80 de ani fără Basarabia. Iuliana Gorea Costin: O fotografie pentru vindecare şi mântuire
Vizualizari:

80 de ani fără Basarabia. Iuliana Gorea Costin: O fotografie pentru vindecare şi mântuire

”La 28 iunie 1940 România s-a retras din Basarabia fără sa tragă, cel puţin, un glonte”- această afirmaţie am auzit-o mulţi dintre noi, ba chiar şi am repetat-o uneori cu mânie, alteori cu regret şi tristeţe. Nu fiecare din cei care au auzit această afirmaţie cunoştea şi circumstanţele care au determinat acea realitate. Mulţi n-au avut de unde să ştie, pentru că dacă ştiau, îşi aminteau neapărat, asemenea poetului Grigore Vieru de mama din istoria cu faimoasa judecată a regelui Solomon, care, pentru a-i salva viaţa, şi-a cedat copilul unei străine

Nu fiecare a  văzut atunci sau mai târziu o fotografie, care avea să-i  mângâie  rana  sângerândă, o fotografie ce reprezenta românii din dreapta Prutului, îngenunchiaţi în rugă, pe  Calea Victoriei din Bucureşti, la auzul ştirii că România a  fost nevoită să cedeze Basarabia.

Pe fonul dominant al rănii provocate de ”abandon”, a fost foarte uşor să ne lăsăm  rătăciţi  prin hăţişurile  ideologiei sovietice. Spunea cineva că pentru a înţelege fenomenul e nevoie de un studiu aparte al psihologiei umane.  Altfel cum am putea explica de ce  unii interpretează mult mai pregnant şi dureros comportamentul jandarmului român, decât tragedia deznaţionalizării,  a  valurilor de deportări  şi a  foametei   organizate, prin care a trecut aproape fiecare familie de  români basarabeni?

La şcoala ni s-a spus că la 28 iunie 1940 am fost eliberaţi de sub  jugul burghezo–moşieresc  român,  iar  pentru a evita confuzia  eliberării românilor  din Basarabia  de sub jugul român,  trebuia să fim convinşi că suntem doar moldoveni şi limba pe care o vorbim este moldovenească.

Mai târziu, mult prea târziu pentru unii era să constatăm: Eliberaţi de sub jugul  turc, eliberaţi de sub jugul  român, eliberaţi de sub jugul fascist  şi ….perpetuum dominaţi  de eliberatori.

În cazul nostru, al Basarabiei, dreapta judecată ne-am  făcut-o singuri, prin declanşarea procesului de rezistenţă,  care a culminat cu Renaşterea Naţională şi a înglobat evenimente  majore,  de cotitură,   în istoria noastră recentă:  Marea Adunare Naţională din 27 august 1989, în baza căreia a fost adoptată  la 31 august Legea cu privire la limba de stat/română şi grafia latină, Podul de Flori din 6 mai 1990, Declaraţia de Suveranitate din 23 iunie 1990, Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991, concepută drept un prim pas spre reunirea cu ţara-mamă,  România.

Din 1990 încoace mii de tineri români basarabeni au beneficiat de studii gratuite, locuri în cămine  şi burse oferite de Statul român, mii de cărţi donate  de instituţii publice  şi din colecţii  particulare ale   românilor din dreapta Prutului alcătuiesc fondul de carte al bibliotecilor publice şi al instituţiilor de învăţământ  din stânga Prutului.

Au devenit fireşti  vizitele  la nivel înalt  între şefii de stat şi  de guvern,  încheierea protocoalelor  de colaborare între ministere şi de înfrăţire între autorităţile publice locale.

Odată cu ratificarea şi intrarea în vigoare a Convenţiei Europene cu privire la Cetăţenia Multiplă, semnată la Strasbourg  atât de România cât şi de Republica Moldova,  redobândirea cetăţeniei române  a devenit legală şi a deschis alte oportunităţi  pentru românii basarabeni.

