnizeze Curţii orice informaţii tangibile şi orice argument relevant capabil să stabilească faptul că, din iulie 2010, Rusia nu mai exercită un control efectiv şi / sau o influenţă decisivă asupra structurilor autoproclamate din regiunea transnistreană.
De asemenea, CtEDO solicită guvernelor Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse să-şi exprime opinia cu privire la legitimitatea, independenţa şi imparţialitatea funcţionării aşa-numitor instanţe judecătoreşti din regiunea transnistreană, inclusiv a Curţii Constituţionale, înfiinţate la 12 iunie 2002.
Mai mult ca atât, CtEDO solicită părţilor implicate furnizarea informaţiilor cu privire la violarea sau inviolarea articolelor 1, 2, 3, 5 10 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în cazurile vizate. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Curtea invită guvernele în cauză, în special Rusia, să utilizeze, după caz, canalele şi mijloacele diplomatice disponibile pentru colectarea informaţiilor solicitate de la instituţiile judiciare transnistrene şi comunicarea acestora către Curte.
