De la alegerile parlamentare la Acordul cu FMI: Top 5 provocări economice pentru anul 2019
Anul 2019 va fi marcat de alegerile parlamentare şi locale, care ar putea destabiliza sistemul de finanţe publice din cauza multiplelor politici electorale cu impact bugetar negativ iniţiate în 2018, atât la nivel central (ex: proiectele infrastructurale), cât şi local (ex: reforma fiscală), se arată într-o analiză Expert-Grup.
Centrul Expert-Grup a elaborat Top 5 provocări economice pentru anul 2019, notează mold-street.com.
1. Finalizarea Acordului dintre Republica Moldova şi FMI
În anul 2019 expiră Acordul cu FMI de susţinere şi monitorizare a reformelor economice şi financiare. Demarat la sfârşitul anului 2016, acesta reprezintă în continuare principala ancoră a guvernării, atât în contextul angajamentelor de a consolida stabilitatea economică şi financiară, cât şi în ceea ce priveşte dialogul cu partenerii externi.
Până la moment, acţiunile de reforme nu s-au abătut semnificativ de la programul agreat, fapt confirmat de aprecierile pozitive din cadrul misiunilor de evaluare şi de debursările permanente. Astfel, reabilitarea sistemului bancar, stabilitatea finanţelor publice sau menţinerea unui nivelul redus de creştere a preţurile sunt realizările cel mai des menţionate. Cu toate acestea, o serie de restanţe s-au acumulat în acelaşi timp cu manifestarea unor noi riscuri.
De asemenea, obiectivele atinse încă nu sunt pe deplin ireversibile, fapt ce determină acumularea de noi riscuri, printre care diminuarea rolului sistemului bancar în finanţarea economiei, degradarea mediului concurenţial sau instabilitatea sectorului energetic în condiţiile în care transparenţa şi guvernanţa nu sunt pe deplin asigurate.
Finalizarea Acordului cu FMI devine cu atât mai preocupantă cu cât, nu de puţine ori, guvernarea a demonstrat dorinţa de a trece dincolo de angajamentele asumate. Astfel, chiar dacă se preconiza ca orice reformă cu impact asupra mediului economic şi financiar să fie coordonate cu reprezentanţii Fondului, totuşi guvernarea a votat o serie de iniţiative care ar putea submina capacitatea băncilor de a preveni accederea banilor de provenienţă dubioasă. Cel mai elocvent exemplu rămâne a fi „amnistia de capital” care nu se înscrie în logica dezvoltării sistemului financiar şi nici în contextul implementării noii legislaţii de prevenire şi combatere a spălării banilor.
Drept urmare, finalizarea Acordului cu FMI şi implicit a monitorizării politicilor, rămâne una din principalele provocări şi îngrijorări pentru anul următor. Experienţa anilor 2012 - 2015 denotă că o situaţie fără un Acord cu FMI, corelată cu criză politică, este o combinaţie periculoasă pentru economia şi securitatea ţării, or perioada următoare nu se prezintă a fi diferită ţinând cont că în câteva luni urmează alegerile parlamentare iar recuperarea banilor fraudaţi nu avansează.
2. Menţinerea stabilităţii finanţelor publice în an electoral
Dinamica pozitivă privind finanţele publice din acest an poate fi temporară, fiind identificate o serie de riscuri pentru 2019. Prin schimbările de politică fiscală şi noile angajamente bugetare făcute înainte de alegeri, Guvernul şi-a şubrezit poziţiile financiare pentru următorul an. În 2018 Guvernul a adoptat un pachet de reforme fiscale şi instituţionale cu impact negativ asupra veniturilor pe termen scurt (chiar dacă impactul net este pozitiv pe termen mediu şi lung), asumându-şi şi noi obligaţii de cheltuieli cu efect imediat. Ele nu vor avea un impact negativ major în 2018, dar situaţia ar putea fi diferită în 2019.
Accentuarea dezechilibrelor fiscale, pe fundalul diminuării asistenţei externe, ar putea creşte nivelul de îndatorare a statului. Materializarea temerilor privind ratarea asistenţei externe, dar şi neîncasarea veniturilor planificate din impozite şi taxe va duce la accesarea de către Guvern a împrumuturilor adiţionale de pe piaţa internă sau chiar posibilitatea majorării anumitor impozite (inclusiv TVA). Conform proiecţiilor noastre, deficitul bugetar în 2019 se va încadra între 3200 mil. MDL (1,5% din PIB în scenariul optimist) şi 6300 mil. MDL (3% din PIB în scenariul pesimist). Mai mult decât atât, nu excludem posibilitatea că obiectivele politice ar putea aduce corecţii esenţiale la acest model, fiind posibile şi deficite care ar depăşi 4,0-5,0% din PIB.
3. Continuarea implementării sistemului electronic de achiziţii publice
În ultimii ani au fost făcuţi paşi importanţi pentru implementarea unui sistem electronic de achiziţii publice, dar continuarea procesului rămâne incert. Începând cu anul 2017 în Republica Moldova cu asistenţa BERD a început implementarea sistemului electronic de achizţii publice. În anul 2018 acest sistem, întitulat MTender, a devenit obligatoriu pentru utilizare de către toate autorităţile contractante.
