Sursa foto:imagine simbol Vizualizari:
Palanca, primul refugiu de război pentru mii de refugiaţi din Ucraina, la intrarea în R. Moldova
De la începutul războiului în Ucraina, Palanca, aflată la mai puţin de 60 km distanţă de portul Odesa, este primul punct de oprire şi odihnă pentru zeci de mii de refugiaţi din Ucraina. Oamenii care ajung în vama din Palanca sunt întâmpinaţi de voluntari naţionali şi internaţionali, dar şi de localnicii din sat, cu pături, apă, ceai, mâncare caldă.
De mai mult de două luni, în R. Moldova au intrat peste 435.000 de oameni din ţara vecină, majoritatea femei, copii şi vârstnici.
Palanca este cel mai aglomerat punct de intrare a refugiaţilor în R. Moldova. Până acum, circa 150.000 de cetăţeni din Ucraina au intrat în R. Moldova prin acest punct de trecere a frontierei.
Palanca este un sat mic, cu aproximativ 1700 de locuitori, cunoscut ca destinaţie de weekend pentru locuitorii Odesei. În această perioadă dificilă, a devenit refugiu pentru mai mult de 1000 de persoane, care au rămas pentru mai multe zile sau chiar săptămâni. Jumătate din casele din sat s-au oferit să cazeze refugiaţii, care vin în mare parte din regiunile Odesa, Mikolaiv, Herson, Doneţc etc.
„Vreau ca totul să ia sfârşit, pentru că oamenii mor…”
Yulia, o tânără din Odesa, a decis să plece de acasă împreună cu mama ei chiar în prima zi de război.
„A fost o decizie extrem de spontană. Situaţia se înrăutăţea tot mai mult şi era clar că trebuie să plecăm. Am decis să trecem hotarul pe la Palanca. Am ajuns în Moldova foarte târziu, după 22 de ore de drum cu maşina, fără popas sau odihnă”, povesteşte tânăra ucraineancă.
În plină noapte, Yulia şi mama sa au găsit pensiunea „Casa Veche”, care este deţinută de Tatiana şi Zaharia Aramă, şi au sunat ca să întrebe dacă sunt disponibile spaţii de cazare. Deşi „Casa Veche” şi „Casa cu flori”, cea de-a doua pensiune deţinută de soţii Aramă, erau ocupate, cuplul nu a putut să le refuze pe cele două femei frânte de oboseală şi le-a oferit o cameră în propria lor casă.
„Sunt recunoscătoare acestor oameni pentru că ne-au ajutat. Sunt oameni obişnuiţi. Nu sunt nici voluntari, nici funcţionari, sunt pur şi simplu oameni care locuiesc în acest sat”, spune Yulia.
După mai multe zile la casa soţilor Aramă, Yulia şi mama sa au decis să plece mai departe, în Uniunea Europeană.
„Pe drum spre Moldova, mă gândeam că vin aici doar pentru câteva zile şi apoi mă întorc acasă, dar nu se ştie cât va mai dura războiul. Vreau ca totul să ia sfârşit, pentru că oamenii mor…”, încheie Yulia.
Tatiana Aramă, „mama refugiaţilor” Când ajungi la „Casa Veche”, cu greu găseşti un minut să stai de vorbă cu Tatiana. Mereu este în mişcare, ori la bucătărie, ori servind oaspeţilor mic dejunul, prânzul, cina, aducând ceva de prin rezervele beciului, trebăluind prin camerele de cazare. O mai ajută câteva femei din Palanca ori din satele vecine şi, desigur, Zaharia, soţul său şi partenerul de afaceri.
În R. Moldova, de obicei, iarna nu este sezon turistic, iar pensiunile sunt solicitate mai mult de sărbători. Însă, în iarna lui 2022, cele două pensiuni ale soţilor Aramă şi-au deschis porţile pentru refugiaţi.
„Joi, 24 februarie 2022, nu înţelegeam ce se întâmplă, spuneam că ‘acuş se va linişti tot’, dar vineri deja veneau tot mai mulţi şi mai mulţi, primeam apeluri şi solicitări: ‘vă rugăm, primiţi-ne, suntem cu copii‘”, povesteşte Tatiana.
De atunci, Tatiana şi Zaharia au oferit cazare pentru peste 80 de refugiaţi din Ucraina. „Eu ţin minte fiecare istorie, a fiecăruia care a trecut pe la pensiuni şi fiecare m-a marcat în felul său”, spune Tatiana.
În aproape două luni, Tatiana şi Zaharia nu au impus nici o taxă de şedere pentru refugiaţi. Cei care au avut de unde şi au vrut, le-au lăsat bani pentru cazare. Însă de la majoritatea, nu au luat nimic pentru că „îi vezi cum au ajuns în Moldova, au fugit numai cu documentele şi nişte lucruşoare, fără nici un plan şi fără destinaţie”, completează Tatiana.
