The Guardian: Expulzarea diplomaţilor ruşi din Europa marchează sfârşitul unei ere pentru spionajul Moscovei

Statele occidentale au fost criticate în ultimul timp pentru că au ales să ignore renaşterea activităţilor clandestine ale Rusiei din cauză că se concentrau în mod excesiv pe terorismul intern ori se bazau prea mult pe interceptări. Fostul şef al serviciilor de informaţii britanice MI6 a spus anul trecut că Occidentul ar intercepta doar 10% din spionajul rusesc, scrie digi24.ro.

Numărul mare al diplomaţilor acuzaţi că spionează pentru Rusia, care au fost expulzaţi în ceea ce fostul diplomat francez François Heisbourg a descris ca fiind cel mai mare exod de acest gen din istoria spionajului, ridică multe întrebări despre reticenţa naţiunilor occidentale de a adresa problema atâtor „diplomaţi” ruşi care lucrau în Europa. Până vineri, dintre toate statele membre UE, doar Malta, Cipru şi Ungaria nu expulzaseră niciun diplomat rus.

Oficialii ambasadelor Rusiei în Europa: diplomaţi sau spioni

Heisbourg a insistat că există o diferenţă clară între un diplomat adevărat şi un spion, iar persoanele care au fost expulzate din Europa nu au fost alese la întâmplare, ci pe baza dovezilor care arată că ruşii au încălcat Convenţia de la Viena în care au fost adoptate normele diplomaţiei legitime.

În afară de spionaj, Rusia a încălcat normele în privinţa dezinformării de pe reţelele sociale. „Dacă stai pe Twitter şi trimiţi mesaje prin care insulţi guvernul ţării gazdă, dacă urmezi diplomaţia agresivă a Chinei, asta este definiţia a ceea ce te poate face persona non grata”, a explicat Heisbourg.

Este o artă în spatele expulzărilor, a specificat Heisbourg. „Evident că este mai uşor să monitorizezi spionul pe care îl cunoşti decât pe cel pe care nu îl cunoşti. Odată ce ştii că există, ei devin [instrumente] utile de contraspionaj. Dacă nu ştii cine sunt, atunci ai o problemă.”

În timpul aşa-numitei afaceri Farewell din anii '80, dezertorul kaghebist Vladimir Vetrov a oferit 4.000 de documente secrete serviciilor de informaţii din Franţa, prin care a expus operaţiunile Rusiei prin care fura tehnologie din occident. Vetrov a pus la dispoziţia francezilor o listă cu 250 de ofiţeri KGB care lucrau în diverse ambasade din întreaga lume.

Doar după ce Rusia l-a arestat pe Vetrov la Moscova, Franţa a expulzat 40 de diplomaţi, doi jurnalişti şi cinci funcţionari comerciali. Heisbourg a jucat un rol în gestionarea cazului şi şi-a amintit: „Chiar şi atunci, a fost util să păstrăm nişte nume secrete, aşa că am făcut o listă principală şi una secundară pentru a avea o rezervă în cazul în care ruşii aveau de gând să ia măsuri asemănătoare. Le-am arătat ruşilor că dacă se vor răzbuna, îi vom lovi din nou şi mult mai rău.”

Chiar din anii '80, Heisbourg a spus că ştia că numărul de spioni care lucrau în cadrul misiunilor diplomatice ale ruşilor era mult mai mare decât în cazul celor mai multe state.

Valul de expulzări şi câteva cazuri care fac notă discordantă 

Această informaţie ridică alte întrebări, ca de exemplu, de ce 290 de diplomaţi ruşi vor continua să lucreze în Austria, ţară neutră, chiar şi după ce Ministerul de Externe a expulzat patru diplomaţi după mai multe zile de ezitare.

În comparaţie, Austria are doar 30 de diplomaţi la Moscova. Este adevărat totuşi că ţările mai mari au ambasade mai mari, un exemplu foarte bun fiind ambasada SUA de la Bagdad care în 2012 avea 16.000 de angajaţi şi contractori, potrivit The New York Times, iar unii dintre diplomaţii ruşi de la Viena sunt ataşaţi instituţiilor ONU care îşi au sediul în Austria.

Cu toate acestea, diferenţa de interes pe care cele două ţări îl prezintă una faţă de cealaltă este, în cel mai bun caz, surprinzătoare. La rândul ei, Polonia ar putea să se întrebe de ce a oferit statut diplomatic unui număr atât de mare de ruşi, după ce pe 23 martie au expulzat 45 de diplomaţi.