Oamenii de cultură au fost printre primii care au trecut Prutul,  colaborarea şi schimburile între uniunile de creaţie  au cunoscut o  dezvoltare continuă şi  prevede inclusiv calitatea de membru al  uniunilor de creaţie din România: Uniunea Scriitorilor,  Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Muzicienilor şi interpreţilor, Uniunea Artiştilor Plastici şi  a celui  mai important for ştiinţific - Academia  Română.
Angajaţi, originari din Republica Moldova, atestăm  în  administraţia centrală,   Guvernul României,   Ministere şi Agenţii,   şi,   în calitate de  membri aleşi ai celor două camere ale Parlamentului României, Senatul  şi Camera Deputaţilor.

În toţi aceşti ani,  România a susţinut constant,   pe toate canalele diplomatice demersurile românilor basarabeni,  dezideratul  cetăţenilor Republicii Moldova   de a implementa   sistemul  de valori european,  bazat pe respectarea drepturilor omului, a statului de drept, a  democraţiei pluraliste, a angajamentelor  din cadrul Acordului de Asociere   şi al Acordului de liber schimb cu Uniunea Europeana,  liberalizarea regimului de vize cu UE pentru cetăţenii Republicii Moldova, modernizarea şi profesionalizarea administraţiei publice în acord cu standardele europene, impulsionarea schimburilor economice, multiplicarea oportunităţilor pentru studenţi, profesori, oameni de cultură şi ştiinţă.

Cât a costat acest sprijin, nu ni s-a contabilizat niciodată. Ar fi de reţinut totuşi,  că doar în ultimii 10 ani de Parteneriat Strategic, marcat la 27 aprilie curent, pe lângă  cele enumerate deja, constatăm că doar în ultimii ani, Romania a finanţat proiecte de sute de milioane de euro drept ajutor nerambursabil pentru bunăstarea cetăţenilor şi dezvoltarea  Republicii  Moldova, a renovat  grădiniţe,  a donat   microbuze şcolare, a renovat  Muzeului de Artă,  Sala cu Orgă,  Institutul  Mamei şi Copilului din Chişinău, a  reconstruit   Teatrul ”Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul. 

Un alt şir de obiective au fost sau urmează a fi construite,  reconstruite sau renovate în baza  protocoalelor de înfrăţire la nivelul  autorităţilor  publice locale, între care restabilirea  scărilor de granit din Parcul „Valea Morilor”  din Chişinău,  proiect în valoare de   circa 920 mii euro,  finanţat  de Consiliul local al Sectorului 1, al municipiului  Bucureşti, reconstrucţia, cu sprijinul primăriei municipiului Iaşi a  clădirii Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău,  în care în 1918 a fost votată Unirea Basarabiei cu Români, proiect estimat la 2 milioane de lei.

Pentru asigurarea securităţii economice şi energetice a Republicii Moldova se construieşte   gazoductul Iaşi – Ungheni - Chişinău, se impulsionează creşterea schimburilor economice   şi  se facilitează  accesul  produselor din Republica Moldova  pe pieţele europene. Precizări suplimentare : https://chisinau.mae.ro/local-news/1877
 
 
În mănăstirile din munţii României i-am auzit nu o dată pe sfinţii călugări, mărturisindu-mi: “ Basarabia e Golgota neamului românesc”, la spectacolele  In memoria Grigore Vieru sub genericul “ Taina care mă apără”  şi ” Născuţi în limba română”, ambele desfăşurate  la Sala Palatului din Bucureşti, unde s-au adunat mii de spectatori bucureşteni, i-am văzut pe mulţi din ei cu  ochii în lacrimi, retrăind împreună cu artiştii noştri trăirile noastre exprimate în versurile poetului, de-a lungul timpului, în traseele prin ţară mi se   mărturisea nu o dată cu voce tremurândă “ Şi eu am rude în Basarabia”, ori  “ Şi mama/ tatăl meu e de peste Prut, s-a retras împreună cu familia în 40”. 

Au trecut 80 de ani de atunci .

Ce  avem de făcut în continuare? De 30 de ani, căile sunt bătătorite

Să valorificăm ajutorul acordat, să  exprimăm gratitudinea  noastră Statului Român şi fraţilor /contribuabili români. Să ne cunoaştem şi să ne recunoaştem!

