VIDEO. EROI DIN RĂZBOI. Povestea lui Ulrich Iosif Vizi. Pedepsit în Siberia să stea în gheaţă la minus 50 de grade, nu s-a lăsat înfrânt de ororile războiului
Personajul de astăzi este, probabil, atipic în panoplia eroilor pe care-i prezintă această campanie. El ne oferă istoria pe care au trăit-o saşii din Transilvania în cel de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre un român de origine germană dintr-un sat din Ardealul de Nord. A fost înrolat, ca toţi saşii transilvăneni, în armata germană, dar s-a îngrozit de faptele lui Hitler şi s-a revoltat când acesta a spus că cei veniţi din Transilvania sunt doar carne de tun. A fost condamnat la 25 de ani de lagăr în Siberia şi a executat aproape 9. Anul acesta împlineşte 97 de ani, iar amintirile acelor vremuri sunt neşterse.
Ulrich Iosif Vizi s-a născut în 1924 în satul Viile Tecii, din Bistriţa-Năsăud, într-o familie de saşi înstăriţi. Tatăl avea potcovărie iar el, singurul băiat între cei 4 copii, a învăţat să potcovească caii.
În 1942 a fost trimis de părinţi la o şcoală militară de subofiţeri în Polonia, unde a fost repartizat la cavalerie. la potcovărie. O amintire care îl revoltă şi astăzi este aceea când şcoala a fost vizitata de Adolf Hitler, care s-ar fi exprimat la adresa tinerilor saşi că sunt buni doar să fie carne de tun
Tânărul militar a însoţit armata germană timp de 3 ani cu potcovăria unităţii de cavalerie. Călătorea cu căruţele cu potcoave şi unelte şi se ocupa numai cu asta, spune el. A fost în Polonia şi Rusia. A fost cu armata germană şi când a început retragerea. A văzut multe şi multe l-au marcat din acea perioadă.
În august 1944, Iosif Vizi a ajuns cu unitatea de cavalerie în Ungaria. A văzut scene teribile la Budapesta când, în februarie 45, ruşii au ajuns până acolo. A hotărât să plece acasă, la familie. A fugit prin pădurile Ungariei, iar într-o noapte s-a întâlnit cu alţi doi camarazi care făcuseră la fel. Au ieşit împreună din pădure, dar un proiectil a explodat chiar în faţa lor. Pe unul dintre camarazi, lovitura l-a spulberat, iar el a fost rănit la braţul stâng.
A ajuns la spitalul din oraşul Szeged, unde medicii unguri i-au salvat braţul, dar de acolo a fost deportat de ruşi, la sfârşitul războiului, într-un lagăr din Siberia. A fost silit să declare fapte pe care nu le făcuse şi a refuzat. Pedeapsa era să stea pe gheaţă la minus 50 de grade Celsius. Mulţi şi-au pierdut picioarele din cauza aceasta. El a ajuns în spital cu degerături. A fost condamnat, împreună cu alţi foşti camarazi, la 25 de ani de munca silnică.
A ajuns la Stalingrad şi la minele de aur din Măgădan, aproape de strâmtoarea Bering.
Ajuns acasă, nu a mai găsit pe nimeni. Întreaga familie plecase în Austria. Părinţii şi cele trei surori erau în Austria. A mai stat în spital pentru că starea de sănătate era precara după toate suferinţele din lagăr şi rana din braţul stâng. A cunoscut-o pe soţia lui, Ileana, care e cu un an mai tânără ca el şi cu care împarte şi acum bătrâneţile. Au reconstruit gospodăria părinţilor, au o fiică, dar pe mama şi pe surori nu le-a văzut timp îndelungat.
