Expertul în sănătate mintală Jana Chihai: „Lucrătorii medicali ard profesional, salvând vieţi!”

Dna Chihai, ce impact emoţional poate avea pandemia asupra lucrătorilor medicali?

Extinderea pandemiei de coronavirus a provocat un grad considerabil de teamă şi îngrijorare şi în rândul populaţiei, dar în mod special pentru vârstnici, prestatorii de servicii medicale şi persoanele cu probleme de sănătate. În această situaţie critică, lucrătorii medicali din prima linie, implicaţi direct în diagnosticul, tratamentul şi îngrijirea pacienţilor cu COVID-19, riscă să dezvolte suferinţă psihică şi alte simptome de sănătate mintală.

Numărul din ce în ce mai mare de cazuri confirmate şi suspectate, volumul de muncă copleşitor, lipsa de medicamente specifice şi sentimentele de a nu fi corespunzător, pot declanşa o adevărată povara mintală pentru lucrătorii medicali. Pandemia poate avea un impact deosebit de mare asupra sănătăţii emoţionale, acolo unde există un fond anxios sau tulburări emoţionale.

Frica de boală poate fi copleşitoare, îmbrăcând diverse forme, de la anxietate uşoară, medie, generalizată, ipohondrie şi până la atacuri de panică. De aceea, pe lângă recomandările medicale şi ajutorul logistic, este nevoie şi de sprijin emoţional: de atenţie faţă de propria persoană, dar şi de la cei din jur, acceptare, înţelegere şi de asigurare a suportului specializat în cazul persoanelor cu predispoziţie anxioasă.

Nu există sănătate fără sănătate mintală!
 

Câţi lucrători medicali au beneficiat până acum de instruirile în domeniul sănătăţii?

Instruirile au avut loc online în baza ghidurilor şi recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Timp de şase săptămâni, atât cât au durat trainingurile, angajaţii din spitale au fost repartizaţi în câte trei grupuri. Practic, au fost instruiţi toţi angajaţii din toate spitalele din ţară. Medicii şi asistenţii medicali au fost învăţaţi să-şi gestioneze stresul psiho-emoţional şi să-şi menţină o bună sănătate mintală şi care sunt metodele de a răspunde adecvat şi prompt la provocări.
 

Ce teme aţi mai abordat?

Discuţiile s-au axat pe managementul stresului, dar şi pe acordarea primului ajutor psihologic. Totodată, i-am informat şi despre reacţia acută la stres, tulburarea de adaptare şi mecanismele de coping, sindromul arderii profesionale şi oboseala cronică, anxietatea, depresia şi doliul, somatizarea stresului psihic.

Aţi observat schimbări în gestionarea individuală a stresului la locul de muncă a medicilor?

Deşi am lansat public invitaţia de a apela la consultaţie când simt nevoia, trebuie să constat că adresările oficiale din partea lucrătorilor medicali sunt destul de modeste la moment. Solicitările sunt în mare parte non-formale şi confidenţiale. Uneori primim sunete din partea lucrătorilor medicali care solicită ajutor si consiliere pentru o rudă sau un prieten, dar ulterior, după mai multe discuţii, încep a vorbi despre ei.

De ce medicii sunt cei mai predispuşi să „ardă” din punct de vedere profesional?

Lucrătorii din prima linie se pot confrunta cu stresuri suplimentare în perioada pandemiei COVID-19 din cauza cerinţelor mari, orarului extins de muncă, creşterii numărului de pacienţi şi necesităţii de a fi la curent cu cele mai bune practici de tratament.

Predispoziţia de ardere profesională vine din capacitatea redusă a angajaţilor de a utiliza suportul social din cauza programelor intense de muncă şi a stigmei din comunităţi faţă de lucrătorii din prima linie, a informaţiilor insuficiente despre expunerea pe termen lung la persoanele infectate cu COVID-19 şi teama de a-şi infecta familiile, prietenii şi rudele.

