Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Decizia de invalidare a rezultatelor scrutinului municipal din Chişinău a suscitat reacţii dure din partea partenerilor externi ai Republicii Moldova
Decizia de invalidare a rezultatelor scrutinului municipal din Chişinău (din 3 iunie) şi menţinerea, la Curtea de Apel, a hotărârii luate de prima instanţă a pus pe jar cetăţenii Republicii Moldova, dar şi partenerii externi ai ţării.
Incidentul a suscitat reacţii dure din partea actorilor externi: din partea Şefului Delegaţiei UE, Peter Michalko şi a Serviciului European pentru Acţiune Externă (20 iunie), a Parlamentului European (21 iunie), a Partidului Popular European (20 iunie), a Departamentului de Stat al SUA (21 iunie). Astfel, principalii parteneri externi au fixat, în intervenţiile lor, un recul semnificativ al democraţiei electorale în Republica Moldova şi o interferenţă fără de precedent în actul judiciar. Acest recul contravine standardelor europene circumscrise Acordului de Asociere RM-EU şi este cu atât mai grav, cu cât liderul Partidului Democrat şi-a asumat, de-a lungul ultimilor ani, statutul de a da indicaţii tuturor puterilor în stat, de pe poziţia sa de decident principal al acestei formaţiuni. Tot ce se întâmplă între Opoziţie şi curţile implicate în deliberarea acestui caz vor avea repercursiuni asupra asistenţei macro-financiare, dar şi asupra modului în care procesul politic este evaluat de către instituţiile comunitare (Comisia, Consiliul şi Parlamentul European). Căci respectarea votului popular este o condiţie sine-qua-non a oricărei guvernări cu pretenţii democratice - cu atât mai mult, a unei guvernări angajate într-un Acord de asociere politică cu UE.
Asigurarea independenţei justiţiei reprezintă una dintre cele mai clare şi mai nonnegociabile condiţionalităţi impuse de UE autorităţilor din Republica Moldova, cu scopul clar de a pune capăt clientelismului politic, accentuat prin instrumentarea justiţiei selective în beneficiul unor grupuri oligarhice, şi de a reabilita încrederea cetăţenilor în statul de drept. Această prioritate a dialogului dintre Chişinăul oficial şi instituţiile comunitare (UE) se regăseşte în toate, fără excepţie, documentele politice adoptate în ultimii ani de către cele două părţi. Bruxellesul rămâne îngrijorat de lipsa independenţei sistemului judecătoresc şi al procuraturii din Republica Moldova, ceea ce subminează principiile de eficienţă, transparenţă şi răspundere a celor care ar trebui să apere cetăţenii de abuzuri, corupţie şi impunitate.
Modificarea sistemului electoral, în 2017, a picat astfel în contrasens total cu recomandările Comisiei de la Veneţia (CoE/ OSCE-ODIHR), consemnând o anumită dorinţă de a schimba regulile de joc în folosul celor aflaţi la putere şi în detrimentul normelor fundamentale ale asocierii politice cu UE. La 26 februarie, 2018, Miniştrii de Externe ai Uniunii Europene au susţinut unanim că asistenţa de 100 de milioane de euro, cerută de autorităţile de la Chişinău, va fi acordată doar în funcţie de progresul atestat de Republica Moldova tocmai cu referire la condiţiile menţionate mai sus: statul de drept, sistemul multipartit şi garantarea respectării drepturilor omului. Mai mult, Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene, a accentuat existenţa „unor tendinţe” care întăresc îngrijorările UE faţă de situaţia politică din Republica Moldova, incluzând printre acestea politizarea instituţiilor statului, clientelizarea mass-media, corupţia sistemică şi guvernarea slabă, extrasă controlului cetăţenesc”, ceea ce ar putea face complicată acordarea asistenţei cerute. Reformele stagnează, iar cei mai mulţi dintre indicatorii de progres din agricultură sau educaţie rămân izolaţi şi ating un nivel modest de impact asupra stării generale. Investigarea infracţiunilor din sistemul bancar trenează, iar lipsa unor rezultate concrete în gestionarea dosarului legat de „spălătoria rusească” şi ”„furtul miliardului” alimentează reticenţa UE de a nu credita nimic în alb, ce ar justifica oferirea de beneficii comunitare. Încrederea este pierdută, iar restabilirea ei va lua timp şi va cere probabil o schimbare radicală a clasei politice în Republica Moldova. UE cere autorităţilor de la Chişinău progrese în asigurarea funcţionalităţii statului, care include, dar nu se limitează la scoaterea sistemului judecătoresc de sub teascul clientelismului politic, la politicile anticorupţie ce nu ar trebui să salvgardeze interesele celor implicaţi în scheme ascunse, concomitent cu eficientizarea politicilor de integritate şi de stimulare a autonomiei locale. Comisia Europeană şi Serviciul European pentru Acţiune Externă (EEAS) îşi propune să monitorizeze îndeplinirea condiţiilor şi a obiectivelor asocierii politice.
