Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Elevii din Leova învaţă la muzeul localităţii cum se ţes covoarele după metodele tradiţionale
Tradiţiile strămoşeşti prind din nou viaţă la Muzeul din Leova. Acolo elevii învaţă cum se ţes covoarele după metodele tradiţionale. Instructor le este un meşter popular, din Filipeni, care are dragostea pentru războiul de ţesut în sânge. Femeia spune că îşi doreşte foarte mult să nu se aştearnă praful pe îndeletnicirile de altă data, iar tânăra generaţie trebuie să ştie să ducă tradiţiile mai departe.
Cea care i-a făcut pe copii să asculte cu mult interes, dar şi să încerce să lucreze la un război de ţesut, este Maria Legalec, un talentat meşter popular din satul Filipeni.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Iată acestea sunt vătalii, cripţi. Acestea sunt iţe, aceştia tălpigi. Aceasta este suveica, inima războiului de ţesut. Punem aţă, cordele, şi mai apoi ne apucăm de ţesut”.
De un adevărat master-class au avut parte elevii clasei a V-a de la Liceul "Constantin Spătaru", din oraşul Leova. Cu toţii au fost curioşi să descopere întreg procesul de fabricaţie, atât de familiar bunicilor noştri, dar atât de străin lor.
Maria Legalec a reînviat tradiţiile şi a învăţat de mică cum se foloseşte războiul de ţesut. Ea a readus la viaţă un război vechi care zăcea prăfuit în Muzeul din Leova.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Iată războiul. Acesta este dragostea mea din copilărie. Fugeam de acasă şi mergeam la vecini să văd cum se ţese şi mama a văzut că-mi place şi m-a învăţat. Acum razboiul meu e la acasa de cultură de la Filipeni. Mi-a plăcut în viaţă acest lucru, dacă nu-mi plăcea, nu mă ocupam”.
Meşterul popular spune că dragostea pentru tradiţii i-a rămas imprimată în suflet pentru toată viaţa. Odată ce-ţi intră la inimă, nu mai scapi de ea.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Eu şi azi sunt cu inima la ele. Razboiul meu e în casa de cultură din Filipeni şi când trec pe acolo îi zic directoarei să-mi dea voi măcar să le ating un pic, mi-e dor de ele”.
În urmă cu decenii, orice fată de la ţară ştia să ţeasă. Părinţii îşi învăţau copilele să lucreze cu războiul de ţesut de când aveau 12 ani. Când se apropiau de vârsta măritişului, aveau deja pregătită lada cu zester. Acum, pentru tinerele generaţii, aceste adevăruri par desprinse dintr-o altă realitate.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Am ţesut iaca şi dame, gherghină, curpănul harbuzului, felia zaharului, aşa se numeau atunci. Dacă fata nu avea ţoale ţesute nu era femeie gospodină şi nu era bună de măritat”.
Obiectele ţesute erau folosite toată viaţa – de la naştere, până la moarte.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Când te duci pe ultimul drum îţi trebuie ţolic. Dai de pomană, pui sub picioarele preotului. Ai pregătit şi tai câţiva metri şi dai si Mărioarei şi Vasiliţei, cine este la inmormântare”.
Lecţia de ţesut de la Muzeu a stârnit şi numeroase amintiri.
TATIANA HÎŢU, profesor: „Pentru mine este o amintire din copilărie. Imi amintesc când mă duceam la bunica şi asistam la acest proces şi tare mult îmi plăceau acele ţolice, aşa se spunea, ţolice cu uyor care se făceau”.
Războiul la care s-a ţesut în timpul lecţiilor este foarte vechi şi a ajuns stricat la Muzeul din Leova.
VALENTINA FIODOROVA, director, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Leova: „O astfel de îndeletnicire s-a uitat deja, foarte greu este acum să găseşti o gospodină care să poată să ţese aceste covoare. Noi avem aici şi o colecţie de covoare”.
Muzeul de Istorie si Etnografie din Leova se poate lăuda şi cu un spaţiu amenajat în memoria familiei Aldea-Teodorovici. Aici se găsesc obiectele care au aparţinut familiei de artişti.
