Nina Cassian, fascinaţie şi controversă. În România a fost lansat documentarul "Distanţă dintre mine şi mine", coprodus de Televiziunea Română

În 1985, când era cu bursă în America, Nina Cassian a decis să nu se mai întoarcă în România, când a aflat de arestarea şi moartea inginerului Gheorghe Ursu, cu care era prietenă. Se temea să nu fie implicată într-un proces de tip stalinist.

Comunistă ilegalistă, Nina Cassian a păstrat mereu idealul comunist al fericirii omenirii, deşi a cârtit, în privat, împotriva dictaturii ceauşiste.

Scriitoarea e un personaj controversat, complex, iar filmul spune povestea din punctul ei de vedere.

Documentarul îţi lasă persistent în minte imaginea farmecului Ninei Cassian din anii ei de maturitate, farmecul unei inteligenţe vii.

Înregistrările din arhivele oficiale, inclusiv cea a Televiziunii Române, sunt extraordinare.

O adevărată mitologie s-a născut în jurul ei, când vorbim de fascinanta ei urâţenie sau de nenumăratele ei poveşti de amor.

De fapt, filmul e monologul Ninei, iar jocul pe care-l face, la aproape 90 de ani, cu memoria şi trecutul, îi e, evident, favorabil.

Se consideră persecutată, neînţeleasă de critici. E drept că volumul ei de debut din ‘47, La scara1 pe 1, a fost desfiinţat în Scânteia, acuzat de formalism şi decadentism, şi că poeta a trebuit apoi să-şi reconsidere scrisul în acord cu orientarea proletcultistă sau să vireze spre literatură pentru copii.

În particular, în discuţiile cu prietenii, Nina Cassian critica regimul Ceauşescu, dar asta nu înseamnă c-a fost vreo disidentă. A beneficiat de atenţia regimului.

Viaţa ei a însemnat sejururi lungi de creaţie pe domeniul Peleş sau la 2 Mai, nesfârşite causerii artistice şi flirturi. A suferit însă că nu era în eşalonul întâi al scriitorilor oficiali onoraţi de comunişti.

În mare, filmul, prin vocea Ninei Cassian, pune accent pe felul în care a supravieţuit literar în comunism, pe şicanele la care-a fost supusă. O imagine unilaterală.