Sursa foto:imagine simbol Vizualizari:
Fiecare zi este un test de supravieţuire şi o lecţie de viaţă pentru basarabenii stabiliţi în Italia
Fiecare zi este un test de supravieţuire şi o lecţie de viaţă pentru basarabenii stabiliţi în Italia, ţara din Europa cel mai grav afectată de coronavirus. Ei trăiesc cu speranţa că, într-o bună zi, se va sfârşi acest coşmar provocat de pandemie şi vor putea să iasă, din nou, la plimbare în parc, sau vor merge la cinema, alături cei dragi. În continuare vă propunem să urmăriţi cum decurge o zi din viaţa unei familii provenind din Republica Moldova, stabilită la Verona.
Lilia şi Vlad Slavenschi locuiesc în Italia de 14 ani. Au împreună două fiice şi încearcă să facă faţă situaţiei din ce în ce mai grele din peninsula.
„Acum timp de o lună, de când s-a depistat apariţia virusului în Italia, s-a schimbat atât modul nostru de viaţă, cât şi statutul psihico-emoţional, deoarece au fost închise toate activităţile: atât şcolare, cât şi extra-şcolare şi secţiile sportive, locurile noastre de muncă, noi stăm în casă, în carantină”, spune Lilia Slavenschi.
Nu ştiu când îi vor putea îmbrăţişa din nou pe cei dragi şi asta îi nelinişteşte din ce în ce mai mult. Nu le rămâne decât să se roage că, într-o bună zi, totul se va sfârşi cu bine.
„Situaţia de urgenţă care s-a creat în acest moment rămâne a fi pentru noi destul de alarmantă, deoarece avem mamele care se află în Moldova, au şi ele o anumită vârstă, sunt singure şi ne preocupăm foarte mult de ele, ne temem că în caz de necesitate noi nu vom putea ieşi de aici din Italia şi nu vom putea ajunge la ele”, spune Lilia Slavenschi.
Până atunci, însă, încearcă să găsească bucurie în lucrurile mici, dar poate cele mai importante: să se joace cu fiicele lor, să gătească tot felul de bunătăţi împreună cu ele sau să facă temele. Astfel, tabloul sumbru al existenţei în carantină poate să prindă un pic de culoare.
„Oricum încercăm să găsim ceva pozitiv din timpul petrecut împreună cu familia şi din zilele frumoase de primăvară văzute de la geam. Toţi stau în casă, chiar dacă este duminică, nimeni astăzi nu a ieşit afară, de obicei aici se joacă copiii cu mingea, cu bicicletele ies în ogradă. Avem permanent la îndemână tot materialul de protecţie necesar, în caz că ieşim avem declaraţia pe care o completăm la moment”, afirmă Lilia Slavenschi.
„Nu pot merge decât la magazin sau la farmacie pentru a cumpăra cele necesare. Şi o fac odată la zece zile pentru a nu ieşi prea des din casă. Sunt nevoiţi să stea în rând afară şi să păstreze distanţa de un metru, pentru că în magazine nu au voie mai mult de 20 de persoane. Rafturile, însă, sunt tot mai goale, ca şi străzile, de altfel. Străzile sunt semi-pustii, maşini puţine. Zilele petrecute în carantină sunt, practic, identice: activităţi şcolare, citim împreună cu copiii, privim televizorul, ne informăm”, afirmă Lilia Slavenschi.
Întrebaţi ce fac sau ce vor face mai departe, basarabeanca spune: „Noi la aceste înterebări nici nu ştim cum să răspundem, noi nu putem face nimic, noi stăm în casă pentru că nu avem alternative, stăm atât timp cât va fi nevoie”.
„Acum timp de o lună, de când s-a depistat apariţia virusului în Italia, s-a schimbat atât modul nostru de viaţă, cât şi statutul psihico-emoţional, deoarece au fost închise toate activităţile: atât şcolare, cât şi extra-şcolare şi secţiile sportive, locurile noastre de muncă, noi stăm în casă, în carantină”, spune Lilia Slavenschi.
Nu ştiu când îi vor putea îmbrăţişa din nou pe cei dragi şi asta îi nelinişteşte din ce în ce mai mult. Nu le rămâne decât să se roage că, într-o bună zi, totul se va sfârşi cu bine.
„Situaţia de urgenţă care s-a creat în acest moment rămâne a fi pentru noi destul de alarmantă, deoarece avem mamele care se află în Moldova, au şi ele o anumită vârstă, sunt singure şi ne preocupăm foarte mult de ele, ne temem că în caz de necesitate noi nu vom putea ieşi de aici din Italia şi nu vom putea ajunge la ele”, spune Lilia Slavenschi.
Până atunci, însă, încearcă să găsească bucurie în lucrurile mici, dar poate cele mai importante: să se joace cu fiicele lor, să gătească tot felul de bunătăţi împreună cu ele sau să facă temele. Astfel, tabloul sumbru al existenţei în carantină poate să prindă un pic de culoare.
„Oricum încercăm să găsim ceva pozitiv din timpul petrecut împreună cu familia şi din zilele frumoase de primăvară văzute de la geam. Toţi stau în casă, chiar dacă este duminică, nimeni astăzi nu a ieşit afară, de obicei aici se joacă copiii cu mingea, cu bicicletele ies în ogradă. Avem permanent la îndemână tot materialul de protecţie necesar, în caz că ieşim avem declaraţia pe care o completăm la moment”, afirmă Lilia Slavenschi.
„Nu pot merge decât la magazin sau la farmacie pentru a cumpăra cele necesare. Şi o fac odată la zece zile pentru a nu ieşi prea des din casă. Sunt nevoiţi să stea în rând afară şi să păstreze distanţa de un metru, pentru că în magazine nu au voie mai mult de 20 de persoane. Rafturile, însă, sunt tot mai goale, ca şi străzile, de altfel. Străzile sunt semi-pustii, maşini puţine. Zilele petrecute în carantină sunt, practic, identice: activităţi şcolare, citim împreună cu copiii, privim televizorul, ne informăm”, afirmă Lilia Slavenschi.
Întrebaţi ce fac sau ce vor face mai departe, basarabeanca spune: „Noi la aceste înterebări nici nu ştim cum să răspundem, noi nu putem face nimic, noi stăm în casă pentru că nu avem alternative, stăm atât timp cât va fi nevoie”.