VALENTINA FIODOROVA, director, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Leova: „Pianul de la şcoala de artă, unde Petru şi Ion Aldea-Teodorovici au făcut primele studii în muzică. Noi mai avem şi fotografii de familie care sunt donate de fratele cel mai mare”.
Directorul muzeului îşi doreşte ca numărul de exponate să fie tot mai mare iar tradiţiile şi valorile acestor locuri sa fie cât ma bine cunoscute şi promovate.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Iată acestea sunt vătalii, cripţi. Acestea sunt iţe, aceştia tălpigi. Aceasta este suveica, inima războiului de ţesut. Punem aţă, cordele, şi mai apoi ne apucăm de ţesut”.
De un adevărat master-class au avut parte elevii clasei a V-a de la Liceul "Constantin Spătaru", din oraşul Leova. Cu toţii au fost curioşi să descopere întreg procesul de fabricaţie, atât de familiar bunicilor noştri, dar atât de străin lor.
Maria Legalec a reînviat tradiţiile şi a învăţat de mică cum se foloseşte războiul de ţesut. Ea a readus la viaţă un război vechi care zăcea prăfuit în Muzeul din Leova.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Iată războiul. Acesta este dragostea mea din copilărie. Fugeam de acasă şi mergeam la vecini să văd cum se ţese şi mama a văzut că-mi place şi m-a învăţat. Acum razboiul meu e la acasa de cultură de la Filipeni. Mi-a plăcut în viaţă acest lucru, dacă nu-mi plăcea, nu mă ocupam”.
Meşterul popular spune că dragostea pentru tradiţii i-a rămas imprimată în suflet pentru toată viaţa. Odată ce-ţi intră la inimă, nu mai scapi de ea.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Eu şi azi sunt cu inima la ele. Razboiul meu e în casa de cultură din Filipeni şi când trec pe acolo îi zic directoarei să-mi dea voi măcar să le ating un pic, mi-e dor de ele”.
În urmă cu decenii, orice fată de la ţară ştia să ţeasă. Părinţii îşi învăţau copilele să lucreze cu războiul de ţesut de când aveau 12 ani. Când se apropiau de vârsta măritişului, aveau deja pregătită lada cu zester. Acum, pentru tinerele generaţii, aceste adevăruri par desprinse dintr-o altă realitate.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Am ţesut iaca şi dame, gherghină, curpănul harbuzului, felia zaharului, aşa se numeau atunci. Dacă fata nu avea ţoale ţesute nu era femeie gospodină şi nu era bună de măritat”.
Obiectele ţesute erau folosite toată viaţa – de la naştere, până la moarte.
MARIA LEGALEC, meşter popular: „Când te duci pe ultimul drum îţi trebuie ţolic. Dai de pomană, pui sub picioarele preotului. Ai pregătit şi tai câţiva metri şi dai si Mărioarei şi Vasiliţei, cine este la inmormântare”.
Lecţia de ţesut de la Muzeu a stârnit şi numeroase amintiri.
TATIANA HÎŢU, profesor: „Pentru mine este o amintire din copilărie. Imi amintesc când mă duceam la bunica şi asistam la acest proces şi tare mult îmi plăceau acele ţolice, aşa se spunea, ţolice cu uyor care se făceau”.
Războiul la care s-a ţesut în timpul lecţiilor este foarte vechi şi a ajuns stricat la Muzeul din Leova.
VALENTINA FIODOROVA, director, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Leova: „O astfel de îndeletnicire s-a uitat deja, foarte greu este acum să găseşti o gospodină care să poată să ţese aceste covoare. Noi avem aici şi o colecţie de covoare”.
Muzeul de Istorie si Etnografie din Leova se poate lăuda şi cu un spaţiu amenajat în memoria familiei Aldea-Teodorovici. Aici se găsesc obiectele care au aparţinut familiei de artişti.
VALENTINA FIODOROVA, director, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Leova: „Pianul de la şcoala de artă, unde Petru şi Ion Aldea-Teodorovici au făcut primele studii în muzică. Noi mai avem şi fotografii de familie care sunt donate de fratele cel mai mare”.
Directorul muzeului îşi doreşte ca numărul de exponate să fie tot mai mare iar tradiţiile şi valorile acestor locuri sa fie cât ma bine cunoscute şi promovate.