Purtătorul de cuvânt al ministrului pentru coodonarea serviciilor speciale, Stanislav Zarin, a justificat expulzarea spunând că „neutralizăm reţeaua serviciilor speciale ruseşti din ţara noastră”, adăugând că jumătate dintre diplomaţii expulzaţi erau angajaţi direcţi ai serviciilor secrete din Rusia şi jumătate din ei erau implicaţi în operaţiuni ostile de influenţare.

Polonia consideră expulzările şi o măsură de prevenire. Riscul de spionaj s-a mărit odată cu influxul brusc de ucraineni care s-au fugit din calea războiului în ţara vecină, care a devenit acum un teritoriu fertil pentru operaţiunile ruseşti de diversiune, de recrutare şi de spionaj. Moscova intenţionează să „creeze ostilitate în Polonia la adresa refugiaţilor ucraineni care fug de Rusia”, potrivit lui Zarin. Alte două ţări care fac eforturi să aprovizioneze Ucraina cu arme, Slovacia şi Cehia, au fost şi ele pe frontul spionajului Moscovei.

Persoane care spionează pentru Moscova şi explozii misterioase în inima Europei

Bratislava a deportat la finalul lunii martie 35 de diplomaţi ruşi. Cu două săptămâni înainte, autorităţile slovace au reţinut patru persoane suspectate că au spionat pentru Moscova şi a expulzat alţi trei diplomaţi ruşi.

Rusia i-a plătit pe suspecţi cu „zeci de mii de euro” pentru informaţii sensibile sau secrete. Calitatea informaţiilor este disputată, dar unul dintre cei doi bărbaţi învinuiţi era prorector şi şeful departamentului de securitate şi apărare al Academiei Forţelor Armate din oraşul Liptovski Mikulas.

Într-un videoclip filmat de serviciile de informaţii din Slovacia, un spion GRU vorbea cu un potenţial informator slovac şi îi spunea că „Moscova a decis că tu vei 'vâna' două tipuri de oameni: cei care iubesc Rusia şi ar vrea să coopereze, vor bani şi au informaţii confidenţiale. Al doilea grup sunt cunoştinţele tale care s-ar putea gândi să lucreze pentru Rusia. Am nevoie de informaţii politice şi comunicaţii între state din NATO şi UE.”

Cehii au şi alte motive pentru a se îndoi de intenţiile diplomaţilor ruşi. În 2014, o explozie misterioasă, dar masivă a avut loc într-un depozit de muniţii dintr-o zonă izolată din Cehia, la graniţa cu Slovacia, care a provocat moartea a două persoane.

La acea vreme, Ucraina căuta să îşi procure arme pentru a lupta în Donbas împotriva separatiştilor susţinuţi de Rusia. Nu este clar dacă explozia a fost un act de sabotaj sau un caz de incompetenţă.

Mai târziu, investigaţia poliţiei britanice şi a celor de la Bellingcat au făcut publică indentitatea a două persoane suspectate că ar fi agenţi GRU. Cei doi erau Ruslan Boşirov (nume real: Anatoli Cepiga) şi Alexander Petrov (Alexander Mişkin). Armamentul care a fost ţinta exploziei aparţinea unui dealer de arme din Bulgaria care a fost otrăvit într-un restaurant în aprilie 2015, la doar câteva luni de la explozia din Cehia.

Acţiunile secrete ale ofiţerilor GRU în Europa

Un alt ofiţer GRU, Denis Sergheev, era şi el în Bulgaria când a avut loc otrăvirea bulgarului; tot Sergheev era în Marea Britanie în perioada în care a avut loc otrăvirea lui Serghei şi Iulia Skripal în Salisbury. Nicinua dintre acţiunile acestea, potrivit cehilor, nu ar fi avut loc fără ştiinţa Moscovei. Anul trecut în aprilie prim-ministrul ceh de la acea vreme, Andrej Babis, a expulzat 18 diplomaţi ruşi, spunând că Unitatea 29155 a GRU este responsabilă pentru distrugerea armelor.

Rusia s-a răzbunat şi a expulzat 20 de cehi, care la rândul lor ridicat numărul diplomaţilor ruşi care au trebuit să se întoarcă acasă la 60, aşa încât oficialii misiunilor diplomatice ale celor două ţări să fie egal. Doar Ronald Reagan a expulzat mai mulţi diplomaţi ruşi dintrodată, iar asta se întâmpla în 1986 când Occidentul şi Uniunea Sovietică erau în plin război rece.

