Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
„România în fiecare zi”.S-a născut scriitorul, jurnalistul şi poetul Geo Bogza
Geo Bogza fost un scriitor, jurnalist, poet român, teoretician al avangardei. Se naşte la 6 februarie 1908 la Blejoi, lîngă Ploieşti, fiu al lui Alexandru Bogza şi al Elenei.
Şcoala primară o face la Ploieşti între anii 1915-1919 la şcoala primară nr.5. Între anii 1921-1925 este elev la şcoala din Galaţi, Constanţa. În anul 1926 se stabileşte la Bustenari, judeţul Prahova, iar în anul 1928, Geo Bogza editează, ca director, revista "Urmuz". Între anii 1929-1933 colaborează la "Vreamea", "Cuvîntul liber", "Lumea românească", "Azi". În anul 1948, Geo Bogza este ales membru corespondent al Academiei Române.
Debutul literar se produce în anul 1929, cu volumul Jurnal de sex. În anul 1966, începe colaborarea săptămînală la revista, "Contemporanul”. În anul 1978 este ditins cu "Marele Premiu" al "Uniunii Scriitorilor".
A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al cîtorva din textele ei definitorii (Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea şi solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă şi consecvenţa atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, privelişti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, cîntăreţ de amplitudine al neamului din Carpaţi (Cartea Oltului). A mai scris cărţile: "Oameni şi carbuni în Valea Jiului", "Porţile mareţiei", "Trei călătorii în inima ţării", "Ţara de piatră", "Orion" etc.
Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un aderent fervent al avangardismului un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieţii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienţe inedite, necontrafăcute. Scriitorul a editat revista "Urmuz" în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum "Bilete de papagal" sau "unu". Volumele de versuri Jurnal de sex (1929) şi Poemul invectivă (1933) se remarcă prin coloritul intens al emoţiei lirice, prin intensitatea implicării eului în text.
Poetul Geo Bogza a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Literatura lui porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricît ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul "pe un plan de dulce şi scăzută înţelegere", constituind o "lunecare comodă în satisfacţii". Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a "povesti" viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire.
Debutul literar se produce în anul 1929, cu volumul Jurnal de sex. În anul 1966, începe colaborarea săptămînală la revista, "Contemporanul”. În anul 1978 este ditins cu "Marele Premiu" al "Uniunii Scriitorilor".
A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al cîtorva din textele ei definitorii (Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la "ciorchinul de negi" al Jurnalului de sex la recea şi solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă şi consecvenţa atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, privelişti, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, cîntăreţ de amplitudine al neamului din Carpaţi (Cartea Oltului). A mai scris cărţile: "Oameni şi carbuni în Valea Jiului", "Porţile mareţiei", "Trei călătorii în inima ţării", "Ţara de piatră", "Orion" etc.
Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un aderent fervent al avangardismului un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieţii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienţe inedite, necontrafăcute. Scriitorul a editat revista "Urmuz" în 1928 şi a colaborat la publicaţii ale epocii precum "Bilete de papagal" sau "unu". Volumele de versuri Jurnal de sex (1929) şi Poemul invectivă (1933) se remarcă prin coloritul intens al emoţiei lirice, prin intensitatea implicării eului în text.
Poetul Geo Bogza a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Literatura lui porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricît ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul "pe un plan de dulce şi scăzută înţelegere", constituind o "lunecare comodă în satisfacţii". Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a "povesti" viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire.