Avantajele principale ale acestuia ţin de transparenţa maximă pentru toţi actorii implicaţi în achiziţii, flexibilitatea pentru mediul de afaceri şi disponibilitatea instrumentarului analitic şi de evidenţă pentru autorităţile de control. Cu toate acestea, există riscuri de sistare a reformei. Riscurile principale sunt legate de rezistenţa mai multor autorităţi contractante de a utiliza MTender din cauza unor deficienţe tehnice şi lacune juridice. Această rezistenţă din partea autorităţilor contractante poate să fie utilizată ca motiv de anumite grupuri de interes pentru a promova ideea de a renunţa la sistemul MTender.
Pentru a rezolva problemele apărute în procesul de implementare este imperativ ca autorităţile responsabile (Ministerul Finanţelor şi Agenţia Achiziţii Publice) împreună cu platformele acreditate să amplifice efortul de soluţionare a problemelor tehnice, dar şi să ofere asistenţă tehnică autorităţilor contractante. De asemenea, pentru a facilita implementarea sistemului electronic este necesar să fie ajustat cadrul normativ existent în domeniul de achiziţii publice la cerinţele MTender cât mai curând posibil.
4. Iniţierea procesului de extindere din partea Ucrainei a Complexului Hidroenergetic Nistrean
În data de 12 noiembrie 2018, Ambasada Ucrainei la Chişinău a informat Guvernul Republicii Moldova despre intenţia companiei ucrainene Ukrhidroenergo SA de a construi 3 turbine la Complexul Hidroenergetic Nistrean. Studiul de impact elaborat la momentul proiectării au scos în evidenţă consecinţele catastrofale ale dării în exploatare a Complexului Energetic.
De asemenea, în prima fază, după darea în exploatare a barajului, debitul râului Nistru a scăzut astfel încât prizele de apă de la Chişinău şi Odessa au ajuns în afara linei critice. Drept rezultat, ecologiştii din acea perioadă au insistat asupra stopării proiectului, după care proiectul a fost îngheţat. În ultimii ani, mai multe organizaţii de mediu au atras atenţia asupra urmărilor dezastruoase pe care le-ar avea noua extindere a Complexului Hidroenergetic.
Cea mai gravă consecinţă o reprezintă pericolul degradării şi distrugerii ecosistemului din cursul inferior al Nistrului. De asemenea este un risc real ca circa 8 milioane de persoane (din Republica Moldova şi Ucraina) care locuiesc în bazinul râului Nistru să rămână fără sursa principală de apă (totuşi, populaţia din Republica Moldova este mult mai expusă din cauza lipsei altor surse care ar înlocui apa din bazinul râului Nistru). La asta se mai adaugă şi imensele pierderi economice, deoarece vor creşte substanţial costurile pentru apa ce este utilizată în scopurile de producţie. Lipsa unei poziţii ferme din partea Guvernului Republicii Moldova în acest sens, în paralel cu insistenţa autorităţilor din Ucraina, creează un risc iminent pentru securitatea ţării, iar administrarea acestuia va trebui să fie o prioritate urgentă a guvernării din anul următor.
5. Negocierea Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova şi China
Pe parcursul anului 2018 au avut loc mai multe runde de negocieri asupra unui Acord de Liber Schimb dintre Republica Moldova şi China.
Astfel, conform Ministerului Economiei şi Infrastructurii (MEI), acest acord va contribui la fortificarea relaţiilor comerciale-conomice între ambele state şi va facilita accesul pe piaţa chineză a produselor moldoveneşti, dar şi va atrage investiţii în principalele sectoare economice ale ţării. Mai mult ca atât, conform estimărilor efectuate de MEI, exporturile Moldovei în China s-ar putea majora cu 39,85%, iar PIB-ul ar putea creşte cu 0,42% (fără indicarea perioadei). Însă, această iniţiativă survine în condiţiile în care în anul 2017 importurile ţării noastre din China au depăşit exporturile către această destinaţie de 27 de ori (505 mil USD vs. 19 mil USD), iar înrăutăţirea balanţei comerciale cu această ţară a avut un caracter continuu pe parcursul ultimilor ani.
De menţionat că circa 92% din total exporturi moldoveneşti spre China le reprezintă un singur produs – vinurile. În aceste condiţii, devine şi mai ambiguă utilitatea acestui acord, unde politica tarifară a Chinei este şi aşa una destul de liberală pentru multe produse ce ar putea prezenta un anumit interes pentru Republica Moldova.
La momentul actual rămân a fi necunoscute atât raţionamentele care au stat la baza acestei iniţiative, cât şi procesul de negocieri în sine. Astfel, în pofida scenariilor optimiste expuse de MEI şi a estimărilor de majorare a exporturilor şi creştere economică, acestea nu sunt susţinute de careva calcule empirice (cel puţin făcute public), iar procesul de negociere a acordului este unul mai curând lacunar. În aceste context, provocarea majoră pentru autorităţi derivă din argumentarea economică a necesităţii acestui acord, precum şi cuantificarea obiectivă a impactului asupra economiei naţionale, concomitent cu asigurarea transparenţei proceselor de negociere.
