Opinie: Sistemul de aprovizionare cu apă şi canalizare este pentru Republica Moldova o provocare de circa 30 de ani
Sistemul de aprovizionare cu apă şi canalizare este pentru Republica Moldova o provocare de circa 30 de ani. Astăzi, mai mult ca niciodată, acesta cere să fie modernizat. În municipiul Chişinău, situaţia a ajuns la cel mai critic nivel. Iar pentru ca vara să nu mai miroase în oraş, tariful pentru prestarea acestui serviciu ar trebui să fie mai mare, decât cel achitat astăzi.
Este opinia lui Veaceslav Ioniţă, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, expusă în cadrul ediţiei de vineri, 3 decembrie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniţă”.
Veaceslav Ioniţă susţine că prima provocare a Republicii Moldova este faptul că populaţia din oraşe, în proporţie de 96%, are acces la apă centralizată, iar la sate, doar 55% şi încă ar avea încă şi probleme în ceea ce priveşte calitatea. La capitolul canalizare, situaţia este mult mai dezastruoasă. La oraşe, 79% din populaţie are acces la acest serviciu, iar la sate - doar 2,8%.
A doua provocare, spune expertul, vizează pierderile de apă, care sunt catastrofale, iar pe acest fundal cetăţenii rămân fără de apă. Deşi ANRE aprobă pierderi de apă la un nivel satisfăcători, în realitate acestea sunt foarte mari. „Sistemul este învechit, dar şi capacitatea de monitorizare a acestuia lipseşte şi ca rezultat avem ceea ce avem”, a spus expertul.
Analistul economic a declarat că în Chişinău, la toate problemele pe care le are sistemul de aprovizionare cu apă şi canalizare, se adaugă şi mirosul insuportabil, care persistă vară de vară din cauza lipsei investiţiilor pentru modernizarea sistemului. „Eu consider că Chişinăul trebuie să fie un campion al schimbărilor. Capacitatea de mobilizare a bugetului municipal, a populaţiei, precum şi tariful plătit, permite să fie implementate anumite reforme”, a declarat analistul economic.
Economistul a afirmat că cele mai înalte tarife la apă le au trei oraşe: Teleneşti, Nisporeni şi Basarabeasca, unde preţul unui metru cub de apă variază între 35 şi 36 de lei, iar cele mai mici tarife, municipiile Chişinău, Bălţi şi Cahul. La Chişinău este cel mai mic preţ din republică, 10,69 de lei, urmează Bălţi cu aproape 15 lei şi Cahul cu aproape 20 de lei.
Veaceslav Ioniţă a remarcat că în municipiul Chişinău, tariful la apă, din 1997 şi până în prezent, a crescut neuniform. Până în 2006 practic nu a fost schimbat, iar ulterior, timp de trei ani, acesta a crescut de peste trei ori. Apoi, a urmat o stabilitate, iar în 2017 a avut loc o altă majorare a tarifului, dar nesemnificativă. În prezent, acesta este de 10 lei şi 59 de bani şi are două componente: pentru apă şi pentru canalizare. 80% sunt direcţionaţi pentru apă, iar 20% - pentru canalizare.
Vorbind despre costurile regiei Apă Canal-Chişinău pentru prestarea serviciului de alimentare cu apă, analistul economic a spus că acestea sunt 70% din tarif, iar pentru canalizare – de 30%, iar în facturi sunt indicate doar 19%. „Acest lucru arată că noi subfinanţăm acest sistem. Noi nu plătim pur şi simplu pentru canalizare. Fiecare locuitor al municipiului Chişinău, având iluzia că este fericit că apa în Chişinău este de doar 10,59, iar în alte localităţi cu mult mai scumpă, să ştiţi că din cauza celor 2-3 lei pe care nu îi plătiţi, toată vara miroase urât în capitală. 76% din banii pe care îi primeşte regia de apă sunt utilizaţi pentru salarizare şi mai puţin de 9% pentru investiţii în sistemul de apă şi canalizare. Practic nu se fac investiţii. Suntem bucuroşi că acest sistem a fost cândva creat şi parazităm pe el fără a ne gândi ce se va întâmpla cu el peste ani”, a remarcat analistul economic.
Economistul a mai precizat că în acest an, pentru că tariful a rămas neschimbat, municipiul Chişinău a fost nevoit să aloce din buget 33 de milioane de lei, pentru întoarcerea unui credit luat anterior pentru modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare. Dacă nu vor fi întreprinde acţiuni în privinţa ajustării tarifului, anul viitor la fel va trebui să fie alocaţi iarăşi bani din bugetul municipal.
Potrivit lui Veaceslav Ioniţă, municipiul Chişinău, Apă Canal Chişinău, pentru modernizarea întregului sistem de aprovizionare cu apă şi canalizare, are nevoie de un Fond de dezvoltare, care să atragă resurse financiare. „Fără a avea acest fond de dezvoltare noi suntem sortiţi ani la rând să simţim miros urât vara în Chişinău, iar populaţia din alte localităţi pur şi simplu să nu aibă apă”, a declarat Veaceslav Ioniţă.
În opinia expertul, sunt câteva surse din care pot fi atraşi bani în acest Fond de dezvoltare a sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare. Este vorba de taxa pentru dezvoltare, unde trebuie inclusă taxa pentru apă, alături de componentele deja existente de apă şi canalizare, cea ce ar permite dezvoltarea sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare. A doua sursă ar fi activele, care nu mai sunt necesare în procesul de furnizare a apei şi canalizării. Autorităţile municipale ar trebui să facă evaluarea acestor active, să facă o licitaţie privind vânzarea lor, iar banii să nu intre în bugetul municipal, nici în bugetul apă canal, nici să fie daţi la salarii sau alte cheltuieli, dar să intre în Fondul de dezvoltare. A treia sursă, afirmă expertul, ar fi transferurile de la bugetul de stat şi bugetul municipal, dar şi granturile naţionale şi internaţionale. „Fără un fond de dezvoltare a sistemului de apă şi canalizare, este imposibil de modernizat acest sistem” a conchis expertul.