În această perioadă complicată, fiecare persoană poate manifesta o varietate de reacţii şi sentimente. Mulţi se simt copleşiţi, confuzi sau foarte nesiguri faţă de tot ce li se întâmplă. Alţii sunt foarte speriaţi sau îngrijoraţi, unii indiferenţi şi detaşaţi. Modalitatea în care o persoană reacţionează depinde de mai mulţi factori, inclusiv felul şi gravitatea evenimentului prin care trece, experienţa personală, sprijinul pe care îl are din partea altora, starea sa de sănătate fizică, tradiţiile, cultura şi vârsta.

Burnout-ul sau arderea profesională înseamnă epuizare fizică, emoţională şi motivaţională, caracterizată prin scăderea performanţelor profesionale, apariţia oboselii, a insomniilor, riscului crescut de apariţie a dereglărilor somatice. Sindromul este foarte des întâlnit printre specialiştii în halate albe, dar şi printre cei care, în general, intră în contact cu oamenii.

Păstraţi distanţa fizică, dar creşteţi apropierea emoţională!
 

Cum poate fi prevenit sindromul arderii profesionale?  

În primul rând, e nevoie de optimizarea stării de bine la locul de muncă.  Planificarea pauzelor scurte pe parcursul zilei va spori eficienţa: luaţi o pauză de 10 minute la fiecare două ore de muncă. Sarcinile pot fi planificate astfel, încât să aveţi acest timp doar pentru dvs. La sfârşitul fiecărei zile, se stabilesc priorităţile pentru a doua zi – lista acestora trebuie să fie una realistă. Şi să nu uităm că lista de sarcini NU este o listă de dorinţe!

Vorbiţi mai des la telefon sau online cu oamenii dragi şi de încredere. Păstraţi distanţa fizică, dar creşteţi apropierea emoţională. Continuaţi să practicaţi ocupaţiile sănătoase care vă plac. În familie, partajaţi egal sarcinile şi responsabilităţile casnice. Menţineţi un mod de viaţă sănătos. Încercaţi să excludeţi alcoolul, tutunul, drogurile. Chiar dacă pe moment, acestea vă pot oferi un sentiment de relaxare, vor avea efecte negative pe termen mediu şi lung.

După muncă, luaţi-vă un moment de pauză care să vă ajute să vă relaxaţi, să vă „dezactivaţi” de gândurile legate de muncă. O scurtă plimbare, muzica vă vor ajută să vă activaţi obiectivele personale.

Reduceţi semnificativ de mult timpul alocat pentru activităţile nerelevante.De exemplu, pentru mulţi adulţi vizionarea televizorului sau accesarea internetului au devenit o activitate pasivă fără beneficii emoţionale sau mintale. Începeţi prin a face o notare zilnică a sarcinilor şi veţi constata că o parte din activităţi nu au sens şi semnificaţie pentru dvs., că nu reprezintă o recompensă reală.

Stabiliţi ce este cu adevărat prioritar şi important pentru viaţa personală, care sunt valorile cardinale. Răspundeţi la email o dată sau de două ori pe zi. Verificarea frecventă a emailului răpeşte din timpul de muncă şi vă abate de la lucrurile cu adevărat importante – faceţi distincţie între muncă şi viaţa personală.

87% din cei chestionaţi manifestă un anumit grad de ardere profesională.
 

Rezistenţa la situaţii de stres poate fi învăţată?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ştim că există o vulnerabilitate la stres. Aceasta reprezintă un ansamblu de factori biologici, psihologici si sociali ce pot favoriza instalarea stresului cronic, cu efecte negative pentru sănătate. Factorii psihologici ce pot determina acest tip de vulnerabilitate au următoarele trăsături: introversia, neuroticismul (o trăsătură de personalitate caracterizată de anxietate, teamă, dispoziţie variabilă etc.), rigiditatea psihică, toleranţa la frustrare (neconcordanţa dintre nivelul de aspiraţie şi posibilităţile individului), ostilitatea, agresivitatea, interiorizarea furiei, dispoziţia iritabilă, epuizarea. Chiar dacă unele persoane sunt mai vulnerabile la stres decât altele, există strategii de adaptare pe termen lung, ce pot ajuta la reacţii adecvate la factorii de stres.