Crimele din Bucha şi expulzări în masă ale diplomaţilor ruşi

Când crimele din Bucha au ieşit la lumină, imediat după ce ruşii s-au retras din nordul Ucrainei, Germania a expulzat 40 de diplomaţi ruşi, Franţa 35, Spania 25, Slovenia 33 şi Italia, care dăduse deja afară doi diplomaţi în 2021, a mai trimis acasă 30.

Din motive necunoscute, Franţa a extins lista diplomaţilor ruşi expulzaţi cu încă 6 persoane. Lituania a decis să îl expulzeze chiar pe ambasadorul rus Alexei Isakov. Drept „cadou de adio”, un grup de protestatari a colorat lacul din faţa ambasadei Rusiei în culoarea roşie.

Olanda şi Belgia au luat măsuri similare chiar înainte de a apărea ştirile din Bucha, iar Luxemburgul a expulzat şi el un diplomat rus, dar având în vedere că în total erau doar 3 diplomaţi ruşi în ţară, măsura a fost mai mult decât simbolică.

În multe cazuri, diplomaţii expulzaţi nu erau acuzaţi de spionaj atât de mult cât erau acuzaţi de răspândirea dezinformării şi a discordiei. Germania şi-a motivat decizia de a expulza 40 de ruşi de la ambasadă pentru că „lucrau împotriva libertăţii noastre, a coeziunii societăţii, zi de zi”.

„Cazurile curioase” ale Austriei şi Suediei

Au fost şi câteva cazuri curioase. Ministrul de externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a spus la începutul săptămâni trecute că se opune expulzării şi a insistat pe faptul că Austria are nevoie de „ochii şi urechile sale”. Până joi, cancelarul austriac a schimbat macazul şi a expulzat patru din cei aproape 300 de diplomaţi ruşi care lucrează în ţară.

În Suedia, serviciile de securitate au informat anul trecut Ministerul de Externe că unul din trei oficiali ruşi de la ambasada din Suedia sunt spioni, adică 11 sau 12 din cei 35. În ciuda acestor informaţii, doar trei au fost expulzaţi.

Ministerele de Externe sunt reticente să expulzeze diplomaţi dacă dovezile nu sunt clare. Diplomaţii au mare încredere în profesia lor şi văd ca foarte important contactul direct între oficiali pentru ca informaţia să fie transmisă cât mai corect către ţara pe care o reprezintă, ceea ce reduce şi riscul apariţiei unor neînţelegeri, scrie The Guardian. În privinţa Rusiei, însă, această viziune idealizată a diplomaţiei devine tot mai rară. Până şi în Islanda cea neutră, opinia despre cei 31 de diplomaţi ruşi care lucrează în ţară s-a schimbat.

„Spionii nu activează întotdeauna în ţara în care sunt trimişi oficial. Cândva, ei lucrau într-o bază din Chamonix, de exemplu, şi exista riscul clar ca Irlanda să devină sediul spionajului pentru operaţiunile din Europa”, a explicat Keri Giles, consultant la Chatham House.

Separarea Occidentului de Rusia - o măsură reversibilă sau noua normă

Când NATO a expulzat opt diplomaţi ruşi care erau ataşaţi sediului de la Bruxelles al alianţei, în octombrie 2021, Rusia nu s-a limitat la a adopta măsuri asemănătoare, ci a renunţat cu totul la misiune şi a închis biroul de informaţii al NATO din Moscova.

Acum, cu fiecare zi care trece, înstrăinarea dintre Occident şi Moscova pare tot mai profundă. Cerinţele pentru obţinerea vizei au devenit tot mai dure. Peste 600 de companii occidentale au anunţat că îşi reduc sau încheie activitatea în Rusia mai mult decât o impun sancţiunile internaţionale, potrivit Yale Management.

Presa independentă dispare şi site-urile de VPN sunt blocate, ceea ce va împinge Rusia tot mai departe de Occident. Germania s-ar putea să elimine de tot dependenţa sa de energia rusească odată pentru totdeauna, rupând astfel o întreagă reţea de afaceri, instituţii şi legături culturale care s-au dezvoltat din anii '70. Puţini mai cred că acest proces de separare va mai putea fi inversat zeci de ani de acum încolo.