E timpul să ne întrebăm sincer şi să răspundem onest, la rândul nostru  : “ Câţi dintre românii din dreapta Prutului activează în Guvernul, Ministerele sau Parlamentul de la Chişinău? Ce am făcut noi, cei din Basarabia   pentru românii din ţară,  pentru România”?

Pentru că România şi românii ca şi Moldova de Răsărit-Basarabia nu înseamnă doar unii politicieni (care mai şi greşesc, din păcate, deseori machiavelic),  România şi românii înseamnă   Măreţia Sfinxului din Carpaţi, înseamnă valurile Dunării, vraja Mării, înseamnă Sfintele Mănăstiri, unde se  menţine peste veacuri focul credinţei şi mântuirii, România şi românii înseamnă demnitatea cu care îşi apăra “ sărăcia şi nevoile şi neamul” Mircea cel Bătrân, înseamnă puterea crucii şi credinţei  lui  Ştefan  cel Mare şi Sfânt,  cu care a apărat poarta creştinătăţii, înseamnă sfinţii închisorilor,  curajul şi năzuinţa nestrămutată a domnitorului Mihai Viteazul, înseamnă nemurirea lui Mihai Eminescu,    Rapsodia Română şi George Enescu , Coloana Infinită/ Axis Mundi  şi Cuminţenia Pământului  lui Constantin Brâncuşi, pasiunea din cântecele Mariei Tănase, ale  lui Gheorghe Zamfir sau  Grigore Leşe.
Suntem conştienţi că Istoria românilor nu poate fi completa fără reflectarea asupra  sacrificiului  membrilor Sfatului Ţării din Basarabia,  care au declanşat la 27 martie 1918  procesul de unificare a provinciilor româneşti, dar şi  a  generaţiei de  aur din Basarabia de la sfârşitul anilor  80 începutul anilor 90, care  au pregătit şi înfăptuit Renaşterea Naţională. 

Cultura română nu poate fi completă fără opera lui Ion Druţă,  Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, fără  muzica lui Eugen  Doga,  Anatol Chiriac, Ion şi Petre Aldea - Teodorovici, fără filmele regizorului Emil Loteanu  şi virtuozitatea ”Lăutarilor” lui Nicolae Botgros…

Integritatea noastră nu poate fi atinsă fără a ne aduna trăirile şi valorile în toata complexitatea. 

Moldova de răsărit/ Basarabia,  Quo vadis?

Dacă până la 1989 ar mai fi putut fi considerată firească rătăcirea unor basarabeni, rămaşi cu sechele din perioada sovietică,  referitor la identitatea noastră şi limba pe care o vorbim, acum nu mai există  justificare,  e doar  constatarea că suntem atraşi din nou într-un teatru al absurdului.
” Să vorbim româneşte! Să ne preţuim valorile! Să ne cunoaştem istoria şi Ţara!”- acesta ar fi  răspunsul.

La nivelul dialogului bilateral nu poate fi loc de supărare, chiar  dacă  exprimările uneori nefericite sau judecata pripită ar putea să doară.

Să ne amintim că fratele/prietenul adevărat/ mamă sunt cei care ne spun adevărul în faţă şi  ne fac semnul crucii  în spate,  rugându-se pentru noi.
În faţa unei pandemii, membrii familiilor se ţin departe, deşi mistuiţi de dor,  naţiunile îşi adună forţele, statele îşi dau măna - toate  pentru a salva Viaţa.
De-a lungul secolelor naţiunile au supravieţuit,   ţinându-se împreună,  iar roluri hotărâtoare  în istoria lumii au avut doar statele puternice  sau cele care  au dus o politică  înţeleaptă.

Aşezarea noastră geografică,   ”în calea răutăţilor”- constatarea cronicarilor,  ar putea servi pentru transformarea condiţiei noastre dintr-o masă de manevră într-un privilegiu.

Ferice de naţiunile care au avut parte de Oameni de Stat, de Oameni Politici  capabili să impulsioneze şi  să  direcţioneze energiile spre bine  şi împlinire.
 
Iuliana Gorea Costin
 
 
Similare
RECOMANDĂRI