Porumbeii lui nenea Victor, alinarea şi curiozitatea copiilor refugiaţi
„Copiii se simt ca acasă, pentru că noi am plecat dintr-o casă care arăta la fel. Acasă noi aveam trandafiri, căsuţă de joacă şi leagăn. Era foarte frumos. De aceea şi aici ne simţim foarte bine. Această atmosferă, inclusiv porumbeii, ne ajută să ne relaxăm”, este mărturia Ekaterinei, care a ajuns la Palanca din primele zile de război, împreună cu mama sa şi cei doi copii.
S-au oprit la prima pensiune găsită pe internet „Curtea Porumbeilor” din Palanca, vestită pentru colecţia de peste 500 de hulubi crescuţi cu grijă de Victor Covalenco, care împreună cu soţia sa, deţine pensiunea.
„Soţul meu mă sfătuieşte să ne ţinem mai aproape de România, situată la vestul Moldovei. Dar, subconştientul meu mă ţine mai aproape de casă, aici, la Palanca, pentru ca să putem reveni mai uşor. Noi sperăm să ne întoarcem acasă”, spune Ekaterina, printre lacrimi.
Cu o capacitate de patru locuri, pensiunea „Curtea Porumbeilor” a fost deschisă acum mai mult de un an în ograda casei lor. Soţii Covalenco au deschis şi uşile casei lor pentru a oferi spaţii suplimentare de cazare. Ei nu au ezitat să apeleze la rudele şi prietenii din Chişinău sau alte localităţi din R. Moldova, pentru a găsi şi alte spaţii temporare de trai pentru refugiaţi.
De la începutul războiului pensiunea şi casa personală a familiei Covalenco au găzduit peste 50 de refugiaţi din Ucraina. „Bravo tuturor moldovenilor că au acceptat să ajute. Toţi s-au ridicat, mână de la mână şi au făcut aşa un pas frumos şi am dat dovadă că suntem uniţi, nu suntem indiferenţi la ceea ce se petrece în jur”, spune Victor Covalenco.
În R. Moldova, în prezent, rămân peste 95.000 de refugiaţi din Ucraina, iar majoritatea sunt cazaţi de comunităţi şi familii din R. Moldova.
Din 2019, PNUD şi Guvernul Elveţiei au susţinut proprietarii de pensiuni, precum familia Aramă şi Covalenco, ca parte a programului său de dezvoltare a afacerilor şi de promovare a turismului rural.
De la începutul războiului, prin intermediul asociaţiilor de băştinaşi, programul acoperă o parte din costurile de găzduire a refugiaţilor din Ucraina. Elveţia şi PNUD au oferit 59.000 de dolari pentru a susţine comunităţile care au depus cel mai mare efort în găzduirea refugiaţilor. În cadrul proiectului „Migraţie şi dezvoltare locală”, primele 13 localităţi au primit un suport financiar total de 20.000 de dolari.
Palanca este cel mai aglomerat punct de intrare a refugiaţilor în R. Moldova. Până acum, circa 150.000 de cetăţeni din Ucraina au intrat în R. Moldova prin acest punct de trecere a frontierei.
Palanca este un sat mic, cu aproximativ 1700 de locuitori, cunoscut ca destinaţie de weekend pentru locuitorii Odesei. În această perioadă dificilă, a devenit refugiu pentru mai mult de 1000 de persoane, care au rămas pentru mai multe zile sau chiar săptămâni. Jumătate din casele din sat s-au oferit să cazeze refugiaţii, care vin în mare parte din regiunile Odesa, Mikolaiv, Herson, Doneţc etc.
„Vreau ca totul să ia sfârşit, pentru că oamenii mor…”
Yulia, o tânără din Odesa, a decis să plece de acasă împreună cu mama ei chiar în prima zi de război.
„A fost o decizie extrem de spontană. Situaţia se înrăutăţea tot mai mult şi era clar că trebuie să plecăm. Am decis să trecem hotarul pe la Palanca. Am ajuns în Moldova foarte târziu, după 22 de ore de drum cu maşina, fără popas sau odihnă”, povesteşte tânăra ucraineancă.
În plină noapte, Yulia şi mama sa au găsit pensiunea „Casa Veche”, care este deţinută de Tatiana şi Zaharia Aramă, şi au sunat ca să întrebe dacă sunt disponibile spaţii de cazare. Deşi „Casa Veche” şi „Casa cu flori”, cea de-a doua pensiune deţinută de soţii Aramă, erau ocupate, cuplul nu a putut să le refuze pe cele două femei frânte de oboseală şi le-a oferit o cameră în propria lor casă.
„Sunt recunoscătoare acestor oameni pentru că ne-au ajutat. Sunt oameni obişnuiţi. Nu sunt nici voluntari, nici funcţionari, sunt pur şi simplu oameni care locuiesc în acest sat”, spune Yulia.
După mai multe zile la casa soţilor Aramă, Yulia şi mama sa au decis să plece mai departe, în Uniunea Europeană.
