Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Opinie: Guvernarea de la Chişinău a exploatat slăbiciunile condiţionalităţii UE
Reformele desfăşurate în Moldova din 2005 încoace mereu au presupus o anumită doză de condiţionalitate. Dar niciodată acest mecanism nu a fost atât de des şi puternic invocat ca în perioada post-semnare a Acordului de Asociere, în 2014, scrie politologul Dionis Cenuşa într-un articol de analiză pentru Agenţia IPN.
Din 2014 încoace, pe de o parte, relaţiile bilaterale cu UE au căpătat substanţă şi angajament juridic şi politic reciproc, care cheamă la mai multă responsabilitate. Pe de altă parte, clasa politică moldovenească de după 2009 a creat o percepţie favorabilă faţă de sine vizavi de transpunerea recomandărilor europene, chiar şi în domenii sensibile şi într-un mod anevoios, precum legislaţia anti-discriminare în 2010-2012, explică Dionis Cenuşa.
În opinia lui, nedorinţa Partidului Democrat de a urma sfaturile europenilor, dictate de intenţia UE de a apăra instituţiile democratice, a generat la Bruxelles, pe rând, reacţii de confuzie, nemulţumire şi, în final, de condamnare.
Condiţionalitatea UE este esenţială pentru promovarea reformelor în Estul Europei, comentează politologul. De aceea, el crede că lipsa progresului sau, şi mai rău, degradarea situaţiei, trebuie să se reflecte neapărat asupra fluxului de asistenţă financiară acordată şi alte recompense oferite de UE.
Dionis Cenuşa subliniază că orice guvernare absorbită de interesul de grup, de partid va fi de acord să adopte reforme costisitoare din punct de vedere politico-electoral, dacă este supusă stimulării. Astfel, cu cât mai legitimă şi integră este guvernarea, cu atât UE va folosi mai des „turta” (stimulente pozitive) decât „biciul” (stimulente negative). În cazul Moldovei, apelarea la stimulente negative şi anume la blocarea asistenţei macro-financiare a fost inevitabilă, deşi dificilă, ceea ce a oferit PDM un teren amplu de manevră şi reajustare a tacticilor politice, accentuează politologul.
În termeni practici, scrie Dionis Cenuşa, UE a pierdut timpul atunci când doar a avertizat cu activarea pre-condiţiilor politice, deşi era justificat să o facă deja după introducerea votului mixt, încă în iunie 2017. Prezente anterior printre criteriile asistenţei bugetare a UE, pre-condiţiile politice au devenit realitate pentru asistenţa macro-financiară începând cu 2017, cu câţiva ani mai târziu decât pentru Georgia şi Ucraina.
Aşadar, condiţionalitatea europeană poate porni motorul unor reforme majore, inclusiv în sectoare sensibile, precum sistemul bancar, dar aceasta îşi diminuează considerabil efectele, dacă deciziile ţin de schimbarea status-quo-ului politic. Din aceste considerente, UE nu a putut preveni nici votul mixt şi nici invalidarea alegerilor, iar partidul de la guvernare a rămas totalmente intact în faţa suspendării iminente a asistenţei şi atragerea titlului de „elev problematic” printre ţările cu Acorduri de Asociere, concluzionează politologul.
În opinia lui, nedorinţa Partidului Democrat de a urma sfaturile europenilor, dictate de intenţia UE de a apăra instituţiile democratice, a generat la Bruxelles, pe rând, reacţii de confuzie, nemulţumire şi, în final, de condamnare.
Condiţionalitatea UE este esenţială pentru promovarea reformelor în Estul Europei, comentează politologul. De aceea, el crede că lipsa progresului sau, şi mai rău, degradarea situaţiei, trebuie să se reflecte neapărat asupra fluxului de asistenţă financiară acordată şi alte recompense oferite de UE.
Dionis Cenuşa subliniază că orice guvernare absorbită de interesul de grup, de partid va fi de acord să adopte reforme costisitoare din punct de vedere politico-electoral, dacă este supusă stimulării. Astfel, cu cât mai legitimă şi integră este guvernarea, cu atât UE va folosi mai des „turta” (stimulente pozitive) decât „biciul” (stimulente negative). În cazul Moldovei, apelarea la stimulente negative şi anume la blocarea asistenţei macro-financiare a fost inevitabilă, deşi dificilă, ceea ce a oferit PDM un teren amplu de manevră şi reajustare a tacticilor politice, accentuează politologul.
În termeni practici, scrie Dionis Cenuşa, UE a pierdut timpul atunci când doar a avertizat cu activarea pre-condiţiilor politice, deşi era justificat să o facă deja după introducerea votului mixt, încă în iunie 2017. Prezente anterior printre criteriile asistenţei bugetare a UE, pre-condiţiile politice au devenit realitate pentru asistenţa macro-financiară începând cu 2017, cu câţiva ani mai târziu decât pentru Georgia şi Ucraina.
Aşadar, condiţionalitatea europeană poate porni motorul unor reforme majore, inclusiv în sectoare sensibile, precum sistemul bancar, dar aceasta îşi diminuează considerabil efectele, dacă deciziile ţin de schimbarea status-quo-ului politic. Din aceste considerente, UE nu a putut preveni nici votul mixt şi nici invalidarea alegerilor, iar partidul de la guvernare a rămas totalmente intact în faţa suspendării iminente a asistenţei şi atragerea titlului de „elev problematic” printre ţările cu Acorduri de Asociere, concluzionează politologul.
