Zece dintre cele mai protejate păduri ale lumii emit mai mult carbon decât absorb, din cauza oamenilor şi a incendiilor de vegetaţie

''Faptul că şi unele dintre cele mai emblematice şi mai bine protejate păduri, precum cele din siturile incluse în Patrimoniul Mondial, pot de fapt să contribuie la schimbările climatice este alarmant şi aduce la lumină dovezi ale gravităţii acestei urgenţe climatice'', a declarat Tales Carvalho Resende, coautor al raportului şi responsabil de proiect la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). 

Cele zece păduri incluse în Patrimoniul Mondial care au ajuns să emită mai mult carbon decât absorb

Pădurea tropicală din Sumatra – Indonezia

Rezervaţia Biosferei Rio Platano – Honduras

Parcul Naţional Yosemite – SUA

Parcul internaţional al păcii Waterton Glacier – Canada şi SUA

Munţii Barberton Makhonjwa – Africa de Sud

Parcul Kinabalu – Malaezia

Bazinul Uvs Nuur – Rusia şi Mongolia

Parcul Naţional al Marelui Canion – SUA

Parcul Naţional Blue Mountains – Australia

Parcul Naţional Morne Trois Pitons – Republica Dominicană 

Motive serioase de îngrijorare

Pădurile sunt considerate vitale pentru reducerea schimbărilor climatice datorită capacităţii lor de a funcţiona ca rezervoare de carbon. Copacii şi alte plante absorb dioxidul de carbon (CO2) şi emit oxigen, eliminând gazele cu efect de seră din atmosferă.

Pădurile din patrimoniul mondial se întind pe o suprafaţă de două ori mai mare decât Germania. Pădurile incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO din 257 de situri acţionează laolaltă ca un rezervor de carbon, conform cercetării care a analizat o perioadă cuprinsă între 2001 şi 2020.

Totuşi, activităţile umane, precum exploatarea forestieră şi evenimentele intense asociate climei, cum ar fi incendiile, le împiedică să stocheze mai mult carbon decât emit - un motiv foarte serios de îngrijorare, potrivit experţilor.

Experţi UNESCO şi cercetători din cadrul World Resources Institute (WRI) şi ai Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) au combinat date obţinute prin satelit cu informaţii obţinute prin monitorizarea la faţa locului şi au constatat că aceste situri de patrimoniu au înregistrat o absorbţie netă anuală de 190 de milioane de tone de CO2 de-a lungul unei perioade de 20 de ani, scrie Agerpres.

În decursul secolelor, pădurile au stocat aproximativ 13 miliarde de tone de carbon, cantitate echivalentă rezervelor de petrol din Kuweit, se indică în raport. Constatările s-au bazat pe date publicate în ianuarie de jurnalul Nature Climate Change, care a cartografiat emisiile de gaze cu efect de seră şi capacitatea de absorbţie a pădurilor lumii.

Cercetătorii au folosit aceste informaţii alături de date prelevate prin monitorizarea la faţa locului a siturilor de patrimoniu pentru a înţelege ce anume pune pădurile în pericol - factori precum exploatarea forestieră, defrişările, secetele şi schimbările de temperatură.

''M-aş fi aşteptat ca toate (pădurile) să elimine carbonul din atmosferă, nu să fie emiţători de carbon'', a declarat Carlos Sanquetta, profesor de inginerie forestieră la Universitatea Federală Parana din Brazilia, pentru Reuters.

Deşi doar zece dintre pădurile protejate de UNESCO au fost indicate drept emiţătoare de carbon, potrivit raportului, şi în cazul altor situri s-au constatat traiectorii ascendente clare în ceea ce priveşte emisiile.

''Acesta este încă un semn clar că până şi pădurile pe care obişnuiam să le considerăm sigure sunt acum din ce în ce mai ameninţate'', a declarat pentru Reuters David Kaimowitz, unul dintre directorii responsabili pentru păduri în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).