„Pe drum spre Moldova, mă gândeam că vin aici doar pentru câteva zile şi apoi mă întorc acasă, dar nu se ştie cât va mai dura războiul. Vreau ca totul să ia sfârşit, pentru că oamenii mor…”, încheie Yulia.
Tatiana Aramă, „mama refugiaţilor” Când ajungi la „Casa Veche”, cu greu găseşti un minut să stai de vorbă cu Tatiana. Mereu este în mişcare, ori la bucătărie, ori servind oaspeţilor mic dejunul, prânzul, cina, aducând ceva de prin rezervele beciului, trebăluind prin camerele de cazare. O mai ajută câteva femei din Palanca ori din satele vecine şi, desigur, Zaharia, soţul său şi partenerul de afaceri.
În R. Moldova, de obicei, iarna nu este sezon turistic, iar pensiunile sunt solicitate mai mult de sărbători. Însă, în iarna lui 2022, cele două pensiuni ale soţilor Aramă şi-au deschis porţile pentru refugiaţi.
„Joi, 24 februarie 2022, nu înţelegeam ce se întâmplă, spuneam că ‘acuş se va linişti tot’, dar vineri deja veneau tot mai mulţi şi mai mulţi, primeam apeluri şi solicitări: ‘vă rugăm, primiţi-ne, suntem cu copii‘”, povesteşte Tatiana.
De atunci, Tatiana şi Zaharia au oferit cazare pentru peste 80 de refugiaţi din Ucraina. „Eu ţin minte fiecare istorie, a fiecăruia care a trecut pe la pensiuni şi fiecare m-a marcat în felul său”, spune Tatiana.
În aproape două luni, Tatiana şi Zaharia nu au impus nici o taxă de şedere pentru refugiaţi. Cei care au avut de unde şi au vrut, le-au lăsat bani pentru cazare. Însă de la majoritatea, nu au luat nimic pentru că „îi vezi cum au ajuns în Moldova, au fugit numai cu documentele şi nişte lucruşoare, fără nici un plan şi fără destinaţie”, completează Tatiana.
Porumbeii lui nenea Victor, alinarea şi curiozitatea copiilor refugiaţi
„Copiii se simt ca acasă, pentru că noi am plecat dintr-o casă care arăta la fel. Acasă noi aveam trandafiri, căsuţă de joacă şi leagăn. Era foarte frumos. De aceea şi aici ne simţim foarte bine. Această atmosferă, inclusiv porumbeii, ne ajută să ne relaxăm”, este mărturia Ekaterinei, care a ajuns la Palanca din primele zile de război, împreună cu mama sa şi cei doi copii.
S-au oprit la prima pensiune găsită pe internet „Curtea Porumbeilor” din Palanca, vestită pentru colecţia de peste 500 de hulubi crescuţi cu grijă de Victor Covalenco, care împreună cu soţia sa, deţine pensiunea.
„Soţul meu mă sfătuieşte să ne ţinem mai aproape de România, situată la vestul Moldovei. Dar, subconştientul meu mă ţine mai aproape de casă, aici, la Palanca, pentru ca să putem reveni mai uşor. Noi sperăm să ne întoarcem acasă”, spune Ekaterina, printre lacrimi.
Cu o capacitate de patru locuri, pensiunea „Curtea Porumbeilor” a fost deschisă acum mai mult de un an în ograda casei lor. Soţii Covalenco au deschis şi uşile casei lor pentru a oferi spaţii suplimentare de cazare. Ei nu au ezitat să apeleze la rudele şi prietenii din Chişinău sau alte localităţi din R. Moldova, pentru a găsi şi alte spaţii temporare de trai pentru refugiaţi.
De la începutul războiului pensiunea şi casa personală a familiei Covalenco au găzduit peste 50 de refugiaţi din Ucraina. „Bravo tuturor moldovenilor că au acceptat să ajute. Toţi s-au ridicat, mână de la mână şi au făcut aşa un pas frumos şi am dat dovadă că suntem uniţi, nu suntem indiferenţi la ceea ce se petrece în jur”, spune Victor Covalenco.
În R. Moldova, în prezent, rămân peste 95.000 de refugiaţi din Ucraina, iar majoritatea sunt cazaţi de comunităţi şi familii din R. Moldova.
Din 2019, PNUD şi Guvernul Elveţiei au susţinut proprietarii de pensiuni, precum familia Aramă şi Covalenco, ca parte a programului său de dezvoltare a afacerilor şi de promovare a turismului rural.
De la începutul războiului, prin intermediul asociaţiilor de băştinaşi, programul acoperă o parte din costurile de găzduire a refugiaţilor din Ucraina. Elveţia şi PNUD au oferit 59.000 de dolari pentru a susţine comunităţile care au depus cel mai mare efort în găzduirea refugiaţilor. În cadrul proiectului „Migraţie şi dezvoltare locală”, primele 13 localităţi au primit un suport financiar total de 20.000 de dolari.