Nefiind propriu-zis o boala, dar un răspuns al organismului la lucrurile care ni se întâmplă în viaţă, nu există un tratament pentru stres compus din anumite medicamente. Este însă posibil că, în funcţie de simptome, medicul să ne prescrie somnifere (dacă avem dereglări de somn), antidepresive (dacă ne simţim anxioşi sau depresivi) sau orice alte medicamente ce ar putea trata simptomele fiziologice, precum hipertensiunea arterială sau disfuncţiile digestive. Pentru a gestiona eficient stresul emoţional sau psihic, putem folosi anumite strategii de adaptare, ce includ diverse tehnici de relaxare, ce cresc abilitatea de a ne păstra calmul şi de a face faţă factorilor precum alimentaţia echilibrată, somnul odihnitor, practicarea unor exerciţii fizice şi o viaţă socială satisfăcătoare.

În cazul stresului cronic e vorba de o programare la medic sau psiholog. Stresul nu face parte dintr-un mod sănătos de viaţă, dar poate afecta sistemul imunitar, sistemul digestiv şi pe cel reproductiv, poate creşte riscul unui stop cardiac sau al unui atac cerebral, poate face persoanele mai vulnerabile la anxietate şi depresie şi poate grăbi îmbătrânirea. De aceea, este foarte important să ne asigurăm că acordăm suficient timp relaxării şi putem aplica strategiile de adaptare adecvate pentru a face faţă oricărei situaţii stresante.

Cât de importantă este consilierea psihologică în această perioadă?

Necesitatea consilierii psihologice pentru lucrătorii medicali din prima linie a apărut odată cu declanşarea pandemiei. Încă din luna aprilie a fost desemnat câte un grup de experţi/consilieri pentru fiecare instituţie medicală care trata pacienţii bolnavi. Atunci, însă, nimeni nu a răspuns apelului nostru şi nu a solicitat acest suport psiho-emoţional.

Între timp, la nivel mondial, au fost organizate multiple servicii de susţinere psiho-emoţionale pentru lucrători medicali, care funcţionează cu succes, iar ţările raportează progrese.

Pentru a spori adresabilitatea lucrătorilor medicali, s-a decis crearea şi promovarea a o serie de webinare de psiho-educaţie, cu instrumente simple de screening pentru informarea personalului medical despre problemele de sănătate mintală. În decursul a şase săptămâni au fost organizate şase webinare. După webinarul despre arderea profesională, am lansat un chestionar în rândul colegilor. În total, au fost completate 137 de chestionare. Iar rezultatele ne-au arătat că 16 persoane nu trec prin ardere profesională; 67 persoane manifestă un nivel scăzut de ardere profesională; 38 persoane au un nivel mediu de ardere profesională şi 17 persoane raportează un nivel ridicat de ardere profesională.

În baza acestor rezultate, putem spune că 87% dintre respondenţi manifestă un anumit grad de ardere profesională…

Cu părere de rău, oamenii din Republica Moldova consideră că suferinţa face parte din ei şi le este oarecum ruşine să ceară ajutor. Cu toate acestea, cadrele medicale trebuie ajutate şi sprijinite. În acest context, am decis că ar trebui să mergem pe alte metode de intervenţie. Astfel, s-a hotărât că toate chestionarele, care confirmă un anumit grad de ardere profesională, să fie repartizate consilierilor şi psihologilor selectaţi pentru suport psiho-emoţional. Totodată, fiecare persoană în parte va primi un email cu rezultatele obţinute. Mai mult, îi vor fi oferite câteva soluţii de depăşire a situaţiei. Ne propunem să expediem, către adresele iniţiale, un mesaj de susţinere personalizat şi câteva linkuri pentru screening-ul depresiei şi anxietăţii. Vom comunica cu fiecare persoană prin email si sperăm că vom primi şi solicitări din partea lor.

Câţi lucrători medicali au solicitat până acum consiliere?

Până acum am primit solicitări din partea a 16 lucrători medicali din patru instituţii medicale. Consultaţiile vor avea loc la telefon, de două ori pe săptămână.