Regele culturii. Carol al II-lea a avut cea mai amplă strategie de dezvoltare culturală
I s-a spus "Regele Playboy", dar şi "Regele Culturii". Excesele sale, faptul că s-a înconjurat de o camarilă îndoielnică şi regimul autoritar pe care l-a instaurat în ultimii ani de domnie au pus în umbră abilitatea de a domni a lui Carol al II-lea şi nenumărate lucruri pozitive pe care le-a dat acestei ţări.
Un bun orator, inteligent şi erudit, Carol al II-lea şi-a început domnia în 1930, după ce l-a detronat pe fiul său, şi şi-a trimis soţia în exil, la Florenţa. Pentru micul Rege Mihai, despărţirea de mamă a fost cel mai dureros lucru. Şi pentru asta, nu l-a iertat niciodată.
Carol al II-lea s-a ocupat însă de educaţia fiului său. A înfiinţat clasa palatină, cu elevi de toate clasele sociale şi din toate zonele ţării.
Radion Chiaburu, fiul unui ţăran din Basarabia, a ajuns astfel coleg cu Mihai.
Carol al II-lea a conceput şi a pus în practică cea mai amplă strategie de dezvoltare culturală pe care a cunoscut-o România până la acea vreme. Cu sprijinul său, au fost inaugurate Muzeul Satului şi peste 2.000 de cămine culturale săteşti.
Prin fundaţiile regale a acordat burse şi premii şi a publicat operele multor scriitori români. Emil Cioran, George Enescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, George Emil Palade, Constantin Noica au fost sprijiniţi de rege.
S-a construit mult în timpul Regelui Carol al II-lea, mai ales în Bucureşti. Economia mergea bine. S-a ajuns ca, în 1937, România să producă cea mai mare cantitate de petrol. S-au dezvoltat multe ramuri ale industriei, aviaţia şi marina.
La finalul anilor ‘30 însă, în mai multe ţări europene s-au instaurat dictaturi, iar Carol al II-lea a preluat exemplul.
La începutul anului 1938, a interzis partidele politice şi a instaurant regimul său autoritar.