Aşadar, în ciuda „condiţionalităţilor” impuse în dialogul UE-Republica Moldova, devine clar că ambii semnatari ai Acordului de Asociere au nevoie de noi energii sociale. Educaţia europeană ar crea presiuni benefice asupra calităţii serviciilor publice, ar ajuta la o mai bună interacţiune cu poliţia, cu organele judecătoreşti şi cu guvernul central.
Uniunea Europeană şi-ar dori să implice în dialogul său cu societatea din Republica Moldova nu doar factori guvernamentali, dar şi o serie mai largă de actori autonomi, capabili să înţeleagă mai bine interesele diverse ale societăţii pe care o reprezintă şi să parcurgă transformarea din beneficiari net în contribuitori net ai procesului de europenizare a statului, scrie viitorul.org.
Asigurarea independenţei justiţiei reprezintă una dintre cele mai clare şi mai nonnegociabile condiţionalităţi impuse de UE autorităţilor din Republica Moldova, cu scopul clar de a pune capăt clientelismului politic, accentuat prin instrumentarea justiţiei selective în beneficiul unor grupuri oligarhice, şi de a reabilita încrederea cetăţenilor în statul de drept. Această prioritate a dialogului dintre Chişinăul oficial şi instituţiile comunitare (UE) se regăseşte în toate, fără excepţie, documentele politice adoptate în ultimii ani de către cele două părţi. Bruxellesul rămâne îngrijorat de lipsa independenţei sistemului judecătoresc şi al procuraturii din Republica Moldova, ceea ce subminează principiile de eficienţă, transparenţă şi răspundere a celor care ar trebui să apere cetăţenii de abuzuri, corupţie şi impunitate.
Modificarea sistemului electoral, în 2017, a picat astfel în contrasens total cu recomandările Comisiei de la Veneţia (CoE/ OSCE-ODIHR), consemnând o anumită dorinţă de a schimba regulile de joc în folosul celor aflaţi la putere şi în detrimentul normelor fundamentale ale asocierii politice cu UE. La 26 februarie, 2018, Miniştrii de Externe ai Uniunii Europene au susţinut unanim că asistenţa de 100 de milioane de euro, cerută de autorităţile de la Chişinău, va fi acordată doar în funcţie de progresul atestat de Republica Moldova tocmai cu referire la condiţiile menţionate mai sus: statul de drept, sistemul multipartit şi garantarea respectării drepturilor omului. Mai mult, Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene, a accentuat existenţa „unor tendinţe” care întăresc îngrijorările UE faţă de situaţia politică din Republica Moldova, incluzând printre acestea politizarea instituţiilor statului, clientelizarea mass-media, corupţia sistemică şi guvernarea slabă, extrasă controlului cetăţenesc”, ceea ce ar putea face complicată acordarea asistenţei cerute. Reformele stagnează, iar cei mai mulţi dintre indicatorii de progres din agricultură sau educaţie rămân izolaţi şi ating un nivel modest de impact asupra stării generale. Investigarea infracţiunilor din sistemul bancar trenează, iar lipsa unor rezultate concrete în gestionarea dosarului legat de „spălătoria rusească” şi ”„furtul miliardului” alimentează reticenţa UE de a nu credita nimic în alb, ce ar justifica oferirea de beneficii comunitare. Încrederea este pierdută, iar restabilirea ei va lua timp şi va cere probabil o schimbare radicală a clasei politice în Republica Moldova. UE cere autorităţilor de la Chişinău progrese în asigurarea funcţionalităţii statului, care include, dar nu se limitează la scoaterea sistemului judecătoresc de sub teascul clientelismului politic, la politicile anticorupţie ce nu ar trebui să salvgardeze interesele celor implicaţi în scheme ascunse, concomitent cu eficientizarea politicilor de integritate şi de stimulare a autonomiei locale. Comisia Europeană şi Serviciul European pentru Acţiune Externă (EEAS) îşi propune să monitorizeze îndeplinirea condiţiilor şi a obiectivelor asocierii politice.
Aşadar, în ciuda „condiţionalităţilor” impuse în dialogul UE-Republica Moldova, devine clar că ambii semnatari ai Acordului de Asociere au nevoie de noi energii sociale. Educaţia europeană ar crea presiuni benefice asupra calităţii serviciilor publice, ar ajuta la o mai bună interacţiune cu poliţia, cu organele judecătoreşti şi cu guvernul central.
Uniunea Europeană şi-ar dori să implice în dialogul său cu societatea din Republica Moldova nu doar factori guvernamentali, dar şi o serie mai largă de actori autonomi, capabili să înţeleagă mai bine interesele diverse ale societăţii pe care o reprezintă şi să parcurgă transformarea din beneficiari net în contribuitori net ai procesului de europenizare a statului, scrie viitorul.org.
