„România în fiecare zi”. Marin Sorescu, poetul versurilor albe, al ironiilor şi autoironiilor

Marin Sorescu a fost fiul lui Ştefan Sorescu şi al Nicoliţei (născută Ionescu), ţărani din Bulzeşti. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova; în continuare a studiat la Şcoala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licenţiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internaţional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeţi". Până la moartea sa mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993).

La moartea scriitorului, pe 8 decembrie 1996, au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.